Gânduri ușor vexate de un vexilat

  

     După ce am grădinărit vreo două-trei ore de dimineață, iar atunci când s-a făcut mult prea cald pe-afară, am intrat fuga-n casă, am făcut ceva de mâncare, apoi o rapidă curățenie prin camere, logic, am obosit și mi se făcuse un pic de somn, deci STAREA mea de acum este cam „ca în figura alăturată”. Cum nu prea vreau să dorm după-amiaza, căci pe urmă fac noapte albă, mi-am zis să mă ocup un pic de „cuvintele de sâmbătă”. Nu prea am avut noroc, căci am dat de următorul CUVÂNT ALEATORIU, explicat destul de bizar, adică deloc:

VEXILÁT, adj. m., pl. vexiláți; f. sg. vexilátă, pl. vexiláte. Sursa: Ortografic (2002). 

Am găsit apoi:
VEXILÁȚIE s. f., unitate de cavalerie în legiunea romană care lupta sub același steag. (< fr. vexillation, lat. vexillatio). Sursa: MDN '00 (2000).

Și:
VEXILÁR s. m. (ant.) 1. Purtător al unui vexil. 2. Soldat roman care făcea parte dintr-o unitate cu vexil propriu. (< lat. vexillarius, fr. vexillaire). Sursa: MDN '00 (2000).

Mai departe:
VEXÍL s.n. 1. Însemnele, steagul unei cohorte în armata romană. 2. Trupă orânduită într-un anumit corp. 3. Steag al unei nave, pavilion. // (Și în forma vexili-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „steag”, „stindard”. [< lat. vexillum, cf. fr. vexille]. Sursa: DN (1986).

Dar ăsta din urmă mai înseamnă și:
VEXÍL, vexile, s. n. (Bot.) Petală superioară a florilor leguminoaselor. [Pl. și: vexiluri] – Din fr. vexille. Sursa: DEX '09 (2009).

A, m-am cam plictisit . Tot nu m-am lămurit bine ce-i cu „vexilatul” ăla, dar ce e prea mult, strică. Termin rapid cu celelalte cuvinte (căci mi s-a făcut și foame, și somn), iar la final, cu un banc.

CUVÂNTUL ZILEI:

CELUÍT, -Ă, celuiți, -te, adj. (Reg.) Înșelat, amăgit. ♦ Ademenit, momit. – V. celui. Sursa: DEX '09 (2009)
Cheia alegerii: S-a născut, în 1937, actorul american Dustin Hoffman. A devenit cunoscut publicului larg după rolul Benjamin Braddock din filmul „Absolventul”. Filmul este povestea unui proaspăt absolvent de colegiu sedus de o femeie mai în vârstă.

CUVÂNTUL LUNII:

RECRUDESCÉNȚĂ, recrudescențe, s. f. (Med.) Revenire într-o formă mai acută a unei boli sau a unei epidemii după scăderea intensității acestora. ♦ Fig. Reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat și mai intens a unei activități, a unei stări etc. – Din fr. recrudescence. Sursa: DEX '09 (2009).
Cheia alegerii: În luna iulie, numărul de infecții noi cu coronavirus a egalat totalul cazurilor din primele șase luni ale anului.

BANCUL ZILEI:

Profesoara:

– Copii, dați-mi exemplu de o pasăre zburătoare.

Alina: 

– Condorul, doamnă.

Profesoara: 

– Bravo! Ce e tatăl tău?

Alina: 

– Avocat!

Profesoara: 

– Ați văzut, copii, un copil de avocat ce știe?

Gigel: 

– Vulturul, doamnă.

Profesoara: 

– Bravo! Ce e tatăl tău?

Gigel: – Om de afaceri!

Profesoara: 

– Ați văzut, copii…

Bulă: 

– Crocodilul, doamnă.

Profesoara: 

– Cum e posibil să spui așa o prostie, cum să zboare crocodilul? Ce e tatăl tău?

Bulă: 

– Procuror DNA!

Profesoara: 

– Copii, zboară și crocodilul! Mai jos, dar zboară și el!