Déjà vu-uri printre gândurile mele

Motto: „Ceea ce este în fața și în spatele nostru sunt probleme mici comparativ cu ceea ce se află înăuntrul nostru.”  (Oliver Wendell Holmes)

Cu vremea asta schimbătoare (grade multe alaltăieri, aer de primăvară, viscol și ninsoare aseară, grade foarte înfrigurate astă-noapte) nu numai fizicul meu se resimte, dar și mintea. Am avut aseară senzația aceea binecunoscută de déjà vu, așa că am căutat, din diverse surse, să văd ce-i cu ea. Ei, nu prea mi-a sunat bine când oamenii de știință au cam ridicat din umeri, presupunând unele și altele. Într-un articol se făcea referire la cei cu epilepsie, cum că ar fi mai predispuși la asemenea senzații, iar în continuare, se spunea așa:

„Pentru persoanele sănătoase, cercetătorii afirmă cum că ar fi vorba despre o „eroare” a creierului, când neuronii responsabili de recunoaștere şi familiaritate nu funcționează. Creierul atunci încurcă prezentul cu trecutul. De fapt, aceleași impulsuri electrice anormale întâlnite la bolnavii de epilepsie pot fi prezente la persoanele sănătoase, cum sunt spasmele musculare involuntare la o persoană care abia adoarme. O altă explicație a senzației de „déjà vu” la persoanele sănătoase ar fi atribuită unei încurcături în căile neuronale. Acest lucru se întâmplă deoarece creierul caută constant să creeze percepții în legătură cu lumea din jurul nostru, dar are „materiale” limitate. De exemplu, e necesar un singur simț, cum ar fi un miros cunoscut, pentru a ne aminti anumite lucruri. „Déjà vu” poate fi asociat cu discrepanțe ale memoriei în creier, astfel informația senzorială ar putea întrece memoria pe termen scurt şi ar putea ajunge, în schimb, la memoria pe termen lung. Cercetătorii spun că încă mai sunt multe de învățat despre acest fenomen şi mecanismul din spatele lui, dar speră că viitoarele studii vor oferi dovezi concludente despre strania senzație de déjà vu.” (www.digi24.ro).

În concluzie, cercetătorii habar n-au, cum n-au habar nici de celelalte „minuni” ce se petrec în creierul uman. Și nu numai în el. Bun, destul pentru azi. Mâine, dacă voi avea chef și inspirație, mi-am propus să dau startul unui „proiect” foarte important pentru mine (și, spre disperarea domniilor voastre, de lungă durată...)