Câteva gânduri latente

MOTTO: „Viața este formată dintr-o serie de schimbări naturale și spontane. Nu le opune rezistență - asta duce la suferință. Lasă lucrurile să curgă natural în ce direcție vor ele.” (Lao Tzu)

     Ieri am votat. Mai pe seară, căci de vreo săptămână a venit canicula peste noi și, vorba ălora de la Meteo, aveam oarece „disconfort termic”. Deci, dacă la început de mai, unii mai făceau încă focul în sobe, la început de iunie avem prin termometre 29 și 30 de grade Celsius. Vreme ciudată, vremuri ciudate. Bun, să revin la votare. Era prea târziu ca să scriu ceva aseară și, sinceră să fiu, nici nu prea mai am nimic de zis pe tema asta. Adică, hm, aș mai avea eu câte ceva de comentat, dar am hotărât să-i las pe alții să mă enerveze, să mă indigneze sau să mă streseze, nu-i nevoie s-o mai fac și eu, abordând subiecte care știu că-mi dau dureri de cap, de inimă și de suflet. Pentru că da, viața noastră are „o serie de schimbări naturale și spontane”, cum zice Lao Tzu, dar în politichia românească nu prea e așa, și am să vă demonstrez asta cu o postare de acum șapte ani, după alegeri. Și, de atunci încoace, lucrurile au tot „curs” în ce direcție au vrut ele. Schimb subiectul. Azi, când încă mai eram oleacă adormită, așa, cam pe la ora șase, mi-au trecut prin minte doi termeni ce diferă printr-o literă, dar au oarecare asemănare ca sens (la modul figurat). Nu știu DE CE mi-a trimis Universul mesajul ăsta și nici nu insist prea mult să aflu. Ei, am găsit eu niște semnificații, dar las și domniilor voastre loc de dat cu părerea. Și, tot de dimineață, mi-am reamintit (dar știu de ce) o zicere a „Cațavencilor”: „Țineți minte trei cuvinte: toți ne minte!”

👇 👀 💭

DIHONIE, dihonii, s.f. (Regionalism) Neînțelegere care degenerează în dușmănie. – Din ngr. dihónia.

DIHANIE, dihănii, s.f. 1. Animal sălbatic; fiară, jivină. 2. Ființă ciudată, monstruoasă; namilă. 3. Ființă, vietate. [Plural și: dihanii] – Din sl. dyhanije „răsuflare”.

👇 👀 💭

Duminică, 10 iunie 2012. Gânduri asupra expresiei "avoir l'embarras du choix"

Azi am votat. Iar. Cu acelaşi sentiment al zădărniciei şi cu gândul că, fir-ar să fie, nu prea contează. Dar, hei, să fim optimişti şi să ne închipuim că a contat. Măcar de data asta. Am ales poza asta cu o balanţă ce are în talere ceea ce eu numesc "animăluţele politice" (traducând aproximativ cunoscutul "zoon politikon"), pentru ca să ilustrez cât de cât momentul. Acum, cu sentimentul că mi-am făcut datoria de cetăţean, aştept să fiu, din nou, dezamăgită. Eh, n-am ce să fac, mă revolt eu prin scrieri, dar trebuie să accept starea asta de lucruri, căci "ăsta-i selaviul vieţii", cum zicea cândva un foarte pitoresc şofer de autobuz.

👇 👀 💭

LATENT, -Ă, latenți, -te, adj. Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. – Din fr. latent, lat. latens, -ntis.

😃

Un avion face o rotire neașteptată și zboară cu „picioarele-n sus”. Stewardesa se adresează călătorilor: 

- Stimați pasageri, vă rog să vă păstrați calmul. Pilotul își toarnă picăturile în ochi, după care vom reveni la modul de zbor obișnuit. 

😃

Un tip își sună cel mai bun prieten:

– Tocmai am avut un scandal monstru cu nevastă-mea. Nu ai cumva vreun pat liber pentru câteva săptămâni, până găsesc un apartament?

– Mă tem că nu. Dar am, totuși, o canapea liberă, dacă dorești…

– Perfect, ești un adevărat prieten! În câteva clipe, o trimit la tine!

😃

Discuție între doi amici:

– Cum te-ai îmbogățit în America?

– Păi, să vezi, eram copil și aveam doar doi cenți în buzunar. Am cumpărat cu ei două mere murdare. Le-am spălat și le-am vândut cu patru cenți fiecare. Apoi, am cumpărat patru mere, apoi opt mere…

– Hai, măi, omule, mă lași, și apoi?

– Apoi a murit o mătușă care mi-a lăsat moștenire un milion de dolari...