Gânduri de spre Hawaii (II)

MOTTO: „Același om poate părea un fatalist pesimist înainte de a mânca de amiază şi un optimist încrezător în propriile forţe după masă.” (Aldous Huxley)
   Ei, doar așa, din plăcerea de a-l contrazice pe marele scriitor care a „emis” zicerea din motto, vreau să spun că eu încă nu am mâncat de prânz, dar vă jur că simt un optimism fără margini (care, ce-i drept mă îngrijorează un pic...) și starea asta mă predispune la a scrie cel de-al doilea episod al călătoriei mele imaginare. Nu știu cât va dura acest episod sau dacă va fi cât de cât interesant, asta depinde doar de Demoazela Imaginație. Care, v-am mai spus, e o sclifosită și jumătate, și-i plină de toane, așa că mă lasă baltă când mi-e lumea mai dragă. Am să încep prin a intra în „starea Hawaii”, ceea ce sugerez să faceți și domniile voastre: îmi spun singură („zingu”, cum zicea nepoțelul unei prietene când era mai mic), că totul e bine, că nu am de plătit rate, că oamenii nu sunt uneori cam mojici, egoiști și interesați, că toate sunt în regulă, că eu sunt ființa aceea din poză, că stau pe plaja aia pustie, sunt liniștită și împăcată cu mine, și „vorbesc” cu oceanul, căutând în imensitatea lui răspunsuri la întrebările mele, care sunt cam retorice, dar...
   În regulă, după ce eu mi-am recitat mantra de mai sus și fiindcă suntem toți deja acolo, în Hawaii, să mai aflăm câte ceva despre acest ținut de basm. Și iată ce:
„Conform unei noi cercetări Gallup, Hawaii este statul cu cei mai fericiți oameni din SUA. Nu este prima oară când este considerat de către cercetători ca fiind cel mai fericit stat, însă calitatea vieții este într-o creștere continuă. Potrivit acestui studiu, speranța de viață pe teritoriul american este de 65 de ani. Locuitorii insulei pot adăuga aproximativ 16 ani fericiți acestei medii. Există câteva explicații din cauza cărora aceștia dețin secretul longevității. (Printre acestea, firea optimistă a locuitorilor, soarele, clima blândă, dieta pe bază de fructe, legume și pește etc.) Oamenii de pe insulă sunt cunoscuți pentru timpul pe care preferă să îl petreacă alături de cei dragi, activitate care devine și ea un factor important în scăderea nivelul de stres al persoanelor, echilibrul mental al acestora și creșterea speranței de viață. Comunitățile de aici au și ele modul lor de a-și pune amprenta asupra nivelului crescut de fericire al locuitorilor. Doctorul Bradley Willcox susține că diferența dintre rezidenții insulei și ceilalți se află la nivelul de perspectivă. Pentru aceștia este mai importantă viața personală decât cea financiară. Deși muncesc, aceștia găsesc mai mult timp pentru lucrurile pe care le prețuiesc: familia, prietenii.” (Sursa: stirileprotv.ro, care citează din Huffington post.)

***

   „Hula este dansul specific insulelor Hawaii, care nu lipsește de la nicio sărbătoare sau petrecere. Legenda spune ca Pele, zeița focului fugea de sora ei Namakaokahai, zeița oceanului, și încerca să-și găsească un loc în care valurile să nu o poată atinge. Astfel a ajuns în Hawaii, unde a găsit adăpost. Pe această insulă, în locul în care astăzi se găsesc craterele, a dansat pentru prima data Hula, acest dans simbolizând victoria ei. De fapt, polinezienii au fost cei care au pus bazele dansului Hula, care se practică acompaniat de cântecele intitulate „mele”. De-a lungul timpului, s-au desprins două forme de Hula: kahiko (care e forma tradiționala) și auana (cu influențe occidentale).” (Sursa: http://www.viajoa.ro)

Vezi aici: https://youtu.be/QMD1hYuAL40