GÂNDURI DESPRE MAGIE

În loc de motto:

„A venit un fulg la geam

Şi s-a aşezat pe ram.

Ramul bate-n geam - Vedeţi?

Vine iarna, măi băieţi!

Şi-au ieşit copiii, voi,

Mai micuţi, mai măricei,

Să-i culeagă albi şi moi,

Ca pe nişte ghiocei.”

(Grigore Vieru, „Primii fulgi”)

   Da, trebuia neapărat să notez asta, deși n-am niciun chef înspre ale scrisului: azi a nins prima oară în acest an. Am tot scris despre magia pe care o exercită asupra mea ninsoarea, așa că nu mai bat câmpii pe tema asta. E adevărat că, de la o vreme, această magie a căderii fulgilor de nea are, în ceea ce mă privește, câte o scurtă pauză, la fel de sâcâitoare precum minutele de publicitate din timpul unui film, în care gândurile mele se duc la treburi prozaice (mers pe drumuri proaste și pline de zloată, datul zăpezii de prin curte etc.) Ceea ce mă bucură este că magia încă există, pentru că altfel ar trebui să recunosc că am îmbătrânit. Mă refer aici la suflet, pentru că bătrânețea trupului, inevitabilă, vine la fiecare în mod diferit, la vârste diferite. Și poate că exagerez un pic cu această zbenguială a gândurilor în fața primilor fulgi de nea, dar asta e, așa simt.