
„Există întotdeauna în copilărie o ușă care se deschide și lasă să intre viitorul!” (Deepak Chopra)
Astăzi, de Pobreajen, după ce am fost la mormintele alor mei și am pus lumănări, mărturisesc că am avut iarăși un moment din ăla în care m-am bucurat că e sărbătoare, deci mă pot odihni fără să mă simt vinovată că muuulte treburi stau și mă așteaptă. Ieri, când am văzut știrea că a murit Ion Iliescu, replica mea a fost (iarăși) una dintr-un banc: „Ș'apăi?!” Mult mai scurtă (și mai nepăsătoare) decât ce i-am „zis”, plină de nervi, lui Bolojan (mă rog, domnului prim-ministru), când ne-a îndemnat pe noi, românii, să fim solidari cu guvernul pentru a scăpa de datorii și a duce România spre mai bine: „Păi, de ce să fim solidari, ne-am solidarizat cu voi, măi, corupților, hoților și mincinoșilor, atunci când ați furat pe capete și ați vândut țara, adică timp de treizeci și cinci de ani?!” Mda, renunț, căci azi chiar vreau să fiu liniștită și cu gânduri bune. Am reluat un pic de text și niște poze de acum cinci ani și am căutat și niște glume...
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu