"Nietzsche casă,
Nietzsche masă,
Nietzsche dragă jupâneasă"
Acest savuros citat e pus ca motto de Cornel Udrea cărţii sale "Obiceiuri de nuntă la cangurii şchiopi". Eram la Timişoara, cred, la facultate, sau imediat după aceea, când a apărut cartea asta de un umor nebun. Şi acum, deşi aproape ştiu câteva pasaje din ea pe dinafară, tot o mai răsfoiesc şi tot mă scoate din stările acelea când sunt "tristuţă" (cuvânt folosit de Mazilu în piesele sale şi care îmi place) sau pur şi simplu nu am chef de nimic. În momentul de faţă, adică în acest început de martie iernatic, nu mă cuprinde nicio stare din asta "tristuţă", dar nici inspiraţie nu prea mai am, deci voi înceta să mai bat câmpii şi o să transcriu vreo două-trei ziceri din multele pe care le-am pus eu sub genericul "râsul ca metodă anti - stress". Iată un alt motto al aceluiaşi Cornel Udrea:
Dorul meu şi-al mândrii mele"
(Kant, "Despre cunoaştere")
Sau un proverb al canibalilor:
"Cea mai bună metodă de a scăpa definitiv de un
duşman este de a-l mânca".
Şi, la final, o zicere a stimabilului Nenea Iancu Caragiale:
"Atunci când omul râde, îi cade cuţitul dintre dinţi".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu