Gânduri despre gânduri

MOTTO:

     Cine nu știe și nu știe că nu știe, e prost. Ocolește-l!  Cine nu știe, dar știe că nu știe, e ignorant. Învață-l! Cine știe, dar nu știe că știe, e adormit. Trezește-l! Cine știe și știe că știe, e înțelept. Ascultă-l!

Astăzi am timp de așternut aici câteva gânduri. Răzleţe. Săptămâna ce a trecut aş zice că am mai avut nişte tentative, în vreo trei zile, să mă aşez şi să scriu, dar mi-a trecut repede cheful. Voiam să scriu despre cum se obţine anul sabatic. Apoi, gândind la statutul meu actual, mi-am zis: "ce-mi trebuie, eu voi avea, oricum, atâția ani sabatici cât va vrea Dumnezeu să-mi mai dea". Pe urmă, am vrut să scriu despre felul cum e privită solitudinea, pe urmă despre bucuria gureșă a unor păsărele cărora le pun mereu mâncare pe pervazul ferestrei mele. În fine, nu-mi mai amintesc ce gânduri mi-au trecut prin cap, dar n-au meritat, cred, să le scriu aici. Acum scriu doar pentru că citatul de mai sus mi-a plăcut (şi m-a făcut, a nu ştiu câta oară, să realizez că eu rătăcesc undeva între ignoranţă şi adormire). Deci, ca un filolog ce mă pretind a fi, am căutat (pentru că nu eram sigură) cine l-a spus întâi. Bineînțeles, am căutat pe Internet. Am întâlnit mai multe variante (proverb chinez, proverb arab, Solomon) dar se pare că autorul e Seneca. Aşa că voi repeta ce am tot spus mereu (at nauseam, uneori) şi anume că, în cărţi, e mai lesne să găsim lucruri adevărate. Deh, asta e, nu tot ce zboară pe Internet e comestibil...