Țop-țop printre gânduri

Buuun, încerc să-mi ordonez un pic gândurile, pentru că în zilele (deh, aș zice chiar în săptămânile) din urmă, tendința lor a fost să țopăie agitate de colo-colo, dându-mi o ușoară stare de disconfort. Asta ca să mă exprim elegant. De fapt, aruncându-mă într-un fel de montagne-russe și amețindu-mă și mai mult decât eram de obicei. Deci, titlul. Păi, l-am ales pentru că așa percep eu această veșnică agitație de prin gândurile mele. M-am uitat școlărește în DEX și mi-a zis, cu franchețe: „nicio definiție pentru țop-țop” (ca, de altfel, nici pentru „țup-țup”). Fac o paranteză: trebuie să mă mai uit la titlurile puse în trecut la postări, pentru că am, așa, o vagă impresie că mă repet. Dar să revin. Am perseverat în căutări, eu voiam ceva care să vină de la verbul „a țopăi”. Da, aici am găsit mai multe: țop, țopăială, țopăire, țopăit, țopăitură etc. Totul legat, mai mult sau mai puțin, de lumea iepurească. Și aici e timpul să explic imaginea de mai sus, pe care nu am ales-o la întâmplare: asta e STAREA mea actuală, așa mă simt de un timp, prinsă într-un fel de cușcă (de fapt, cușca e construită tot de mine, prin tot felul gânduri țopăite și iepurești). Voiam să scriu azi, de fapt, despre subconștient, dar am să las pe altă dată, acum, ca să parafrazez un banc, „am să lucrez cu inconștientul”. Închei abrupt, pentru că și inspirația mea e molipsită de țopăială și se pregătește să dispară în decor. Și aici am găsit ceva care să se potrivească, o zicală: „Mâna care nu știe să scrie dă vina pe creion”.