GÂNDURI PUSE LA ȘTAIF

MOTTO:
„Poartă un zâmbet pe față, și vei avea prieteni; poartă o încruntare, și vei avea riduri.” (George Eliot)

 

    Ideea pentru titlu, o să vedeți, mi-a fost dată de cuvântul aleatoriu de azi, din dexonline.ro. Dar este doar așa, de fațadă, căci gândurile mele de lunea asta nu sunt deloc „dichisite”. Citatul l-am găsit, notat de mine undeva, mai demult, și l-am pus aici pentru că fac eforturi mari să zâmbesc mai mult, nu pentru că n-aș avea prieteni, ci pentru că am deja mult prea multe riduri. Despre autoarea citatului știu că este o romancieră engleză din epoca victoriană, Mary Anne Evans, care și-a luat pseudonimul George Eliot și a făcut, în scrierile sale, „o analiză foarte realistă a societății provinciale englezești din acea epocă”, după cum zice Wikipedia. Dintre romanele ei, eu nu am citit decât „Moara de pe Floss”. Cândva, tare demult...

Cuvântul aleatoriu: ȘTAIF, ștaifuri, s. n. Întăritură de piele, de carton etc. inserată între fețe și căptușeala încălțămintei, în partea dinapoi, pentru păstrarea formei. ♦ Pânză specială care se pune în interiorul gulerelor, pentru a le menține forma. (Pfm; îe) A se pune la ștaif = A se dichisi. (Din germ. Steif[leder]).

Cuvântul zilei: SINTETÍSM s. n. Faptul, însușirea de a fi sintetic; caracter sintetic. – Sintet[ic] + suf. -ism. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În 1848 se năștea pictorul Paul Gauguin. Împreună cu Van Gogh, au inițiat la Pont-Aven gruparea artistică „sintetistă”. 

Și:

SINTÉTIC, -Ă, sintetici, -ce, adj. 1. Care ține de sinteză, privitor la sinteză; obținut prin sinteză. ◊ Spirit sintetic = spirit care operează mai mult prin sinteză decât prin analiză, care face ușor sinteza lucrurilor. Limbă sintetică = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă, de obicei, prin adăugarea de afixe la tema cuvintelor. 2. (Despre produse chimice sau industriale) Fabricat pe cale artificială (din două sau din mai multe elemente). Din fr. synthétique. Sursa: DEX '09 (2009).

La rubrica „Chestii care-mi vin în minte peste noapte și de care-mi amintesc dimineața, însă fără să am habar de unde au venit”, astăzi despre Abbott & Costello: 

William Bud Abbott și Lou Costello au interpretat împreună ca Abbott și Costello - și au fost un duo american de comedie foarte celebru între anii 1940-1950, cu numeroase apariții la radio, teatru, film și televiziune. (Wikipedia)

Gânduri cam bosumflate

   

    De câtăva vreme (cam de la jumătatea lunii aprilie, plus toată luna mai, aș zice), „schimbările climatice”, alternanța de temperaturi mari sau foarte mici, ploile necontenite, frigul, micile și marile dureri (din oase sau din suflet), toate acestea au reușit să-mi zdruncine echilibrul meu de Balanță, destul de greu câștigat. Bineînțeles, am încercat toate „trucurile” posibile (citit mult, scris, aranjat sertarele, văzut filme, făcut șmotru, ascultat muzică, căutat bancuri noi, rezolvat puzzle-uri etc.), dar în zadar. Așa că și azi, aproape toate gândurile mele (mai ales partea aia din ele care mă ajută să am oarece idei și să vreau să le aștern pe hârtie) au procedat precum copiii bosumflați, mi-au zis „Pa!”, apoi și-au luat jucăriile și au plecat. Asta e! Acum chiar sunt singură. Mi-am căutat o poezie, mi-a plăcut una scrisă de Nina Cassian, „Muntele cu dragoste”, dar m-a făcut să-mi reamintesc de tinerețe, studenție și de excursii la munte, deci am dat fuga să găsesc niște bancuri, căci îmi venea să plâng. Iată versurile, mai întâi:

„Ce zgomot făceau pasărea și ploaia!

În geam, în mâini, cerul mare spărgea!

Am supt covorul, rufele și ce mai rămânea -

Noi amândoi umpleam toată odaia.

Noi amândoi. Era vânt. Nu era.

(Cine ține minte? Cine vrea să mintă?)

Strâns ne-am ținut ca un om în oglindă,

Unul în abruptul frig al altuia.

Mai plouă și acum - auzi? - în grup de munți.

(Brazi de apă neagră, coifuri de burgunzi)

Pasărea asurzitoare, ciocul de tablă

Crestează pe stâncă fosila ei slabă.

Unde suntem acum? În gaura frunții?

Fără noi doi, înnebunesc munții!” 

 

Și acum, o palidă încercare de a conjuga verbul „a râde”:

Discuție între doi prieteni:

- Salut, ești bine?

- Păi, prietena mea s-a despărțit de mine, iar Passat-ul scoate fum, în rest totul ok, aș zice... Tu?

- Ah, măi omule, îmi pare rău, vrei să vorbim despre asta?

- N-are rost, sigur sunt injectoarele!

***

Bade, ce-ți mai fac copiii?

- D'apăi, unu-i însurat...

- Și celalalt?

- No, celălalt îi bine!

*** 

Învățătorul a scris în carnetul elevei:
– „Liliana vorbește prea mult.”
Tatăl, semnând observația la rubrica de „luare la cunoștința”, adaugă:
– „Dacă i-ați cunoaște mama...”

PUZZLE DIN GÂNDURI

     Și, aș putea adăuga eu, „puzzle printre gânduri”, pentru că în ultima vreme, după cum am mai spus, m-am „pasionat” în a juca (sau rezolva?) câte un PUZZLE [PAZL] (s. n. 1. joc de perspicacitate constând în reconstituirea unui întreg, a unei imagini din fragmente decupate. 2. (fig.) amestec de elemente eterogene. (< engl. puzzle. Sursa: MDN '00-2000). Astăzi aveam cu totul alte planuri (și treburi), dar afară plouă, mi-e frig și nu prea am chef de nimic, așa că am venit să „fac” un puzzle și aici, pe blog. Adică să alătur (și să explic) niște imagini găsite în ultimul timp, care mi-au plăcut sau m-au amuzat (și, pornind de la amuzamentul ăsta, despre care am mai și învățat câte ceva). De exemplu:

     M-am hlizit vreo cinci minute când am văzut poza, recunoscând în sinea mea că noi, românii, suntem campioni la „hazul de necaz”, și asta e bine, umorul te „scoate” din multe necazuri. Și pentru că eu nu am văzut „pe viu” Sfinxul sau Babele, iată ce am aflat de pe https://www.b24fun.ro/babele-sfinxul-si-energia-lor-pozitiva/ (unde o să găsiți, dacă vă interesează, mai multe amănunte):

„În Munții Bucegi, Babele și Sfinxul reprezintă unele din principalele atracții turistice ale județului Dâmbovița. Acesta e locul perfect pentru cei îndrăgostiți de munte, natură și nu în ultimul rând de enigme. Monumentele naturale se află la o altitudine foarte ridicată și sunt considerate a fi punctele cu cea mai amplă încărcătură energică pozitivă, din țara noastră. În ciuda eforturilor depuse pentru cercetarea regiunii, până în prezent nu se cunosc suficiente date despre originea acestora. (...) La 2216 metri altitudine, în Munții Bucegi se găsește Sfinxul, un megalit ce este considerat a fi încărcat cu energie. Acesta are o înălțime de 8 metri și o lățime de 12 metri, iar denumirea și-a primit-o în urma asemănării sale fizice cu Sfinxul Egiptean. De exemplu, una dintre asemănările semnificative era reprezentată de înălțimea lor. Cu toate astea, despre Marele Sfinx din Giza se spune că a fost construit de faraonul Khafra, ori de o altă civilizație mai veche. Pe când despre Sfinxul din România se crede că a fost format datorită eroziunii eoliene, de-a lungul a mulți ani, fără a acorda prea multă atenție ideii că ar fi creat de oameni. (...) Formațiunile stâncoase din Munții Bucegi, aflate în apropierea vârfului Baba Mare au primit denumirea de Babe. Se află în imediată apropiere a Sfinxului, creând o legătură între ele și au dobândit renumele de „altare ciclopice din Caraiman”. Sursa lor este în schimb neidentificată, fiind cunoscute doar teorii. O posibilitate luată în calcul de cercetători, la fel ca în cazul sfinxului românesc, se bazează pe erodarea eoliană. Alt factor ce ar fi adus Babele în forma lor de azi, ar fi apa, prin procesele de îngheț și dezgheț. Chiar și așa, oamenii de știință nu îndrăznesc să nege absolut intervenția speciei umane în realizarea Babelor.”

   

     O altă piesă din acest puzzle de azi este poza de mai sus și din care am aflat în câte feluri se spune IUBIRE în limba greacă. Deci, pasiune (dorință), a ține la prieteni, dragoste jucăușă (de copil), dragoste pentru ceilalți (empatie, grijă), iubire care rezistă în timp, grijă pentru sine. M-a emoționat. Și am fost un pic invidioasă. Pe urmă, ca să mă încurajez, mi-am zis: „Da, dar numai noi, românii, avem cuvântul DOR!