Fotografia de la blog nu o schimb deocamdată, deşi am uşoare mustrări de conştiinţă că nu am pus ceva locuri de la noi, din România. Ei, îmi place templul ăsta coreean, îmi dă o stare de linişte, asta nu înseamnă că nu-mi plac şi imagini din ţara noastră. Ei, cu starea de linişte pe care mi-o oferă, aici e ceva mai dificil. Dar, după cum vedeţi, am schimbat poza de la profilul meu. De ce margarete? Păi, în primul rând îmi plac, sunt nişte flori frumoase, modeste şi graţioase. Apoi, zodia mea florală este, da, aţi ghicit, a Margaretei şi, în al treilea rând, pentru bancul acela superb, cu Margareta, apropo de uitare (pe care vi l-am spus, n-am uitat încă!)
Margareta, Chrysanthemum Leucanthemum (ah, ce preţios sună denumirea latină pentru o floricică atât de simplă!) este rudă cu crizantema (care şi ea îmi place la nebunie, o asociez în minte cu Japonia) şi cu foarte folositorul muşeţel. Pe lângă frumuseţea ei rustică şi simplă, margareta a fost folosită, dintotdeauna, de îndrăgostiţi care îi smulgeau petalele (cu o inconştientă cruzime) şi murmurau înfriguraţi: "mă iubeşte, nu mă iubeşte..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu