Câteva gânduri telescopate

👇👇👇

Aseară, după ce am râs de mine însămi cam cinci minute (și nu, deși e „haioasă”, nu se folosește forma verbală „m-am râs”), mi-am adus aminte de încă o emisiune a Televiziunii Române de dinainte de 1989, „Teleenciclopedia”. Mie mi-a încântat serile de sâmbătă, ani la rând. Ca și „Telecinemateca”, despre care voi mai „povesti” cândva. Iată câteva vorbe pe care mi le-a spus Wikipedia despre acest subiect (și, de asemenea, despre cuvântul „telescopat”,/ un cuvânt cam estompat/ pe care l-am uitat,/ „frunză verde matostat”/). Și tot apropo de „uitat”, ăsta a fost motivul râsului meu de aseară: am intrat sub duș uitând că am ochelarii pe nas. Am ales să râd, căci de plâns trebuie să caut motive mai serioase, nu?

👇

„Teleenciclopedia este o emisiune a postului național de televiziune din România, Televiziunea Română. Denumirea este un cuvânt telescopat, pornind de la „televiziune” și „enciclopedie”. Este una dintre cele mai longevive emisiuni din programele posturilor de televiziune din România, prima difuzare a emisiunii înregistrându-se la data de 22 mai 1965. Emisiunea este difuzată în continuare pe TVR1, sâmbătă după-amiaza, la ora 18.45. Sunt prezentate documentare cu subiecte diverse: natură, tehnologie, sănătate. Cele mai multe documentare sunt achiziționate de la BBC. Emisiunea păstrează același generic (un fragment din „Momentul muzical pentru pian și orchestră” de Nicolae Kirculescu) de mai mulți ani. Între comentatorii care au lucrat sau lucrează pentru Teleenciclopedia se numără: Mariana Zaharescu, Dinu Ianculescu, Sanda Țăranu, Florian Pittiș, Alexandru Marinescu, Adela Mărculescu, Petru Mărgineanu, Lucia Mureșan, Irina Petrescu, Silviu Stănculescu, Ion Caramitru, Traian Stănescu ș.a.” 

👇 

„În lingvistică, prin cuvântul „telescopat” se înțelege, în general, un cuvânt nou format prin combinarea a două cuvinte existente, astfel încât cel puțin unul din ele este trunchiat. În cazul când ambele sunt trunchiate, componentele cuvântului telescopat sunt segmentul inițial al primului cuvânt și segmentul final al celui de-al doilea. Uneori, ambele segmente sunt mai mari de un sunet, alteori unul din segmente este numai un sunet. În unele cazuri, unul din componente este un cuvânt întreg, iar celălalt un segment de unul sau mai multe sunete. Uneori, partea finală a primului component este comună cu partea inițială a celui de-al doilea. Cuvintele care se combină pot fi și părți ale aceleiași sintagme.” 

👇☺ Glume...

Discuție într-o familie de ardeleni:

- Apăi, mă, Ioane! Io tătă zâua calc, spăl geamuri, spăl vase, gătesc, mătur! Iar tu în tăt timpu' aista stai în fata televizorului ș-aștepţi să-ţi aduc ceva de mâncat! No, da' dă-o încolo de treabă! Ce fel de om ești tu, mă?
- Răbdător! 

☺

Un tip le zice amicilor cu care ieșise la o terasă: 

- Măi, băieți, am citit undeva că o bere îți scurtează viața cu zece minute. După un calcul estimativ, am ajuns la concluzia că noi suntem morți din anul 1541...

☺

Două prietene, la telefon:

- Fată, fii atentă, am pierdut 600 de kilocalorii în doar trei secunde!

- Cum?

- Mi-a picat shaorma pe jos!

Niște gânduri vintage. Sau retro?

💣💭💥👊😒

„Cel mai mare defect al nostru este preocuparea permanentă de a detecta greşelile celorlalţi.” (Kahlil Gibran)

Pentru că zilele trecute am afirmat (ușor autoironic) că eu sunt „cam vintage”, am vrut acum să văd dacă am avut dreptate. Acum, serios vorbind, mie chiar îmi place stilul ăsta „vintage” și nu numai la îmbrăcăminte, ci și la obiecte, design interior sau exterior etc. Există și termenul „retro” (perioadă și stil care-mi plac, dar moderat, pentru că mi-am trăit atunci tinerețea, în „Epoca de Aur”) și multă lume face confuzie între sensul acestor cuvinte. Așa că l-am rugat pe Google să mă lămurească. Și mi-a zis:

👇

„Un obiect vintage are între 30 și 100 de ani, iar dacă depășește 100 de ani este deja antichitate. În concluzie, perioada vintage se referă la ceea ce a fost înainte de anii '80, iar retro, la anii '80 și '90.”

Am mai căutat și am găsit următoarele (referitor doar la haine):

👇

„Vintage provine din limba franceză (vendage), ce înseamnă recoltă de vin și făcea referire la vinurile de epocă. Această semnificație s-a extins, iar mai târziu a fost introdus și în domeniul fashion și se referă la acele haine produse între anii 1920-1970. (...) Perioada anilor 1970-1990 este asociată epocii retro. Pantalonii din velur, blugii cu talie înaltă de la Only sau cei evazați de la Stradivarius sunt doar câteva din pisele vestimentare care îmbină perfect stilul retro cu cel actual.” 

Sursa:https://outletmag.ro/blog/

👇

Emoticoanele de la început, v-ați dat seama, sunt în loc de poze „vintage”, căci nu am reușit cu niciun chip să le copiez. După ce m-am enervat și am murmurat câteva cuvinte ce nu se pot reda, am renunțat și am trecut la... 

GLUME:

😆

Pe la miezul nopţii, liniştea e spartă de sunetul telefonului. Bărbatul îi spune repede soţiei:

- Răspunde tu. Dacă e pentru mine, nu sunt acasă!

Femeia ridică receptorul şi spune că soţul e acasă, după care închide.

- Ce ţi-am spus, măi femeie? De ce-ai spus că sunt acasă?

La care soţia îi răspunde calm:

- Păi, era pentru mine... 

😆 

- Domnule doctor, mă doare capul când mă dau jos din pat!

- Doamnă dragă, încercați să coborâți prima dată picioarele!

😆

Prima zi, la sală. Eu:

- 352, 353, 354…

Antrenorul:

- Vă rog să vă opriți din număratul plăcilor de gresie și să începeți să faceți ceva exerciții fizice!

Stări și gânduri

   

În loc de motto:

„Am azi așa, o stare,

De păsări călătoare,

De zbor închis în aripi,

De cer și de târziu,

Mi-e dor să-not albastru prin ochii tăi de mare,

Să-ți fiu nisip pe glezne,

Să-ți fiu și să nu-ți fiu.”

(Mugur Dumitriu, „Am azi așa, o stare”)

    De vreo câteva zile citesc sau recitesc (după o luuungă pauză) poezii scrise de Mugur Dumitriu. Mă bucur mult că se simte mai bine și, mai ales, că are lângă el prieteni buni și o femeie care-l iubește. Nu am cumpărat încă o carte de-a lui, dar cu prima ocazie când merg „la oraș” am să-mi iau. Împreună cu altecâteva, căci nu prea mai am ce citi. Și pentru mine CITIT înseamnă să ții o carte în mână (da, știu, sunt cam „vintage”). Fiindcă și eu tot pomenesc aici, pe blog, de „starea zilei” (dar nu așa de poetic și fain ca domnia sa), să ne reamintim ce e cu acest cuvințel. Și mă cam opresc aici, căci „stările” mele de azi sunt: oboseală fizică, somnolență, o ușoară iritare că n-am idei mai ca lumea și, în fine, lehamite. Stările gândurilor nu le mai înșir aici, că-s destul de personale.

👇

STARE, stări, s.f. 1. Situație în care se află cineva sau ceva; mod, fel, chip în care se prezintă cineva sau ceva. ◊ Expr. A fi în stare (să...) = a putea, a fi capabil să... ♦ (Rar) Faptul de a sta într-un anumit fel; poziție a corpului; postură. ◊ Expr. (Pop.) A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astâmpăr, a nu avea odihnă. ♦ Spec. Situație a unui corp sau a unui sistem determinată de structura sa, de condițiile exterioare etc. și definită prin anumite mărimi sau parametri. 2. Fel în care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispoziție în care se află cineva. 3. Situație materială (bună); avere. ◊ Loc. adj. Cu stare = bogat, înstărit. 4. (Înv.) Categorie, grup sau pătură socială. ♦ Grad, ierarhie, treaptă socială. Verbul (a) sta. Sursa: DEX '09 (2009). 

😊 Mda, și câteva glume...

Doi soți discută în bucătărie:

- Iubi, e trecut de miezul nopții și musafirii nici nu se gândesc să plece.

- Draga mea, ce-ar fi să le cânți tu ceva?!

👇

Un evadat se întoarce seara înapoi în închisoare. Un reporter îl întreabă:

- De ce v-ați întors la închisoare?

- Păi, e mai bine aici decât acasă!

- Cum așa?!

- Nici n-am intrat bine pe ușă și nevastă-mea a început să strige la mine: „Pe unde îmi umbli? Ai evadat deja de opt ore!”

👇

Un țăran ardelean și cu fiu-său culegeau prunele coapte.

- Tată, ce-o să facem din astea?

- No, păi dac-o găsâm pe mă-ta acas', facem compot, dacă nu, pălincă!

👇

P. S. Am uitat să zic că desenul Anei-Maria Gălețeanu (din dexonline.ro și care ilustrează zicerea „harnic/ă ca o furnică”, deși mai potrivit, zic eu, ar fi fost „strângător/strângătoare ca furnica”) mi se potrivește un pic, dar nu mereu, iar raftul ăla mi se pare că simbolizează „adunătura” de idei, citate, poze, cuvinte din dicționar, glume și multe altele de pe blogul meu...

Gânduri la început de octombrie...

 MOTTO: „Căutam mereu puterea și încrederea în afara mea, dar acestea vin dinăuntru. Erau acolo dintotdeauna.” (Anna Freud)

Iată că, în zi de sărbătoare ortodoxă (Acoperământul Maicii Domnului), începem luna octombrie. Doamne-ajută! Am scăpat și de chestia aia pe care unii au numit-o „ciclonul Ashley” și pe care alții au anunțat-o ca pe o altă Apocalipsă. Dar, ce să zic, începând din celebrul an 2000, apoi din 2012 încoace, am avut atâtea „sfârșituri ale lumii”, încât nici nu le-am mai numărat. Sperăm să scăpăm și de „noua tulpină COVID XEC”, ce pare să vină în curând peste România, și de război, și de muuulte altele. Nu e rău că am fost (și suntem) preveniți, dar cred că se poate găsi un ton mai puțin panicard. La mine, în Domneștii de Muscel, a fost doar o ploaie de o zi și o noapte, s-a făcut destul de frig, dar asta e tot. Ziarele, rețelele de socializare, mă rog, întreg Internetul abundă acum, conform cunoscutei zicale „după război mulți viteji se-arată”, de glume și diverse comentarii în contradictoriu, căci suntem tare buni la asta, la vorbit degeaba. Deci, eu nu mai zic nimic. O să citez, totuși, câteva rânduri dintr-un articol care mi s-a părut ceva mai echilibrat:
„Probleme au fost, totuși, în unele părți ale țării. În momentul de față, mii de oameni nu au curent electric în județele Neamț și Iași, din cauza vremii. Echipele de intervenție lucrează să remedieze problemele tehnice din locuințele a peste 4.400 de ieșeni și 1.500 de nemțeni. Porturile Constanța Nord, Constanța Sud și Mangalia sunt închise din cauza vântului puternic, iar în județele Botoșani, Suceava și Constanța, pompierii au intervenit ca să îndepărteze copaci căzuți pe șosele sau ca să scoată apa din subsolurile blocurilor.”
Sursa articolului: https://www.euronews.ro/articole/ciclonul-care-nu-a-mai-fost-a-venit-ashley-in-drumul-taberei-o-gaselnita-romaneasca/
GLUME? Daaa!
La un muzeu de antropologie din China erau expuse 1.000 de cranii. Ghidul le explică vizitatorilor:
- Au mâncat ciuperci otrăvite şi au murit.
- Dar unele cranii au găuri, observă unul din turiști.
- Unii nu au vrut să mănânce...
&
- M-am săturat de mania asta a vitezei pe care o ai! E pentru a treia oară când era cât pe ce să mă omori, strigă soţul către soție, foarte nervos.
- Iubitule, te rog, mai dă-mi o şansă!
&
Un şofer neatent, care conducea un TIR, rămâne blocat sub un pod. După puţin timp, soseşte poliţia. Un polițist îl întreabă:
- Ce faci, domnule, ai rămas blocat sub pod?!
La care şoferul, iritat, răspunde:
- Nu, duceam podul ăsta undeva şi am rămas fără benzină...

Gânduri ce nu-s perimate, exprimate prin desene animate

Iată un text scris de subsemnata acum vreo paisprezece-cincisprezece ani:

Gânduri despre "Legile lui Murphy"

De vreo câteva zile bune, Inspiraţia mea şi-a făcut bagajele, mi-a surâs graţios, mi-a spus un „pa” grăbit şi s-a dus. În asemenea condiţii, chiar nu are rost să mă chinui (şi, eventual, să vă chinui şi pe domniile voastre, care veţi binevoi să citiţi ce scriu eu aici), aşa că am să fac o pauză, aşteptând ca Inspiraţiei să-i piară cheful de plimbare și să revină la mine. În „pauză”, am recitit, cu mereu aceeaşi plăcere, câteva dintre „legile” lui Murphy şi ale celorlalţi care îl completează, îl copiază sau îl contrazic. Am găsit două asemenea ziceri care mi se potrivesc în momentul acesta şi care, de fapt, sunt universal valabile, se potrivesc oricui.

Prima zice cam aşa: „Niciodată să nu te cerţi cu o femeie obosită. Sau cu una odihnită”. Este la fel de valabilă şi în cazul bărbaţilor, unde ar mai putea fi şi a treia variantă, adică să nu te cerţi niciodată cu un bărbat obosit, sau odihnit, sau beat. Ideea de bază ar fi să nu ne certăm deloc. Eu, una, aşa aş vrea. Altă zicere: „Până îl găseşti pe Făt Frumos, trebuie să săruţi o mulţime de broscoi". Foarte adevărată. Şi nenorocirea cea mai mare este când nu-l găseşti deloc pe celebrul Făt Frumos şi rămâi numai cu sărutatul broscoilor. Bleah! (A, asta ar fi o idee pentru o scriere a mea viitoare, pe care o voi intitula „Viaţa fără Făt Frumos”). Şi, în fine, ultima și cea mai optimistă: „Zâmbeşte! Mâine va fi mai rău.”

P. S. (Atunci) Pozele din desene animate nu au absolut nicio legătură cu cele scrise de mine. Asta e!

P. S. (Acum) Păi, ce să zic, bag de seamă că mă răsfățam încă de pe atunci „văitându-mă” cum că nu am deloc „inspirație” (idei, imaginație, mă rog, cum vreți să-i zicem), dar până la urmă perseveram și tot scriam. Și, culmea, uneori chiar ceva demn de citit. Mda, acum mă laud singură și nu e bine. Ziceam atunci că pozele puse de mine nu au legătură cu textul. Ei, acum sunt sigură că au. Păi, filmele din seria „Epoca de gheață” sunt foarte faine, îmi plac la nebunie, și cred că am să le revăd în curând. Iar Mihaela și cățelușul ei, Azorel (din desenele animate ale lui Nell Cobar) au încântat generații întregi de copii, în Epoca de Aur. Eu eram adolescentă în vremea când se difuzau, dar tot mă uitam, căci cam astea erau alegerile de pe cele două programe ale TVR: serialul „Dallas”, câteva desene animate, câteva filme și muuuuulte jurnale de „știri”. Dar și acum, ca și atunci, eu aleg cărțile. Da, acum se diversifică filmele și serialele, desenele animate, dar nu vreau știri despre politică, nu reclame, nu „tocșouri”, nu emisiuni „distractive”, deci NU televizor, decât foarte rar. Închei, e destul pentru astăzi. Ne vedem aici după ce trece așa-zisul Ciclon Ashley. Doamne, ajută!

Niște gânduri care uită...

MOTTO:

„Aleg să trăiesc prin alegere, nu întâmplător. Aleg să fac schimbări, în loc să găsesc scuze.

Aleg să fiu motivată, nu manipulată.

Aleg să fiu utilă, nu folosită.

Aleg valoarea de sine, nu autocompătimirea.

Aleg să excelez, nu să concurez.

Aleg să îmi ascult vocea interioară, nu părerea întâmplătoare a oamenilor.”

(Eileen Caddy)

Hm, poate am avut gânduri din astea, holistice, când am pus titlul scrierii, deși nu prea mai știu ce e cu holismul, dar acum mai toate „panseurile” mele sunt din zona administrativ-gospodărească (factură telefon, cumpărături, muncă prin grădină). Dar tot e bine, căci iată, mi-am reamintit ce e...

👇 

HOLÍSM (< engl.; {s} gr. holos „întreg”) s.n. Concepție susținând ireductibilitatea întregului la suma părților, în sensul că anumite caracteristici ale acestuia nu pot fi explicate în termenii proprietăților și relațiilor componentelor. Prezentă și în Antichitate, ideea întregului se impune, în epoca modernă, ca principiu alcătuitor și ordonator (ex. gestalt-ul). O dată cu L. von Bertalanffy, principul holismului este ridicat la nivelul unei teorii generale a sistemelor. Perspectiva holistă și-a găsit numeroase aplicații în economie, sociologie, filosofia culturii etc. Holismul semantic este o concepție despre natura și testarea teoriilor științifice, dezvoltată de W. van Quine, conform căreia semnificația empirică nu se stabilește la nivelul enunțului, ci la nivelul întregului sistem de enunțuri. Sursa: DE (1993-2009).

👇 

Eileen Caddy MBE a fost un profesor spiritual și autoare new age, cel mai bine cunoscută ca fiind printre fondatorii comunității Fundației Findhorn din Ecovilaia Findhorn, lângă satul Findhorn, Moray Firth, în nord-estul Scoției.

Sursa: Wikipedia (Engleză).

👇 

P. S. Cam asta scriam eu acum doi ani, la sfârșit de septembrie. Bineînțeles că azi, văzând titlul scrierii de atunci („Acum am niște gânduri holistice”), nu mai știam prea bine explicația termenului „holistic”. Deci, uitucă. Am recitit-o (scrierea, adică) și m-au pierdut la „gestalt”. Nu contează, reiau până când pricep mai bine și, poate, o să țin minte. Sau, vorba unui banc, „dacă nu, nu”.

Gânduri despre tupeu

„Sufletele au un fel al lor de a se înțelege, de a intra în intimitate, până la a se tutui, în timp ce ființele noastre sunt încă încurcate cu schimbul cuvintelor comune, cu sclavia exigențelor sociale.” (Luigi Pirandello) 

    Ieri (sau alatăieri?) eram foarte hotărâtă să scriu ceva despre tupeu, pornind de la poza cu compunerea unui elev român (găsită mai demuuuult, cred că pe Facebook). Era, probabil, un „fake”, dar acum, când am regăsit-o, sunt din ce în ce mai sigură că a fost scrisă de un personaj adevărat, care acum chiar e la Bruxellles, trimis de Statul român cu „treburi”. Începusem să scriu, dar pe urmă am avut altceva de făcut și, iată, nu mai știu ce mai aveam de comentat. Deci, nu mai comentez nimic, am schimbat și citatul pus ca motto, căci mi se potrivește mai bine astăzi, iar acum voi căuta prin Dexonline cuvintele de joi și, evident, câteva glume. Gândurile îmi cam picotesc și refuză să-mi dea o mână de ajutor, așa că mă resemnez și plec de-aici...

Cuvânt aleatoriu:

💬 AMFIBOLIE s. f. (Livr.) Ambiguitate (2). – Din fr. amphibolie. Sursa: DEX '09.

Cuvântul zilei (de ieri):

💬 CEARȘIT s. v. iscoadă, spion.

Cheia alegerii: Oleg Lyalin a fost un agent secret sovietic care a dezertat din KGB. Dezvăluirile sale au dus la expulzarea din Regatul Unit a 105 oficiali sovietici suspectați că ar fi spioni pe 25 septembrie 1971.

💬

TUPEU s. n. I. Îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare. II. (teatru) Șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte, și se piaptănă cu părul propriu. (< fr. toupet).

😊

Ce ne așteaptă în iernile viitoare:

La ora 07:49 dimineaţa, la uşa garsonierei lui Mircea se aud bătăi puternice:

- Deschideţi, poliţia termică!

Buimac, Mircea deschide uşa şi o echipă intră în vestibul, cu o mulțime de aparate de măsură.

- Exact cum am depistat cu camera termică din maşina noastră de patrulă: aveţi 21 de grade în apartament. Hm, sunteţi în pantaloni scurţi.

- Dar... îmi pregăteam micul dejun. Mi-am fiert nişte spaghete. Este normal să se încălzească puţin casa, de la abur, ştiţi?

- Gătiţi cu gaz?

- Jur că-l urăsc pe Putin! Spaghetele au fost fierte cu metan european din butelie, provenit numai din ferme europene, de la oi şi vaci hrănite cu furaje europene, la standarde europene.

- Spaghetele sunt cu făină de greieri?

- Bineînţeles, nici n-aş putea concepe altfel.

- Aveţi steagul Ucrainei deasupra patului?

- Să trăiţi, am şi prosoape de baie cu el!

- În regulă. Veţi primi doar un avertisment. Când mai gătiţi, deschideţi geamul, să mai intre nişte frig în casă, altfel se face prea cald şi riscaţi amendă. O zi bună!

😊

Discuție între doi prieteni:

– Nu înțeleg cum au reușit să spargă parola de pe laptopul meu!

– Păi, care era parola ta?

– Anul canonizării Sfântului Dominic de către Papa Grigore al IX-lea.

– Uaauu! Foarte tare! Și, în ce an a fost asta?

– 1234!