Azi, gânduri în reluare...

Iarăși am una dintre zilele acelea când am chef să scriu, dar nu am absolut nicio idee, din păcate. Deci, vai mie, după ce că uit de la mână la gură, m-a mai părăsit și Inspirația. Adică, hai să fiu sinceră cu mine însămi (și cu domniile voastre), nu știu dacă am avut vreodată Inspirație, iar dacă da, m-a lăsat baltă nu azi, ci de vreo câteva luni bune. Faza cu uitatul de la mână la gură nu se aplică însă la mine decât la figurat, pentru că, în viața de zi cu zi, trec iar printr-o perioadă când aș „ronțăi” ceva toată ziua, mi-e foame mereu, deci trebuie să mă lupt cu mine pentru a rări drastic momentele când mâna-mi se îndreaptă spre gură pentru a o „alimenta”. Da, e greu! Tot nu mi-a venit nicio idee, deci am făcut o călătorie în timp (în timpul trecut) și am văzut cam ce scriam eu, pe vremea asta, acum zece ani...

💝  În loc să reiau tot ceea ce, fatalmente, au scris mulţi alţii înaintea mea (adică mii și mii de cuvinte despre culorile spectaculoase ale toamnei, despre melancolia ce te cuprinde în acest imprevizibil răstimp magic, ce vesteşte apropierea Zânei Iarna, despre bogăţiile anotimpului, atât cele pentru cămară, cât şi cele pentru suflet, despre greieri trişti, struguri ce-şi dau viaţa transformându-se în must, despre gutuile dolofane şi „pufoşele”, despre crizanteme, şi aşa mai departe...), ei bine, astăzi o să urmez exemplul elevului aceluia cam leneş (sau care poseda un umor nebun) şi care, la o compunere cu tema "O vizită la bunicii mei", unde toţi colegii lui umpluseră câte două-trei pagini, a scris doar un rând, şi anume: "Am fost ieri pe la bunicii mei. Nu erau acasă". Deci, parafrazând, zic: "Am căutat azi Toamna. Nu era acasă, era plecată pe dealurile din jurul Domneştiului".

☺ Glume...

La o stână „mioritică”, ciobanii stau la masă, după ce au muls oile. Din cer, cu un zgomot infernal, aterizează o navă extraterestră. Din ea iese un tip straniu care se adresează ciobanilor:

– Eu... Venus!

Baciul mai mare zice:

– No, ia toarnă-i, mă, un păhărel.

Bea extraterestrul și iar:

– Eu... Venus!

– Mai toarnă-i unu'!

Bea extraterestrul și, punându-se la punct cu limba română, le zice:

– Vedeți, cum să vă spun, pământenilor, eu sunt de pe altă planetă! De pe Venus!

– Nu-i mai turna, că s-a îmbătat deja, zice baciul.

$

Într-un vechi cimitir irlandez se găsesc cinci pietre de mormânt aproape identice, pe care sunt încrustate, succesiv, următoarele texte:

„Aici odihnește soția lui Henry Banks“,

„Aici odihnește cea de-a doua soție a lui Henry Banks“,

„Aici odihnește cea de-a treia soție a lui Henry Banks“,

„Aici odihnește a patra soție a lui Henry Banks“.

Pe ce-a de-a cincea piatră, aflată mai la distanță, scrie:

„Aici odihnește, în sfârșit, Henry Banks!“

&

Discuție între soți:

- Iubi, mezinul nostru zice că umanitatea e un hău dezolant, o paranteză crudă între nimic și nimic, și că nu există consolare în lumea asta lipsită de sens...

- Stai să vezi când o să afle că avem conopidă la masă!

Gânduri urmărite de glutoni...

Expresia zilei: „A umbla cu cioara vopsită” - (expr.) a fi necinstit/ incorect; a minți. Sursa: Argou (2007).

Citatul zilei: „Ori eu am îmbătrânit și sunt proastă, ori tinerii de azi nu mai seamănă cu nimic! Înainte, pur și simplu știam cum să răspund la întrebările lor, dar acum nu înțeleg nici măcar despre ce întreabă ei.” (Faina Ranevskaya)

Gândurile zilei: Adică, gândurile mele din această zi de marți. Destul de puține gânduri și acestea cam „botoase”. Nu știu din ce cauză, dar nici nu vreau să le aplic un „interogatoriu de gradul III”, căci știu că o să le treacă destul de repede. Ieri am văzut un documentar despre glutoni (hm, trebuie să mărturisesc, am dat din întâmplare peste el, căutând un film). Și mi-am dat seama că nu știam ce sunt glutonii. Sau, dacă am știut vreodată, am uitat. Ceea ce mă îngrijorează la culme. Sigur, e normal să mai și uităm câte ceva, însă mi se pare că eu exagerez. Poate că îngrijorarea mea vine și din faptul că, de obicei, când scriu pe blog, mă uit la anii trecuți și la postările mele de atunci. Ei bine, unele îmi sunt așa de „străine” de parcă nu le-am scris eu. Închei acum, căci deja eu și gândurile mele ne-am cam „retras ambasadele” și parcă văd că, în curând, vom comunica prin gesturi...

GLUTON, glutoni, s.m. Animal mamifer carnivor cu blana de culoare brun-deschis, răspândit dincolo de Cercul Polar nordic (Gulo luscus). – Din fr. glouton.

„Glutonul, numit și jderul flămânzilă, jderul mâncăcios, mâncăciosul, este un mamifer nordic, cu blană foarte prețioasă, de culoare brun-deschis. Uneori comparat cu un urs, glutonul este un animal puternic, care trăiește solitar în emisfera nordică și preferă locurile izolate, cum ar fi taigaua.” (Wikipedia)

    

Post Scriptum:

💗 Faina Georgievna Ranevskaya (1896-1984), este recunoscută drept una dintre cele mai mari actrițe sovietice, atât în ​​tragedie, cât și în comedie. Era faimoasă și pentru aforismele sale. A jucat în piese de Anton Cehov, Aleksandr Ostrovsky, Maxim Gorki, Ivan Krylov, Feodor Dostoievski, Lev Nicolaevici Tolstoi și alții. Sursa: Wikipedia (Engleză)

💗 Ilustrarea expresiei „a umbla cu cioara vopsită” (din dexonline.ro) este făcută de Ana-Maria Gălețeanu.