Gânduri care stau pe-un colteș și mănâncă un kumquat

Nu am prea am mult timp să scriu și nici inspirația nu mi s-a întors din călătoriile pe care le face (pentru că eu și corpul meu fizic #stăm acasă), dar o să trec aici cuvintele de azi, plus niște bonusuri:

CUVÂNTUL ALEATORIU:

Colteș sn [At: H XVIII, 15 / V: ~tiș, ~lțiș / Pl: ~e / E: cf ucr кохотълца] (Reg) 1. Butuc retezat. 2. Tulpină retezată. 3. Scăunaș pe care stau ciobanii când mulg oile. 4. Bucată dintr-un trunchi tăiat ce urmează să fie folosit ca lemn de foc. Sursa: MDA2 (2010).

CUVÂNTUL LUNII: SEPARATISM.

CUVÂNTUL ZILEI: 

STATORÍ vb. v. constitui, crea, ctitori, determina, fixa, funda, hotărî, institui, înființa, întemeia, organiza, preciza, stabili, statornici. Sursa: Sinonime (2002).

Cheia alegerii: Conform legendelor, în 753 î.Hr. a fost întemeiată Roma de către Romulus și Remus, marcând astfel nașterea Imperiului Roman.

 

Și, ceea ce se vede și în POZA ZILEI, adică un fruct de care eu nu auzisem, adică:

KUMQUAT s.n. Cel mai mic dintre fructele citrice (Citrus fortunella sau Fortunella japonica), asemănător cu o portocală, dar de mărimea unei cireșe, cu coaja subțire, comestibilă [Pronunție: cum-cvat]. Sursa: DGE (2003).

 

POEZIA ZILEI:

Pentru că este mult prea lungă, o să vă readuc în memorie, domniile voastre, împărțită în „episoade”, poezia lui George Topîrceanu, „Bacilul lui Koch”, că e de stringentă actualitate. Episodul I:

„Mult onorate doamne,

Distins auditor!

La festival când vine, tot omul e dator

S-asculte, înainte de partea amuzantă,

O conferință lungă şi foarte importantă.

Conform acestei date sinistre, așadar,

Avem între culise un conferențiar,

Un om cu greutate, un personagiu mare…

Să nu luaţi aceasta drept o ameninţare!

Dar ca să nu planeze asupra noastră vina

C-am neglijat programul, – persoana cu pricina

E gata să vă țină, un ceas şi jumătate,

O conferinţă gravă de specialitate.

Cum, nu vă pare bine? De ce v-aţi întristat?

Mai aşteptaţi o clipă, că doar n-am terminat.

Pe de-altă parte, însă, găsind că-i anormal

Să vă chemăm la teatru… ca s-adormiţi în stal;

Că somnul, în aceste condiţii verticale

Ș-atât de izolate, nu face cinci parale;

Că nimenea nu poate pretinde nimănui

Să-nghită festivalul cu conferinţa lui, –

Din spirit caritabil şi din filantropie,

Știind mai dinainte ce toată lumea ştie,

Cu voia dumneavoastră ne-abatem de la modă

Și-n loc de conferinţă, veţi asculta o odă.

Prea onorate doamne,

Distins auditor!

Subiectul odei mele e-atât de-ngrozitor

Că biata-mi Muză, albă de spaimă şi uimire,

Când i-am cerut concursul, în loc să mă inspire,

S-a dat pe lângă uşă, a pretextat ceva

Și-a dispărut… adio! M-a părăsit aşa,

Cu călimara plină de noapte şi de proză.

E vorba de bacterii şi de tuberculoză,

E vorba de bacilul lui Koch…

Precum vedeţi,

Un subiect anume făcut pentru poeţi!

O, nu vă fie teamă… şi dracul este negru

Când stă să-l zugrăvească un iconar integru,

Dar… ici un pic de galben şi dincolo puţin

Albastru… şi pe gură o dungă de carmin, –

Cu toate c-adineauri părea insuportabil,

Din drac urât şi negru devine acceptabil.

(Dar nu fac oare zilnic cucoanele – şi ele –

Cam tot acelaşi lucru pe propria lor piele?

Ba fac aşa chiar domnii – de genul femeiesc…) 

Bacilul despre care aş vrea să vă vorbesc

Se află-aici în sală… ştiu bine că m-ascultă,

Dar nu vrea să-şi trădeze prezenţa lui ocultă.

Intrarea n-a plătit-o fiindcă-i mititel,

Dar unde-i lume multă, acolo e şi el!

Incognito ca regii şi nepoftit pătrunde

În orice fel de casă; îl întâlneşti oriunde:

În berării, pe stradă, la cinematograf;

Îi place să se joace cu alţi bacili în praf;

Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul,

Și peste tot se ține de bietul om ca scaiul,

În fabrică, la școală sau pe trotuar, hai-hui, –

Dar peste tot îşi vede de-afacerile lui!

Îşi dă ades pe credit persoana lui culantă

Cu o scadență lungă, când nu e… galopantă 

(...)