Forfotă prin gânduri

 Mai zilele trecute, stând de vorbă, într-o pauză de la "muncile" zilnice, cu o bună prietenă, aceasta îmi spune că ai ei băieţi au invitat o gaşcă de tineri la un  forfol. "Hopa, îmi zic eu, nu ştiu ce-i ăla". O întreb şi ea îmi spune că e un fel de fiertură vânătorească. Peste vreo două zile, am vrut să scriu aici despre asta, dar între timp uitasem cuvântul ( a se vedea, ca material didactic, bancul cu "margareta" şi cel cu "doctorul ăla neamţ"...) Am întrebat ieri din nou şi azi l-am căutat în DEX. Acesta, tratându-mă cu condescendenţă,  în loc să recunoască că nu-l ştie nici el, m-a trimis cătinel la cuvintele "forfot" (de la forfotă), "formol" (ştiţi şi domniile voastre, substanţa aia...) şi la "forfoi" (un regionalism pe care iarăşi nu-l ştiam şi care înseamnă paradă, pompă, podoabe). Bun, plină de avânt, am continuat să caut şi l-am găsit scris într-un ziar online, unde era un articol despre ceva concurs culinar (sau gastronomic). Deci, printre tochituri, fripturi vânătoreşti în sos, gulaşuri şi alte tocăniţe, am dat şi de forfol. Evrika!