MOTTO: „Sufletul știe întotdeauna ce să facă pentru a se vindeca pe sine însuși. Marea provocare este să amuțești mintea.” (Chanakya, „Chanakyaniti”)
Trec lejer peste introducerea (foarte prozaică și rizibilă) pe care aveam de gând s-o fac acestei scrieri (iată, s-a dus deja o jumătate din anul acesta, e duminică și am timp de scris, nu mai e așa de cald pentru că aseară a încercat să plouă oleacă, sunt bucuroasă că mi-au venit câteva idei mai de Doamne-ajută, bla-bla-bla), pentru că acum vreau să-mi spun mie însămi, până nu uit, niște chestii mai interesante decât ideile mele. Nu știu dacă domniile voastre le vor considera la fel (adicătelea, interesante), dar eu tot voi continua. Dis-de-dimineață m-am trezit cu câteva acorduri din cântecul „Bette Davis Eyes” în minte, iar gândurile mi-au zburat imediat înspre anii studenției, când un amic mi-a zis că semăn un pic cu Bette Davis și am fost fericită zile-n șir. Mă rog, mi-era ceva mai mult decât „amic” și poate nu era tocmai sincer, dar să trecem peste asta și să lăsăm amitirile la locul lor. Astăzi, ascultând, după mult timp, această melodie (o găsiți pe YouTube), parcă am redevenit tânără pentru vreo câteva minute. Am ascultat și alte melodii care-mi plac, am dansat twist (deși mă dor toate oasele de la cărat și așezat lemnele pentru iarnă), ce mai, m-am simțit bine. Sufletul meu s-a bucurat și a întinerit și el. Însă mintea (ca să fac referire la cuvintele din motto) nu s-a lăsat prea mult amuțită (sau amețită) și m-a readus, brusc dar cu delicatețe, cu picioarele pe pământ. Voi scrie mai jos ceea ce am găsit despre cântecul ce-mi zumzăie și acum prin cap, dar mai întâi, iată care este cuvântul zilei din dexonline.ro:
👇
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu