Le-am „servit” gândurilor un bușumat strașnic

Ieri, când nu prea am avut timp să scriu, cuvântul „la întâmplare” din Dexonline a fost verbul „a bușuma” (a se vedea pe „feisbuc”). El mi-a dat ideea titlului. Metaforic vorbind, gândurile mele nu prea aveau nevoie de un bușumat strașnic căci nu erau deloc obosite. În timp ce eu am muncit (fizic) din greu, ele au privit și s-au mulțumit doar să mă încurajeze („Hai, Lavinia, hai, curaj, știm că n-ai obosit, hai, că mai avem atâtea de făcut”). Dar, tot metaforic, le-am bușumat oleacă aseară, așa, în timp ce le făceam morală. Poza de mai sus e legată cumva de cel de-al doilea text, reluat într-o ediție nouă, revăzută și (ne)adăugită (da, am recidivat deja cu reluările), pentru că, după cinci ani de la cele scrise atunci, ele sunt încă actuale, într-un fel sau altul, deci încă mai am momente când respir greu, ca personajul din poză, sau pentru că sunt răcită (asta, mai rar), sau, mai cu seamă, pentru că sunt tare indignată de ceva (cineva). Să purcedem...
&
Septembrie 2020. False dileme printre gânduri

Am găsit pe Facebook postări cu această așa-zisă „dilemă”. Eu am „copiat-o” de pe „Fainosag Glums”. Mai citind pe ici, pe colo, despre aceste proverbe, am aflat că cel românesc se continuă cu „dar nici soarele nu vede”. Oricât aș fi de iubitoare de Țară și popor (cu istoria și înțelepciunea lui cu tot), parcă nu sunt de acord să fim mereu cu capul plecat. Apropo de asta, am mai văzut și varianta: „Capul mereu plecat începe să pască”. Și, da, cred că uneori noi, ca popor, ne comportăm precum oile. Eu aș zice că, în ambele cazuri, e bine să nu se generalizeze: poți ține capul plecat, atunci când e înțelept să faci asta, dar nu prea des, iar cei umili, fără curaj, trebuie încurajați și stimulați, nu scurtați de cap. Mă rog, deja m-am încurcat în argumente și contraargumente, așa că mă duc să mai studiez problema...

&

Decembrie 2020. (Fără titlu) 

MOTTO: „Sărmana limbă românească! Nu mai este cum ar fi trebuit să fie, o plantă cultivată! A ajuns o buruiană sălbatică!” (Ion Luca Caragiale)

V-am mai zis, domniile voastre, că în ultima vreme chiar nu mai citesc mai nimic de prin ziarele online (căci din celelalte, în Domnești, moderna și frumoasa mea comună, cam de prin anul 2018, nu se mai găsesc, le ai doar dacă-ți faci abonament la Poșta Română, dar mai bine, nu). Nu mai citesc pentru că multe articole sunt inepte, n-au nicio legătură cu titlul (mai ales dacă acesta începe cu: Șoc, Bombă, Incredibil, Cutremurător), nu mai citesc pentru că multe știri sunt false, nu mai citesc pentru că limba română a devenit o bătaie de joc pentru orice nechemat care-și spune „ziarist”, nu mai citesc pentru că mă enervează și, mă rog, din multe alte motive... Dar astăzi am zărit cu coada ochiului un titlu care m-a făcut să respir greu vreo trei minute, precum tipul ăla malefic, cu cască neagră, Darth Vader, din celebrele filme din franciza „Războiul stelelor”. Dar nu respiram greu pentru că voiam să „rup pisica-n două” sau pentru că eram răcită, ci doar din cauză de nervi. Și de indignare. Iată ce titrează playtech.ro: „Influenceriță, găsită moartă chiar pe 1 decembrie într-un tufiș. Familia e în stare de șoc.” Știrea e repetată și pe dcnews.ro: „Influenceriță CELEBRĂ, găsită moartă în șanț. Mama sa crede că e o crimă.” Urmează, tot aici, alt titlu (la fel de tâmpit ca celelalte): „Influenceriță găsită moartă, într-un canal.” (E vorba însă de o altă persoană). Și, de asemenea, apare pe stirilekanald.ro: „Șocant: O influenceriță a fost găsită moartă pe marginea unui drum.” Zău?! „Influenceriță”?! Am mai întâlnit până acum niște aberații englezite de tipul „bloggeri, bloggerițe”, vloggeri, vloggerițe”, „piariști, piariste”, dar asta chiar m-a dat peste cap. Înțeleg că vine de la „influencer”, că e vorba de cineva care, prin ceea ce spune, scrie, mănâncă sau poartă, influențează o anume parte din populația lumii, dar eu, deși credeam despre mine că sunt o minte cât de cât deschisă, refuz să mă las influențată de cineva care nu-și poate găsi un nume ceva mai românesc pentru ceea ce „prestează” și care nu-și cunoaște bine limba maternă. Hai, mai lăsați-mă! Și mă exprim așa, ca să nu zic/scriu vreo chestie imprecatorie.

& 

Glumițe:

*

- Cât costă o ședință de hipnoză?

- 400 lei.

- Mi se pare scump.

- Nu ți se pare scump!

- Nu mi se pare...

*

– Vrei să ne vedem sâmbătă? 

– Păi, e cam imposibil… 

– De ce? 

– Mă mărit! 

– Ahaaa! Atunci, vineri?

*

- O cafea, vă rog!

- Normală?

- Nu! Să mi-o faceți așa, un pic mai zăpăcită, ca mine, ca să am cu cine râde!

& 

P. S. Ah, era să uit cuvintele din dexonline.ro. Cel aleatoriu, care nu mi-a „spus” nimic, a fost „perete”. Deci a rămas doar... cuvântul zilei:

FELDMAREȘAL, feldmareșali, s.m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: feldmareșal] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel’dmaršal. Cheia alegerii: Feldmareșalul Erwin Rommel, comandantul Afrikakorps, a fost ofițerul preferat al lui Adolf Hitler. Acesta s-a sinucis pe 14 octombrie 1944 pentru a evita să fie judecat pentru implicarea sa în atentatul împotriva lui Hitler din 20 iulie același an.