MOTTO: „Vestea rea este că timpul zboară. Vestea bună este că tu ești pilotul.” (Michael Altshuler)
Gândurile astea au fost amânate de ieri pe azi. Am vrut să scriu ieri după-amiază și pe urmă, după ce am avut două scurte convorbiri telefonice și o „discuție” cu mine însămi, am renunțat. Ideea e că niște „chestii” se repetă în existența mea (și nu numai, uneori e valabil pentru mai multă lume), de parcă sunt scrise „la indigo”. De exemplu, la cele spuse de mine acum patru ani, apropo de mărirea pensiilor, nu prea am ce adăuga, căci ar fi superfluu. Recunosc, spășită, că am folosit cuvântul ăsta din urmă doar ca să „mă dau mare”. Dar înțelesul rămâne. Deci...
👇💣
Septembrie 2020 (an cu o așa-zisă epidemie de Covid și cu niște așa-zise „alegeri democratice și libere”):
Așteptând poștașul care-mi va aduce amărâta mea de pensie, am tot încercat, cu ajutorul neprețuit al domnului GOOGLE, să văd cam ce sumă „exorbitantă” se va adăuga la ea. M-am enervat, evident, și pentru că era o sumă mult prea mică, dar și pentru că, v-am mai spus, de câte ori e vorba de științe exacte, creierul meu are un fel de blocaj și eu, în sfârșit, mă retrag într-un colțișor și tac din gură. Da, dar pot să scriu. Ceea ce iarăși îmi face un car de nervi este faptul că și guvernul de acum, precum au făcut și guvernele ce s-au succedat de la așa-zisa revoluție încoace (da, mă repet, dar îmi place mult sintagma „așa-zisă”), se bate cu pumnul în piept, lăudându-se cum că „v-am mărit pensiile”, de parcă aceste măriri vin din averea mămicuțelor lor, nu din contribuția noastră la fondul de pensii. Da, poate că pensiile ălea mai mult decât „nesimțite”, pe care și le dau cei care cârmuiesc diverse instituții (și, în genere, toată țara), or fi de prin furtișaguri sau de la oarece „fonduri secrete”, dar pensiile noastre sunt plătite de munca noastră de-o viață. Plus că toate aceste așa-zise măriri au iz electoral...
👇💣
Septembrie 2024 (tot an electoral, aceleași minciuni, despre mărirea pensiilor și despre toate celelalte aspecte ale vieții noastre):
Izul electoral s-a cam păstrat (deși începe să miroasă destul de scârbos), încolo sunt toate cam la fel ca în 2020. Mă rog, fără Covid. Dar cu amenințarea unui război. A, am uitat, pe lângă greșeli de calculare, haos, nedreptăți, acum s-a adăugat și un fel de bătaie de joc nedisimulată la adresa noastră, a pensionarilor. Deja mi-e prea silă ca să mai scriu ceva...
GLUME (mda, deși nu am chef de râs):
☺
Fiica, proaspăt căsătorită, o sună pe maică-sa:
- Mami, la câte grade să-i spăl tricoul?
- Ce scrie pe el?
- „Metallica”.
☺
- Iubi, uite, ai un mesaj de la Vodafone: „Nu pot trăi fără tine!”.
- Da, dragă, le-am zis că mă mut la Orange.
☺
La psihiatru:
- Domnule doctor, am impresia că noaptea doarme cineva sub patul meu.
- Oh, este destul de grav. Ai paranoia, vei face tratament trei ani, 100 de lei ședința săptămânală…
Se revăd după vreo trei ani.
- N-ai mai venit la tratament!
- Am rezolvat problema, domnule doctor, m-a învățat unul la cârciumă.
- Cum? Ce-ai făcut?
- Am tăiat picioarele patului…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu