MOTTO: „Viața este o biografie brută. Amintirile îi netezesc colțurile.” (Terri Guillemets)
Ideea celor scrise azi mi-a venit ieri, când peisajul în Domneștiul de Muscel s-a schimbat iar. Adică, e iarnă din nou. Conform unei ziceri de pe la noi, căreia nu-i știu originile, dar îi înțeleg, vag, semnificația, „până-n trei ori”, Madama Iarnă a mai venit o dată, a treia, și cred că tot într-o scurtă și anostă vizită. Aș fi vrut ca imaginația mea să-și facă mai bine datoria și să simt ceea ce simțeam pe vremuri, în decembrie, când se apropiau Sărbătorile și totul în jur era alb. Dar nu, imaginația mea a cerut, brusc, concediu fără plată, și i-a lăsat Memoriei toate atribuțiunile ei. Nu mi-am prea dat silința să-mi reamintesc mai multe despre „zăpezile de altădată”, pentru că nu am nici timp și nici nu vreau să devin prea nostalgică. (Vreau să vă reamintesc că mi-am promis să am doar gândiri cu semnul +. Fără incursiuni prea dese în trecut, fără regrete, fără nostalgii, fără „chestii” plângăcioase). Mi-am reamintit, în schimb, cam ce-i cu Memoria asta și, darnică din fire, împart cele aflate și cu domniile voastre:
„Astfel, toți posedăm patru tipuri de memorie:
* memorie auditivă - unde memorați tot ce auziți;
* memorie vizuală - unde memorați tot ce vedeți;
* memorie senzorială și emoțională - unde memorați senzațiile (gustative, olfactive, termice) și emoțiile (durere, tristețe, bucurie);
* memorie motorie - pe care ați folosit-o în copilărie pentru învățarea mersului pe jos, a mersului cu bicicleta, a patinajului, schi etc.).
În tot timpul vieții, folosiți aceste tipuri de memorie, într-o relație cu totul personală, pentru a memora, minut cu minut, tot mai multe informații. Memoria vizuală este clasată pe primul loc, iar locul doi și-l împart memoria afectivă și cea motorie. Pe ultimul loc se afla memoria auditivă, care întâmpină dificultăți extreme la memorarea informațiilor și menținerea lor apelabilă mai mult timp. (Sursa:Internet - www.rasfoiesc.com)
Buuun, cam asta este treaba cu ținutul minte. A, ca să nu uit, o să vă spun și o glumă-avertisment, legată de subiectul zilei:
Două prietene se duc în vizită la Clementina, care avea, ca și ele, cam 80 de ani. Când ajung la ea, aceasta le spune:
-Dacă tot ați venit la mine, să vă servesc cu o cafeluță...
După un timp, le zice:
-Ei, am vorbit noi ce-am vorbit, dar nu v-am servit cu o cafeluță. Vă aduc una imediat.
Și tot așa, din uitare în uitare, le aduce vreo șapte cafeluțe.
După ce pleacă bătrânicile de la Clementina, pe drum, îi zice una celeilalte:
-Ai văzut, fată, ce s-a sclerozat Clementina, am fost la ea și nu ne-a servit cu nicio cafeluță!
Cealaltă:
- Cum... ai fost la Clementina și nu m-ai chemat și pe mine?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu