"Toamna este primăvara iernii."
(Henri de Toulouse – Lautrec)
În loc să reiau tot ceea ce, fatalmente, au scris mulţi alţii înaintea mea (adică mii de cuvinte despre culorile spectaculoase ale toamnei, despre melancolia ce te cuprinde în acest imprevizibil răstimp ce vesteşte apropierea Zânei Iarna, despre bogăţiile anotimpului, atât cele pentru cămară, cât şi cele pentru suflet, despre greieri trişti, struguri ce-şi dau viaţa transformându-se în must, despre gutuile dolofane şi pufoşele, despre crizanteme, şi aşa mai departe...), ei bine, astăzi o să urmez exemplul băieţelului aceluia cam leneş (sau care poseda un umor nebun) şi care, la o compunere cu tema "O vizită la bunicii mei", unde toţi colegii lui umpluseră câte două-trei pagini, a scris doar un rând, şi anume: "Am fost ieri pe la bunicii mei. Nu erau acasă".
Deci, parafrazând: "Am căutat azi Toamna. Nu era acasă, era plecată pe dealurile din jurul Domneştiului".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu