Gânduri siderate

   

Mi-am început ziua de azi într-un mod foarte „distractiv”: nu am fost atentă vreo două minute și cafeaua mea (pe care continui s-o beau făcută, tradițional, la ibric) a clocotit voioasă și apoi a plecat să zburde pe albul plitei de la aragaz. Mi-am zis în minte vreo câteva, apoi am spus pe șoptite: „Sunt calmă, totul e bine, e duminică, plouă, dar ce dacă, în casă e cald și bine, sunt calmă, o să fie o zi de „relaș” după o săptămână de munci, sunt aproximativ sănătoasă, mă voi ocupa cu lucruri care-mi fac bine la suflet, sunt calmăăăă”. Nu eram eu tocmai calmă, dar mi-au făcut bine cuvintele de îmbărbătare. Gândurile mele nu sunt siderate însă din cauza asta, ci sunt așa de vreo trei zile, de când am găsit un anunț (sau reclamă, cum vrem să-i zicem) care le-a produs întâi o surdă enervare, apoi o indignare îndreptățită (cred eu) și, în fine, starea de care vorbeam. Iată cum sună această reclamă, zărită de mine întâmplător pe un site de știri: „Jerry's pizza”, unde poți mânca un Chicken Pack, de 24 de lei, în care intră, citez, „5 Strips sau 6 Wings + 1 porție Wedges sau Rings + 1 Desert Cup”. Păi, mănânci astea dacă știi ce sunt. Eu una n-am înțeles, din prima, decât „pui”, „aripi” și „desert”. Și chiar n-aș da 24 de lei pe ceva ce nu știu cum se traduce în românește. Dar refuz și să mai traduc, cum refuz și să mai fiu „siderată” de ifosele astea ale celor ce au un „discurs” cu englezisme amestecate cu ghiotura printre frumoasele noastre cuvinte românești. Ca să-mi treacă enervarea, trec la un banc și închei brusc postarea de azi.

 

Un renumit chirurg plastician ia masa într-un restaurant select alături de un prieten. După vreo zece minute, în restaurant intră o domnișoară superbă. Se apropie de masa lor, îl sărută pe obraz pe chirurg şi-i spune:
– Dragul meu, m-ai transformat din rățușca cea urâtă într-o adevărată prințesă. Îţi mulțumesc din suflet.
După ce femeia părăsește localul, prietenul mirat îl întreabă pe chirurg cine e superba domnișoară.
– Ăăă, păi e mama!
– Oho, păi ai făcut o treabă grozavă. Arată de milioane.
După câteva minute în restaurant își face apariția o altă doamnă, mult mai frumoasă. Se apropie de masa lor, îl sărută pe chirurg şi-i spune:
– Iubitule, liftingul facial şi liposucţia au făcut minuni. M-ai făcut să arăt cu 20 de ani mai tânără. Nu știu dacă voi putea să-ţi mulțumesc vreodată!
După ce şi această doamnă a părăsit localul, chirurgul îi explică prietenului că doamna respectivă e fosta lui soție.
– Dumnezeule! Dar eşti foarte priceput! Arată ca un fotomodel!
Nici nu apucă să-și ducă fraza la bun sfârșit că ușile restaurantului se deschid şi o femeie superbă, mult mai grozavă decât precedentele, cu un corp ce părea a fi sculptat, se apropie cu pași repezi de masa lor. Toți ochii din local erau acum îndreptați spre acel înger de femeie. Dar, spre surprinderea tuturor, femeia perfectă îi dă o palmă chirurgului şi cu glasul ridicat îi zice:
– Ticălosule! Uite ce-ai făcut din corpul meu! Mi-ai distrus viața! Cariera! Sper c-o să sfârșești în iad!
Toată lumea rămâne extrem de mirată de atitudinea frumoasei doamne, iar chirurgul îi zice prietenului:
– Știi ce, hai să nu mai vorbim despre asta. Era tata!

Gânduri plecate cu yahtul...

MOTTO:

La final, o veste bună pentru noi, românii:
De la 15 septembrie se ieftinesc iahturile! 

 

Așaaa, deci unele dintre gândurile mele de astăzi nu au dat ascultare înțeleptei vorbe din popor (parafrazată un pic de mine, bineînțeles), care spune: „Dacă zece oameni îți spun că ești beat, du-te și te culcă!” și au „tropăit” sprințare spre blog. (De fapt, stați așa, cred nu întotdeauna se aplică această zicală, uneori zece oameni pot susține împreună o mare gogomănie, lucru observat de mine cu îngrijorare, mai ales acum, în vreme de pandemie.) Am ajuns aici, eu și gândurile astea sprințare și rebele, doar ca să constatăm că nu prea avem idee ce-o să „povestim”, așa că am luat hotărârea să ne întoarcem la restul armatei de gânduri. Acestea, împreună cu Inspirația, stăteau tolănite în hamace și râdeau de noi cu gura până la urechi. M-am resemnat și mi-am promis: „O să scriu mâine!”

Aceste cuvinte au fost scrise ieri, și apoi nu m-am „dus să mă culc”, căci am avut multe alte lucruri de pus la punct, dar mi-am trimis gândurile acelea sprințare să se odihnească ele oleacă. Am acceptat realitatea: gândurile mele erau „plecate cu iahtul” sau, mai potrivit cu starea mea financiară precară, „plecate cu pluta”. Vom vedea ce e cu expresia asta din ceea ce ne spune, în „Dilema veche”, doamna Rodica Zafiu: „Registrul colocvial-argotic actual folosește imaginea plutei în două construcții cu sensuri destul de diferite, în funcție de selecția verbului: insul venit cu pluta e needucat, neinformat, naiv şi chiar prost; cel dus cu pluta are manifestări de inadecvare, derută, nebunie. În ambele cazuri, pluta evocă şi verbul a pluti, metaforă a ruperii de realitate. Chiar dacă se referă la un mijloc tradițional de transport şi sunt foarte cunoscute vorbitorilor, cele două expresii nu par a fi prea vechi. Dicționarele generale nu le includ, atestările lexicografice provenind doar din relativ recentele dicționare de argou şi limbaj familiar.”

Am pus (în loc de) motto această „poantă” găsită pe Internet, simpatică și haioasă, ilustrând perfect capacitatea nostră (ancestrală și actuală) de a face haz de necaz. Eu renunț azi la încercarea de a mă înveseli. Ba nu, nu renunț! Înainte de glumele zilei (vechi, dar bunicele), câteva cuvinte despre Gutenberg (pe care Google îl omagiază într-un „doodle”...)

 
Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg a fost un metalurgist, bijutier și tipograf german care s-a remarcat prin contribuția sa la tehnologia tipăririi. Este creditat cu crearea unui nou tip de presă tipografică și a unor cerneluri pe bază de uleiuri. (Wikipedia)

😆

Stând la o bere, pe o terasă, un tip se confesează prietenului lui:

- Credeam ca noua mea prietenă este „aleasa” mea. Ieri, însă, m-am uitat prin șifonierul ei și-am găsit un costum de asistentă medicală, unul de menajeră franceză și unul de polițistă, cu cătușe cu tot, așa că m-am gândit: „Dacă nu e-n stare să păstreze un serviciu, nu e bună nici pentru mine!”

@@@

Un tânăr eschimos intră în igluul iubitei. După vreo trei luni, tatăl fetei intră nervos și zice:

– Dar ce crezi tu, măi băiete, că o să stai cu fiică-mea o noapte întreagă?

@@@

Un profesor filolog se plimba pe cărări de munte. La un moment dat, vede un cioban cu oile la păscut. Dus pe gânduri, îl întreabă pe cioban:

– Ancestralule păstor, în posesia dumitale se află aceste minunate patrupede paricopitate?

– Indubitabil! răspunde ciobanul.

@@@

Psihologul:

– Înainte de culcare, vă recomand să vă lăsați problemele la ușă...

Pacientul:

– Chiar credeți că soția mea va dori să doarmă pe preș?

De-a cufundișilea prin gânduri

 

MOTTO:
„Oamenii nu sunt prizonierii destinului, ci mai degrabă prizonierii propriei minți.” (Franklin Delano Roosevelt)



Sunt obosită de nu mai pot, căci am pornit, încă de săptămâna trecută, să trebăluiesc voinicește prin grădină, iar astăzi mi-am bătut recordul meu personal de ore petrecute în mijlocul naturii. Și asta nu ca să mă plimb, cred că v-ați dat seama domniile voastre. Trebuie să fiu sinceră cu mine și să recunosc că fiecare an adăugat la vârsta-mi apasă mai greu pe umerii mei. De aici, pauzele mai dese. Deci, acum vreo jumătate de oră, așezându-mă în pat să-mi odihnesc un pic spinarea și picioarele, aproape că m-a luat somnul. „Nu, nu se poate, mi-am zis. Las' că am timp de dormit la noapte”. Așa că am venit, tâgâdâm-tâgâdâm, la blog. Voi scrie „cuvintele de luni” (între timp, am dat o fugă și pe Facebook și am pus acolo „poezia, bancul și citatul de luni”) și apoi, dacă mai găsesc vreo glumă nouă și bună, o atașez la sfârșit. Am băgat de seamă că sunt, în scrierile mele, repetitivă, monotonă, previzibilă și cu prea multe tabieturi, dar chiar nu-mi pasă!


Cuvântul aleatoriu:Cufundiș sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: cufunda + -iș] (Reg) 1 Adâncitură. 2 (Îlav) De-a ~ilea Cufundându-se.
Cuvântul zilei: CONCÚRGE, concúrg, vb. III. Intranz. (Înv.) 1. A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții. 2. A contribui la înfăptuirea unei opere; a colabora. 3. A concura. – Din lat. concurrere (după curge). Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În 1945, moare Franklin Roosevelt, al 32-lea președinte al Statelor Unite. A fost unul dintre principalii actori din cel de-al Doilea Război Mondial, renunțând astfel la izolaționismul tradițional al țării sale. 

Doamna celui de-al 32-lea președinte al Americii, Eleanor Roosevelt, pe care o admir dintotdeauna, și de la care am încercat să învăț cât mai multe, a spus, printre altele: „Prietenia cu tine însuți este de o importanță vitală, pentru că fără ea nu poți fi prieten cu nimeni din lume.” În ultima vreme, eu chiar am ajuns la „performanța” de a mă considera o prietenă destul de bună, dar multă vreme recunosc că nu prea m-am împăcat bine cu mine însămi...

BANCURI:

Un tip, din mașina oprită la stop, vorbește cu un amic la telefon:

- Măi, e așa o ceață afară, că la semafor stă un polițist și strigă culorile.

%%%

Două prietene, la o cafea:

- Ce-ai mai făcut?

- Dragă, să vezi, am vrut azi să gătesc urzici, și-am curățat atâtea încât nu-mi mai recunoaște telefonul amprenta...

Petale de floare printre gânduri

E duminică. E soare (cu câțiva dinți, ca și mine, de altfel...) și se pare că a venit primăvara. Zic „se pare” pentru că mâine poate fi iar frig, însoțit de lapoviță sau ploaie. Dar nu-i bai! De când m-am trezit, îmi stăruie în minte o melodie (cântată de Angela Similea) și, tot îngânând cântecul, mi-am dat seama că nu mai știu ale cui sunt versurile. Am întrebat pe domnul Google și el m-a dus imediat la poezia „Mă rog...” a lui Mihai Beniuc. Mi-a plăcut. Făcând abstracție de poeziile în care ridica în slăvi regimul comunist, Beniuc are niște versuri de o gingășie și de un romantism care te uimesc. Pe aici, pe la noi, doar zarzării sunt înfloriți, dar vor urma și cireșii, vișinii, merii. Iată poezia care mi-a indus astăzi o STARE de împrimăvărare (și, dă Doamne, de speranță):

„Mă rog la floarea de cireș

Mă rog la frunza de măceș

Mă rog la spicul grâului

Mă rog la unda râului

Dă-i omului tot ce-i frumos

Dă-i gânguritul cel duios,

Al porumbeilor pe ram

Dă-i boare de parfum prin geam

Dă-i dorul de-a umbla prin munți

Cu zori şi cu zăpezi pe frunți

Cu flori pe cărărui pe stânci

Cu vulturi peste râpi adânci

Dă-i pâine albă lângă vin

Şi peste casă cer senin

Şi frate bun și bun vecin

Şi somnul noaptea fără chin

Dă-i chipul din izvor curat

În care și-a astâmpărat

Şi setea și obrazul cald

În drumul lui către înalt

Mă rog la toate câte sunt

Să fie bine pe pământ.”