Niște gânduri ce privesc pe geam...

MOTTO: „Copilăria nu este numai copilăria pe care am trăit-o într-adevăr, dar și totalitatea impresiilor despre ea, care s-au format în adolescentă și la maturitate. De aceea, copilăria pare lungă. Probabil fiecare perioadă a vieții este multiplicată datorită reflecțiilor despre ea din perioadă următoare.” (Cesare Pavese)

 

 

Cheful de scris m-a „lovit” dis-de-dimineață. Asta până să mă uit pe fereastră și să văd că ninge. În sfârșit, niiinge! Planul meu era să călătoresc, în continuare, prin Veneția. Bineînțeles, după ce căutam cuvintele de azi din dexonline.ro. Am văzut ieri câteva episoade dintr-un serial în care se pomenea de agenții Pinkerton și, de aici, am vrut să-mi amintesc ce e cu ei și dacă am mai scris despre asta. Apoi, căutând cu totul altceva, am dat de niște imagini cu fructul pasiunii (despre care iar nu mai știu dacă am scris ori ba). Păi, nu a fost posibil, preț de vreo trei ore, să scriu nimic, pentru că tot ce auzeam în mintea mea erau glasurile unor micuți neuroni extaziați, care strigau: NIIINGEEE! Acum nu mai ninge, dar și cheful de scris mi s-a cam topit. Deci, fără chef, cuvintele de azi, plimbare prin Veneția și două glumițe.

💬 Cuvântul aleatoriu:

LAPÍT, lapiți, s.m. (La pl.) Populație legendară de războinici din mitologia greacă, care trăia în Thessalia; (și la sg.) Persoană aparținând acestei populații. – Din lat. Lapithae, fr. lapithes. Sursa: DEX '09 (2009).

💬 Cuvântul zilei:

Obsidional, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr obsidional] 1 (Ist) Referitor la asediul unui oraș. 2 (Rar; d. boli infecțioase) Care survine în cursul războiului de tranșee. Sursa: MDA2 (2010). Cheia alegerii: În 1944, se încheie asediul german al orașului simbol al Uniunii Sovietice, Leningrad (azi Sankt Petersburg), în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Asediul a durat de la 8 septembrie 1941 până la 27 ianuarie 1944. A fost unul dintre cele mai sângeroase asedii din istoria lumii.

💬 Cele două cuvinte de azi îmi erau până acum complet necunoscute. Mi-e cam jenă. Iar cel de-al doilea cred că nu are nimic de-a face cu „obsidian”, cuvânt pe care (☺) îl știam...

OBSIDIÁN, obsidiane, s.n. Rocă vulcanică de culoare neagră sau brună-cenușie, cu înfățișarea sticlei topite, care a fost folosită în epoca de piatră pentru confecționarea armelor și a uneltelor. [Pr.: -di-an] – Din fr. obsidiane, obsidienne, lat. obsidiana [petra]. Sursa: DEX '09 (2009).

❤

Am „sărit” grațios peste Ponte di Rialto, cel mai vestit pod din Veneția (mă rog, eu aș zice că după Puntea Suspinelor) și am ajuns la Gallerie dell’Accademia. Sursa este aceeași de ieri (unde se văd și pozele respective):

„Situat vizavi de Ponte dell’Accademia de pe Canalul Grande, acest muzeu găzduiește o colecție excelentă de artă dinainte de secolul al XIX-lea și prezintă lucrări ale unor artiști precum Bellini, Canaletto și Tițian (Tiziano Vecellio). Clădirea în care este găzduită galeria a fost o mânăstire și a fost transformată în muzeu de la mijlocul până la sfârșitul anilor 1700. Pentru cei care iubesc arta Renașterii și capodoperele iconice, această galerie oferă cele mai bune rezultate. Probabil cea mai cunoscută piesă de aici este Omul Vitruvian de Leonardo Da Vinci, care arată proporțiile ideale ale omului. Alte lucrări notabile includ Învierea de Tintoretto, Fecioara și Pruncul de Tițian și Bătălia de la Lepanto de Veronese.”

☺

Ion și Gheorghe se întorc de la oraș, desculți, prin colbul drumului de țară.Pe un umăr, Ion duce o pereche de ghete nou-nouțe, spânzurate de șireturi.

- No, faine ghete ai, mă, Ioane!

- Faine ca faine, da' îs tare trainice. De douăj' dă ani le port...

☺
Convorbire la telefon, seara:

- Ce faci, iubito?

- Stau în pat...

- Ce ai pe tine?

- Cutia cu pizza!