MOTTO: „Este o risipă de energie să fii supărat pe un om care se comportă urât, e ca şi cum te-ai enerva pe o mașină care refuză să pornească.” (Bertrand Russell)
👇M-am „reîntâlnit” zilele trecute cu o zicere faină a lui Petre Țuțea. După ce, la început, m-am amuzat din nou citind-o (ca o superficială ce sunt), evident că apoi am devenit serioasă și i-am dat dreptate (gândind, precum personajul lui Nenea Iancu Caragiale, „e scris adânc!”). Dar am constatat că am uitat (da, iar!) ce înseamnă „aporetică”. Știam, destul de vag, că are ceva legătură cu filosofia, dar asta nu-mi scuză uitucenia. Deci, recapitulez:
APORÉTICĂ s.f. (În filosofia antică) Metodă de a descoperi contradicțiile și dificultățile teoretice în scopul găsirii adevărului sau pentru a fundamenta o îndoială agnostică. [fr. aporétique, cf. gr. aporein (a se îndoi)].
Păi, de contradicții și dificultăți teoretice eu nu duc lipsă, căutarea adevărului mi-e mai mult decât familiară, dar chestia cu îndoiala agnostică deja mă depășește. Să recapitulez iar: citatul despre care am făcut vorbire este acesta: La întrebările fundamentale „de ce” și „în ce scop”, aporetica rurală românească răspunde: „d'aia”.
👇Ieri era cât pe ce să-mi depășesc recordul personal la „bătutul câmpilor pe blog” pentru că, mai spre seară, în timpul unei mici furtuni, dar cu fulgere și tunete foarte mari și gălăgioase, fiindu-mi urât, îmi venea să mă așez în fața calculatorului și să scriu despre „fricile mărunte”, după ce, cu câteva ore mai înainte, scrisesem despre „lucrurile mărunte”. Ei bine, iată că nodul gordian a fost tăiat de cei de la „Electrica” (sau cum s-or fi numind), căci au binevoit de ne-au „luat lumina”. Așa că, domniile voastre, ați scăpat. Ieri. Dar astăzi, pentru că frig, pentru că timp cu nori și ploaie, pentru că trecere prea bruscă de la 35 la 15 grade Celsius, pentru că nu prea chef de alte „munci”, pentru că nu chef de nimic, chiar o să scriu un pic.
👇
Glumele de azi:
Tatăl exasperat că e trezit din somn, se răstește la fetița lui:
- Asta e chiar culmea! Prima dată m-ai trezit că ți-e sete ție, a doua oară m-ai trezit pentru că îi e sete păpușii, pe urmă, m-ai trezit că îi e sete pisicii. Acum ce mai e?
Fetița îi zice, candid:
- Păi, tati, am vrut să te întreb dacă nu ți-e sete și ție...
☺Un motănel mergea spre casă, împreună cu iubita lui, după o noapte plină de evenimente. El nu se poate stăpâni şi miaună, sentimental:
– Oh, iubițica mea, aş muri pentru tine!Pisicuța îi aruncă o privire incitantă şi-l întreabă:
– Bine, dar de câte ori?
👇
P. S. Nu am găsit poză cu „vorbă multă”, așa că am pus una mai veche, cu „vorbă dulce”. Ceea ce m-a dus cu gândul la cele două proverbe de mai jos. Pe care eu le-aș vrea, lucru total iluzoriu, reunite. Cele două mici fragmente din scrierile mele de acum nu-mai-știu-câți-ani, precum și cele două glume sunt, cum am zis, copiate și ele. Cuvintele din Dexonline le-am scris pe Facebook, deci cam asta ar fi...
👇
Proverbele de azi (copiate de la IA):
„Vorba dulce, mult aduce” - înseamnă că politețea, blândețea și vorbele bune te ajută să obții ceea ce vrei și să ai relații frumoase cu ceilalți. O atitudine calmă deschide uși și aduce liniște, spre deosebire de ceartă sau de tonul agresiv.
„Vorba multă, sărăcia omului” - înseamnă că timpul pierdut cu discuții inutile și prelungite ia locul acțiunii și muncii. Cine pierde vremea vorbind în vânt pierde și oportunitățile de a face lucruri utile, ceea ce duce la neîmplinire sau lipsuri.
👇
Nu, nu mai urmează nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu