Gânduri bezmeticite şi dezmeticite

                   
                                           

                                                                              MOTTO:        

       "Întotdeauna, într-o situaţie grea, există cel puţin o şansă de a învinge."

                                                                               Kong Fu Tzu (Confucius)

       Pentru cei care au mai citit, când şi când, ceea ce scriu eu pe aici, voi arăta acum urmarea experimentului meu de luna trecută. Vă amintiţi, domniile voastre, ce postam eu sub un titlu spectaculos (ei, aş, aşa vreau eu să mi-l închipui, pentru că, faţă de ceea ce văd prin presa de scandal, ăsta ar putea fi titlu de teză de doctorat), şi anume, "Gânduri despre un experiment (aproape) paranormal", într-o miercuri, 3 iulie 2013? 

          Nu, nu vă mai amintiţi, sunt sigură. Ziceam atunci că o să încerc să trăiesc o lună cu 250 de lei (noi), adică cu mai nimic. Şi că o să relatez cum am supravieţuit. Ei, bine, iată-mă! Me voilà! Eccomi! Ta, da, here I am! (Asta, aşa, ca să mă joc, şi ca să mă laud că mai ştiu şi eu câte ceva în limbi străine). Sunt destul de vie (şi vioaie), am mâncat în disperare produse din mica mea grădină de zarzavat (dovlecei, roşii, morcovi, fasole, ceapă, alte verdeţuri, sub toate formele şi în toate combinaţiile posibile), am mai luat nişte bănuţi (foarte anemici) pe câteva ore de meditaţie la franceză şi pe tehnoredactarea unor texte şi... a venit pensia! Yupiii!

         Însă, din nefericire pentru mine, situaţia din luna aceasta este tot cam aceeaşi, deci experimentul meu continuă. Şi, ca şi filmele alea care au o a doua, a treia, a patra parte, devine din ce în ce mai neplăcut şi greu de "digerat". Mi-am plătit rata de la împrumutul făcut, am plătit facturile, şi acum mă uit cu jale la cele trei sute de lei, care mă privesc, la rândul lor, destul de înfricoşate, din portofel. Ei, ce mai contează, am văzut deja că experimentul merge. Ştiu, asta nu prea e viaţă! Din punctul meu de vedere, nu prea e viaţă dacă nu-mi pot cumpăra cărţi, parfumuri, flori, ceva ciocolată (mai rar!), şi, de asemena, să nu pot călători pe unde aş vrea, dar eu să fiu sănătoasă, că voi trece peste aceste luni grele.
           Şi, nu, nu voi putea nici anul ăsta să călătoresc pe-aici: