Gânduri care nu mai știu ce să creadă

 

MOTTO: „Încerc să trăiesc cu ochii mai întâi mirați, apoi clarvăzători.” (Jules Renard)

Am riscat astăzi (fac asta, în ultima vreme, destul de rar) să mă uit la „Știri”. Nu contează unde, sunt toate la fel, ca și reclamele. Am pornit de la acest motto destul de încurajator, sperând că mirarea pe care mi-o produce cantitatea imensă de tâmpenii (și ăsta e doar un eufemism!) pe care o varsă spre noi ziarele și televiziunile, se va transforma, ușor, în înțelegere, apoi într-un fel de clarviziune. Aiurea, am rămas la fel de mirată. Dar poate că e doar vina mea. Poate sunt prea „leneșă” în a încerca să descifrez aberațiile spuse de unii, minciunile spuse de alții și prostiile spuse de majoritatea personajelor de pe scena politică sau mondenă. Sau poate că prefer, adesea, să evadez și să mă scufund grațios într-un jemanfișism care mă apără de nervi și de stări depresive. Azi, citind titlurile, am întâlnit exprimări grațioase, pline de optimism și cu un vădit caracter educațional, cum ar fi: „cifrele DEZASTRULUI”, „încă două decese”, „cotele îngrijorătoare ale inflației”, „oroarea ororilor”, „atac la...”, „conflict între...”, „acuzații grave la adresa...”, „război mediatic”, „caz halucinant”, „condamnat la închisoare”, „ieșire violentă”, „deprecierea Leului”, „distrugerea scutului de la Deveselu”, „șoc”, „crimă”, „un accident grav”, „furturi”, „plagiate”, „alertă de...”, „gafă de proporții”. O.K., mă opresc aici, căci sunt ușor traumatizată. Așa că mi-am pus rapid niște muzică relaxantă și mi-am recitat încetișor, în șoaptă, câteva versuri dintr-o poezioară pentru adormirea copiilor, prima pe care am găsit-o pe GOOGLE, și care este scrisă de Aurora Luchian: 

„Adormi, „floare de cais",
Somn dulce ca-n Paradis!
Pe o floare
De cicoare
Ori bujor
S-adormi ușor!”

Închei aici, căci nu mai vreau să mă gândesc deloc (puah!) la cele ce-am citit prin ziare și, apoi, realmente mi s-a cam făcut somn...