Gânduri à la française...

Nu, nu am de gând să scriu în limba franceză, nici măcar în manieră franceză, vreau numai să vă împărtăşesc câteva gânduri în această zi de mare şi pioasă sărbătoare. Aceia dintre domniile voastre care poartă numele pomenit azi le doresc tot binele din lume, sănătate şi ocrotire, gânduri binecuvântate şi suflete senine. Să explic acum de ce am pus acest titlu (care, recunosc, se potriveşte ca nuca-n perete cu ceea ce scriu acum). Cu vreo două săptămâni în urmă, cred că subconştientul meu, îngrozit de faptul că, printre multe alte lucruri, am uitat şi limba franceză (pe care aş zice că o ştiam destul de bine), mi-a transmis un impuls şi mi-a "şoptit" poruncitor să vorbesc, în următoarele zece minute doar în franceză. Adică, să vorbesc singură, cum mai fac câteodată. Ei, aşa am făcut. Nu o uitasem chiar de tot, dar vreo câteva cuvinte mi-au dat un pic de furcă. Am conversat cu mine însămi pe teme generale, am vorbit despre vreme şi vremuri, despre oameni, despre cărţi. Şi am încercat să fiu cât am putut eu de pozitivă. Greu. Tare greu. Eu zic că am trecut testul, dar la capătul acelui sfert de ceas de conversaţie politicoasă în limba franceză, gândul mi-era la savuroasele noastre înjurături, neaoşe, româneşti, pline de savoare şi de umor. À bientôt!