Împletituri din gânduri

    Astăzi, timpul nu prea mi-a permis să grădinăresc. Adică, cum să spun, în orice sens s-ar înțelege fraza asta, tot ar fi adevărat: nu am avut timp, căci am avut altele de făcut, iar timpul a fost spre ploaie, deci... Bun, acum e vreme de odihnă și m-am gândit să trec un pic pe la blogul meu. Uitându-mă în calendar când este 1 Mai, văd că mâine, pe 30 aprilie, e Duminica Mironosițelor, care urmează Paștilor, după Duminica Tomii. Imediat mi-a venit în minte cum s-a „depreciat” (dacă pot spune așa) termenul, căci știm cu toții cam ce înseamnă azi „mironosiță”. Apoi, gândurile mi-au sărit grațios la un termen foarte abscons, pe care l-am întâlnit zilele trecute într-un articol, unde era vorba de o „infecție nosocomială”. A trebuit să umblu repede-repede prin DEX, care nu știa nici el decât asta: „nosocomión, nosocomioáne, s.n. (înv.) spital”. Păi, domniile voastre, nu era mai fain să-i spună pe nume, românește? Bun, am trecut și peste asta, și am vrut să aflu ceva știri, dar n-am avut răbdarea și nici starea necesare pentru a le citi fără să-mi fac nervi. Așa că, pentru amuzamentul personal (și, poate, al celor ce vor citi aceste rândulețe) am plonjat în plin horoscop pentru Balanță. Deci, săptămâna ce va urma, conform  zenivers.ro, asta ne așteaptă, pe mine și pe alte câteva milioane de Balanțe:

   „Socio-profesional. Comunici ceva mai eficient cu cei de la locul de muncă și ești mulțumit de direcția pe care o iau lucrurile în momentul de față. Mare atenție la modul în care îți expui totuși argumentele și explicațiile în fața șefilor atunci când vine vorba de o situație dificilă, deoarece sunt mari șanse să nu te înțeleagă pe deplin și să rămână cu o impresie greșită. Ești reticent, astfel, în a deschide anumite subiecte delicate însă spre finalul săptămânii s-ar putea să fii nevoit să o faci. Anumite lucruri nu țin numai de tine și ești perfect conștient de acest lucru. Atenție totuși la modul în care aceste incertitudini îți afectează starea financiară. E posibil să plătești pentru anumite greșeli care nu sunt ale tale.

  Dragoste. Din fericire căminul pare a fi acum oaza ta de liniște și te bucuri să vezi că cei dragi sunt alături de tine. Partenerul te susține în tot ceea ce faci și te ajută să iei decizii eficiente pe plan financiar și să păstrezi un echilibru al bugetului personal. Te simți norocos din acest punct de vedere.

  Sănătate. Zile bune sunt cele de 2, 3 și 4 mai, în care reușești să fii activ/ă pe plan fizic și liniștit/ă și echilibrat/ă în cel personal, însă între 5-7 mai se pare că experimentezi niște simptome neplăcute la nivelul organelor interne. Dacă ești nelămurit/ă e de preferat să apelezi la sfaturile unui specialist.”

    Buuun, acum că am terminat de hohotit, mă retrag iar în gândurile mele, cugetând la diferențele dintre „singurătate” și „singularitate”.

Gânduri despre predicții

Ieri, după cum sincer am mărturisit tuturor care aveau timp să mă asculte, nu prea am avut chef de muncit prin grădină. Astăzi, parcă-parcă aș fi fost tentată de un pic de roboteală. Dar pe urmă, absolut fără nicio legătură cu intențiile mele întru hărnicie, m-am gândit: „azi e marți, trei ceasuri rele”. Și mi-am dat seama că nu prea știu de se ce zice așa, din moși-strămoși (vorbim aici tot de acea „înțelepciune populară” la care m-am mai referit). Nu am avut prea mare răbdare să caut explicații pentru acest „de ce”, tot ce am găsit se referă la predicții, astrologie, horoscop etc. Dar voi continua să caut. Nu azi. Azi mi-am propus să ignor cele trei ceasuri rele, gândindu-mă insistent la trei lucruri bune: sunt în viață, sunt relativ sănătoasă și horoscopul zilei pentru Balanțe e mirobolant (glumesc!). Iată ce se spune, în general, pentru ziua de azi:

„HOROSCOP 25 APRILIE 2017: Ca efect al conjuncției Mercur-Lună, imaginația capătă azi o amploare neobișnuită și poate influența inițiativele și deciziile. Apare tendința de a vedea totul în roz, iar emoțiile capătă o importanță disproporționat de mare. În consecință, astăzi nu este recomandabil să luați decizii majore. De asemenea, vă sfătuim să amânați activitățile importante în plan profesional și în afaceri, oricât ar părea de clare și de sigure.” (Deci, înțeleg că trebuie să stau liniștită până îmi trece cheful de muncă...)

„BALANȚA: Se aud vești bune care adună lumea în jurul unui punct de atracție de care poate beneficia fiecare în parte într-un anumit fel. Și tu ai avut un rol la acest succes care merită celebrat cu atâta bucurie, poate chiar și cu un iz festiv, pentru că toată lumea a participat cu ceva la atingerea acestui scop. Se simte o atmosferă de petrecere în jurul tău și te bucuri din toată inima pentru succesul ce stă la baza acestui moment plăcut, iar aerul acesta amuzant, relaxant, optimist apropie și mai mult oamenii și strânge și mai puternic relațiile cu cei din jur, de parca ați fi o mare familie.” Sursa: www.romaniatv.net/horoscop. (Este o exprimare așa de vagă, plină de platitudini și de generalități, încât prefer să mă fac că nu înțeleg...)

Și iată ce spune www.dcnews.ro despre amărâtele alea de ceasuri rele:

„Dintre cele șapte planete, Marte şi Saturn sunt considerate planete malefice, a căror simbolistică nu este întotdeauna pozitivă. Pentru că ziua de marți este guvernată de Marte, iar ziua de sâmbătă de Saturn, se consideră că prima oră planetară a celor două zile din săptămână aparține celor două planete negative, şi pe parcursul întregii zile vor mai exista şi alte două ore planetare marcate de energia celor două planete. (...) Marţi, vor exista trei ore planetare patronate de Marte, iar sâmbăta, trei ore planetare guvernate de Saturn. În restul zilelor din săptămână vor exista câte două ore guvernate de cele două planete malefice, deci se poate spune că fiecare zi din săptămână are câte două ceasuri rele, și numai marţea şi sâmbăta există "trei ceasuri rele", adică trei ore planetare guvernate de cele două planete care aduc, de regulă, conflicte, neînțelegeri, piedici, probleme, eșecuri etc. Rețineți, fiecare zi are câte două ore marcate negativ de Marte şi Saturn, dar faptul că marţea şi sâmbăta avem deja o oră în plus a generat ideea că trebuie să ne luptăm cu cele trei ceasuri rele de marți şi sâmbătă.” (Mda, așa o fi, deci înțeleg că, de acum, șaisprezece ore pe săptămână o să mi le dedic acestei lupte...) 

Superstiții, tradiții, nelămuriri, îndoieli și revelații care m-au pus pe gânduri

Ați observat, domniile voastre, că atunci când se scrie despre o sărbătoare (ortodoxă, în cazul de față), se dau mereu și o serie de obiceiuri, superstiții și alte asemenea, legate de acea sărbătoare. La noi, de exemplu, se pun ramuri tinere de fag pe la porți, pe la casele gospodarilor, înainte de Sfântul Gheorghe. Li se spune armindeni. Dar văd că DEX-ul zice că acest cuvânt are și sensul:
ARMÍNDEN, armindeni, s. m. Nume popular al zilei de 1 Mai (ziua prorocului Eremia, considerată ca început al primăverii); sărbătoare populară de primăvară (ținută la 1 Mai). ♦ Pom sau ramură verde care se pune în ziua de 1 Mai la poarta, ușa sau ferestrele caselor. Cf. sl. Ieremiinŭ dĭnĭ „ziua [sfântu]lui Ieremia”. Dar, am mai găsit (pe traditii-superstitii.ro) și următoarea explicație: „Obiceiul de a pune crenguțe de fag și iarbă verde la porți are o dublă semnificație. Pe de o parte, simbolizează venirea primăverii, verdele reprezentând renașterea naturii și trezirea la viață a vegetației. Pe de altă parte, crenguțelor cu muguri le sunt asociate puteri nebănuite de ocrotire a pășunilor și fânețelor împotriva duhurilor rele. Chiar și cei ai casei, pentru a fi protejați de junghiuri rele și boli necruțătoare, trec prin fumul și flăcările unui foc aprins, iar vitele și casele se afumă, la rândul lor cu tămâie. În tradiția populară, de Sfântul Gheorghe ard comorile pământului, ele putând fi văzute, iar cei care le caută nu trebuie să sufle niciun cuvânt pentru a le putea descoperi și ca nu cumva duhul comorii să-i amuțească. (...) O superstiție legată de Sfântul Gheorghe spune că de ziua Sfântului Gheorghe nu e bine să dormi, pentru că vei lua somnul mieilor și vei fi adormit tot anul. Tot în ziua Sfântului Gheorghe, o altă superstiție spune că, dacă te duci pe malul apei, stai culcat pe burtă și se întâmplă să vezi un pește, ai noroc tot anul. Încă o superstiție spune că, dacă în dimineața zilei de Sfântul Gheorghe, alergi înainte de a răsări soarele, o să fii sprinten și sănătos tot anul. Ziua Sfântului Gheorghe nu aduce doar superstiții, ci și tradiții vechi, populare. Se spune că Sfântul Gheorghe este protectorul ciobanilor și i se acordă astfel o atenție sporită prin ritualuri speciale. Un astfel de ritual cere ca, în seara de ajun a Sfântului Gheorghe, ușile și ferestrele de la grajduri să fie unse cu usturoi, iar vitele să se afume cu tămâie. În fața ușilor se pune peste noapte o greblă cu dinții în sus pentru a alunga strigoii și duhurile rele”. Ei, m-am mai lămurit un pic. Oricum, tradițional ori ba, azi e soare (cam cu dinți, dar orișicât!), așa că săptămâna ce vine voi relua „lucrările agricole”, sperând că ninsoarea de zilele trecute a fost, totuși, ultima din această primăvară...

Gânduri (cu +) și bombăneli (cu -)

   MOTTO: „Problema cu lumea este că oamenii inteligenți sunt plini de îndoieli, în timp ce oamenii proști sunt plini de încredere.” (Charles Bukowski)
Astăzi este una dintre zilele când ceea ce scriu aici nu are aproape nicio legătură cu citatul pus ca motto. Și nici cu titlul. Adică, pentru a fi totalmente sinceră, un pic de legătură are, dar n-o să vă spun care-i. Știți și domniile voastre, de bună seamă, zicala aceea izvorâtă din nesecata „înțelepciune populară”, și anume: „Ziua bună se cunoaște de dimineață”. Ei bine, azi o să-mi permit să contrazic „înțelepciunea populară”, pentru dis-de-dimineață era frig ca iarna iar afară, la sfârșit de aprilie, venise asupra Domneștiului ninsoarea pe care o așteptasem cu toții toată iarna. Cădea peste flori, iarbă, peste pomii înfloriți și peste toată „munculița” mea de până acum. După ce, cu o săptămână în urmă, fuseseră vreo douăzeci și trei de grade Celsius, acum suntem amenințați cu șase grade sub zero. Prin această ninsoare (și prin niște noroaie și băltoace impresionante), m-am dus să-mi plătesc rate și facturi care mi-au „mâncat” aproape trei sferturi din pensie, lăsându-mă bușbe (cum zicea Băieșu în scrierile sale) sau „bouche bée” (pentru cunoscătorii de franceză). Și făcându-mă să mă gândesc foarte serios la cum voi trece peste cele douăzeci și cinci de zile ce mai sunt până la pensia următoare. Asta, din punct de vedere economic, căci altfel zilele trec cu o viteză halucinantă. Vă dați seama că, după toate astea, gândurile pozitive îmi alergau tropăind de colo-colo prin minte! Ca să mă înveselesc un pic, am căutat repede un banc, pe care l-am și găsit:

OLANDA: Ai două iubite. Te poți însura cu amândouă. Ele se pot căsători între ele.
RUSIA: Ai două iubite. Stalinskaya și Moskovskaya.
INDIA: Ai două iubite. Buddha nu știe nimic.
BULGARIA: Ai două iubite. Pe una o cheamă Sofia. Când cealaltă te întreabă „unde ai fost?” și tu răspunzi “la Sofia” ești în deplină siguranță.
GERMANIA: Ai două iubite. Ambele blonde.
MEXIC: Ai două iubite. Vin hoții și-ți fură jumătate din ele. Îți mai dă vecinul una. Împrumuți încă trei din barul de vis-a-vis. Vecinul își ia partea înapoi. Câte ți-au mai rămas?
BRAZILIA: Ai două iubite. Rosaria Maria Fiorella Andrea Luiza Esmeralda Carla Izabel Vitoria Alessandra del Campo și încă una.
SUEDIA: Ai două iubite. Pentru că la IKEA chiar găsești orice.
ROMANIA: Ai doua iubite. Exclami: „`Ai de capu`meu! Ce-am făcut?”

Gânduri scrise despre „a ști”

„Cine nu știe și nu știe că nu știe, e prost. Ocolește-l.

Cine nu știe, dar știe că nu știe, e ignorant. Învață-l!

Cine știe, dar nu știe că știe, e adormit. Trezește-l!

Cine știe și știe că știe, e înțelept. Ascultă-l!” 

                                                (Proverb arab)

Da, știu că am mai pus cândva acest motto, știu că am mai comentat ceva (dar nu mai știu ce), însă vreau să-l reiau. Un motiv ar fi că nu-mi venea în minte un alt subiect (timp urât, frig, prea multă odihnă și mâncare) și un alt motiv este că, văzându-l scris pe nesfârșitele câmpuri ale Internetului, pe care le bat grațios (expresia corectă: „a bate câmpii”), mi-au venit vreo câteva idei firave. Din cauza vremii de afară (zici că e o zi de iarnă!), avântul meu grădinăresc a fost stopat nemilos, deci mi-am zis să „mă dau” un pic intelectuală. Deci m-am apucat să scriu ceva. Aș zice că asta știu, cât de cât. Da, e un fel de joc de cuvinte, la fel ca și următorul: „Știi! Tu știi ca să scrii și scrii ca să știi”. Nu, nu-i vorba de mine, am ales persoana asta și pentru a mă juca cu vorbele, dar și pentru a sublinia că acestea sunt singurele cazuri când întâlnim la verbele astea doi de „i” (dar asta nu pentru că domniile voastre nu ar ști, nu, Doamne ferește, doar pentru că am văzut știri, pe la televiziuni sau în ziare, care mai calcă regulile gramaticii). Proverbul arab pus de mine ca motto se joacă și el cu cuvintele, dar conține patru mari adevăruri. Ceea ce trebuie să vă mărturisesc, domniile voastre, e că eu am trecut prin toate aceste patru etape: am fost proastă, ignorantă, adormită și înțeleaptă (înțeleptă, mai rar, e drept!). Dar vă întreb: cine poate susține, fără să (se) mintă, că a fost toată viața înțelept?  

Gânduri fără cifru

Astăzi e luni, este a doua zi a Sărbătorilor de Paști, și afară plouă. O foarte binevenită ploaie. Îmi beam liniștită cafeaua, acum vreo oră, o oră jumătate și, uitându-mă afară, mi-a trecut prin minte: „ia uite, natura e veselă pentru că face un duș”. Apoi, din curiozitate, am intrat pe „Google” pentru a vedea dacă și unde s-a mai folosit expresia asta. Nimic nou sub soare (Nihil novi sub sole)! E drept că mai citisem despre nori care se scutură, despre ceruri care plâng, dar de expresia asta chiar nu-mi aminteam. Am mai scris, mai demult, cum că e posibil ca eu să fi citit, în adolescență, un lucru și apoi să-l spun astăzi ca și cum îmi aparține sau, mai plastic, ca și cum eu aș fi inventat roata. Și am dat și explicația: nu mint, nu vreau să fur metaforele sau personificările altora, fenomenul ăsta se numește criptomnezie. Deci, iată ce-i cu ea, după cum ne spune „Wikipedia”: „Criptomnezia (din greacă κρυπτός kryptos „ascuns“și μνήσης mnésis „amintire“, prin franceză cryptomnésie) este o tulburare de memorie, care e caracterizată prin incapacitatea de a diferenția evenimentele trăite de propria persoană de cele din vis, citite sau auzite. Criptomnezia este o paramnezie caracterizată, pe de o parte, prin uitarea unor date importante sau oameni însemnați și, pe de altă parte, prin aceea că subiectul își atribuie materiale mnezice (citite sau auzite), el prezentând operele sau creațiile ca fiind producție proprie (e denumită și plagiat involuntar)”. „Cunoscute cazuri de criptomnezie (mai mici sau mai mari) au fost la R.L Stevenson în "Insula Comorilor", Nabokov în "Lolita" și Nietzsche în "Așa grăit-a Zarathustra". (spune Tudor Mavrodin în „Dictando”). Acuma, să nu înțelegeți, domniile voastre, că am ceva tulburări psihice, nu, eu cred că multor oameni li se întâmplă să aibă sentimentul că ceea ce spun (sau scriu) s-a mai spus (sau scris) o dată. Așa că s-o lăsăm așa: natura face un duș iar eu sunt bucuroasă că grădina mea va fi mai frumoasă, încercând să nu mă gândesc la batalioanele de limacși care își vor face apariția după ploaie. Dar, vorba lui Coșbuc (în poezia ce se numește, cum altfel, „Lupta vieții”): „O luptă-i viața; deci te luptă” și, vă rog să mă credeți că nu sunt ironică, chiar va urma o luptă. Dar, deocamdată, e luni, a doua zi a Sărbătorilor de Paști, și afară plouă.

Gânduri despre Lumină

„Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine.” (Sfântul Ioan Gură de Aur) 

Aseară, după ce am luat Lumină, am mers, ca în fiecare an, spre cimitirul din sat, pentru a aprinde o lumânare la mormintele celor dragi. Pe drum, am încercat să nu mai fiu deranjată de mulțimea de mașini, care se îndrepta vijelioasă spre cimitir, nici de faptul că iluminatul public luase o pauză, deci ne pândeau tot felul de pericole, căci toți știm cum arată drumurile noastre. Am reușit, cu un imens efort de voință, să nu mă mai stresez, când așteptam în jurul bisericii, și în timp ce se lua Lumină, că se tot auzeau sonerii de telefoane, sau că cineva venise cu un câine care nu agrea deloc mulțimile. Cred că, una din două, sau am devenit ceva mai îngăduitoare și înțeleaptă, sau încep să fiu conștientă că, dacă nu pot schimba o stare de fapt, mai bine îmi văd de-ale mele. În cimitir, era o mare de luminițe mișcătoare, iar oamenii își spuneau „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!” și „La mulți ani!” Ăsta-i unul dintre momentele când mă bucur că am revenit în satul natal, unde sunt, ca peste tot, și bune și rele, dar mie mi se pare mai bine ca oriunde. Cu gândul, plin de recunoștință, la marea diferență dintre lumină și Lumină, vă doresc, domniile voastre, toate cele bune. La mulți ani!

Gânduri de interior...

După ce, timp de aproape zece zile, am tot robotit pe afară (cum am mai spus, fără prea mare spor, dar să trecem...), azi m-am luat de mână, mi-am adunat gândurile zburătăcite și am intrat hotărâtă în casă, pentru că pe-afară nu mai eram decât eu, vreo șapte-opt amărâte de grade Celsius, un vânticel cam aprig și un cer tare întunecat. Asta față de ieri, când era cald ca vara. Am făcut un pic de foc și am trecut la... o mică pauză. Căutând pe Internet vreo imagine cu nori și amenințare de ploaie (bine ar fi!) dau de poza asta care mă duce cu gândul la un serial pe care l-am văzut în tinerețe, „Linia maritimă Onedin”, pe care cei de vârsta mea cred că și-l amintesc. Ca să vedeți și domniile voastre cum lucrează mintea mea prin ricoșeu. Iată ce-am găsit despre film: „Linia maritimă Onedin este un serial de televiziune de la BBC difuzat între anii 1971 şi 1980. Serialul a fost creat de Chiril Abraham. E un serial de aventură a cărui acţiune se petrece la Liverpool între 1860 şi 1886 şi care se concentrează pe înființarea şi consolidarea unei companii de transport maritim, Onedin Line, nume ce vine de la proprietarul şi fondatorul său, James Onedin. Vieţile membrilor familiei, în special a fratelui şi partenerului său, Robert, şi a surorii sale, Elizabeth, se împletesc cu tema centrală a serialului. Serialul mai ilustrează anumite schimbări ale epocii în afacerile cu transportul maritim, ca trecerea de la construcția de nave de lemn la construcţia navelor din oţel sau de la cele cu vele la cele cu abur. Serialul mai scoate în relief rolul pe care companiile maritime l-au avut în afacerile de stat, în politică şi comerţul cu sclavi. În plus, este amintită construcţia Canalului Manchester într-unul dintre episoade”. După ce am gugălit repede după nume, am vrut să descopăr dacă sunt site-uri care îl mai difuzează. Mda, aș zice că nu. Era fain să pot să-l văd din nou, îmi amintesc prea puțin acțiunea, dar melodia de la început, din baletul „Spartacus” de Aram Haciaturian, mi-a rămas în minte, și-mi place nespus. Deci, printre dereticare prin casă, mers după cumpărături, și altele, gândurile mele (cele de interior) sunt plecate întru visare (ascultând melodia de început a serialului despre care am făcut vorbire) pe o mare imaginară, cu o corabie imaginară spre o insulă imaginară, unde sunt doar oameni buni, primitori, veseli, darnici, binecrescuți, culți și plini de gânduri bune. Accentuez pe cuvântul „imaginar”...

Gânduri ca pomii în floare

Până acum, la orele nouă (mda, după ora de vară), astăzi e o zi frumoasă, nu prea caldă, dar însorită. Și plină de semnificații și binecuvântări. Azi e musai ca sufletul și gândurile noastre să semene cu niște pomi înfloriți. E ziua de Florii. Se pare ca denumirea populară a acestei sărbători vine și de la ziua celebrării zeiței romane a florilor, Flora, peste care s-a suprapus intrarea Domnului Iisus în Ierusalim. Tot de la Flora vine și simbolistica de renaștere a naturii însă, potrivit specialiștilor, cel mai mult primează semnificația creștină a evenimentului. (Vedeți, domniile voastre, mi-am făcut temele, ca de obicei!) Fiind și zi de serbare a vegetației, ea are ca simbol ramurile de salcie. Tradiția spune că, înainte de Duminica Floriilor, se strâng brațe întregi de ramuri înmugurite de salcie și se duc la biserică, pentru a fi sfințite de preot. Printre sutele de poze cu pomi în floare (vezi titlu!), am găsit una unde se vede în depărtare turla Catedralei din centrul Timișoarei. Atât lăcașul sfânt, cât și orașul de pe Bega, au în sufletul meu un loc aparte, făcându-mă să mă simt binecuvântată că am putut trăi acolo, chiar și numai patru ani. 

Gânduri pierdute și găsite...

G

„Ține socoteala fiecărei zile, ține cont de fiecare minut pierdut” (Thomas Mann)

Am căutat („gugălind” de zor, bineînțeles) oarece imagine care să se potrivească cu starea mea de azi. Cam asta ar fi. Acum, fiecare dintre domniile voastre poate să-și imagineze ce vrea despre corelația poză-stare de spirit, căci eu nu am să explic ce și cum. Un pic de mister nu strică. Și am ales acest motto pentru că mi-a plăcut, dar și aici e loc de interpretări diverse: ceea ce înseamnă timp pierdut pentru unii, pentru alții e ceva de mare importanță. Oricum, nu de asta m-am așezat eu în fața calculatorului, ci pentru că vreau să arăt că tot ceea ce e spus clar, simplu și cu un pic de umor, este mai ușor și mai repede receptat de cei din jur. O să dau ca exemplu Teoria relativității a lui Albert Einstein. Mărturisesc că nu am priceput niciodată mai nimic din ceea ce am citit despre ea, pentru că am un fel de blocaj mental în fața a tot ce ține de matematică, fizică, chimie (și altele multe, dar nu vreau să vă las impresia, domniile voastre, că sunt definitiv și iremediabil proastă). Wikipedia, cu stilul ei de neconfundat, ne spune despre ea următoarele: „Teoria relativității reprezintă în fizica modernă un ansamblu a două teorii formulate de Albert Einstein: relativitatea restrânsă și relativitatea generalizată. Ideea de bază a acestor două teorii este că timpul și distanțele unui eveniment măsurate de doi observatori au, în general, valori diferite, dar se supun totdeauna acelorași legi fizice. Când doi observatori examinează configurații diferite, și anume deplasările lor, una în raport cu cealaltă, aplicând regulile logice, se constată că legile fizice au în mod necesar o anumită formă”. Și așa mai departe. Nu zic că e chiar de neînțeles, dar totul e destul de sec și anost. Și iată ce spune, cu umorul său de neconfundat, Einstein însuși despre teoria sa: „Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut și ți se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră și ți se va părea un minut. Aceasta este relativitatea”. Ei, parcă e altfel, nu?

Gânduri în Prier

Iată-ne și în aprilie, domniile voastre. Luna a început de ieri, dar eu eram ocupată cu diverse munci și apoi, nu voiam să credeți că ce scriu eu aici e o păcăleală. Azi e duminică, pot să-mi odihnesc un pic oasele ostenite, iar gândurile îmi sunt ocupate cu senzația pe care am avut-o încă de dis-de-dimineață, și anume că trăiesc unul dintre rarele momente din viața mea când nu mă mai înec în cine știe ce amintiri din trecut (deși unele îmi sunt chiar dragi) și nici nu mă mai stresez cu griji și angoase despre viitor, ci pur și simplu mă bucur de clipa de față, de ziua asta cu soare, de vrăbiuțele ce-mi ciripesc (nu, n-ați ghicit, nu în cap, ci la geam!), de zarzării în floare, și de bla-bla-bla. Acest „bla-bla-bla” ușor argotic, (pus de mine aici ca să nu vă plictisesc și să nu alunec în descrieri sămănătoriste, mult prea idilice), îl puteți înlocui în gând (sau, mă rog, cu voce tare) cu ceea ce vă bucură CLIPA DE FAȚĂ pe fiecare. Știu că momentul acesta va trece, știu că „gândirea pozitivă” se va arăta neputincioasă în fața muntelui de facturi și rate neplătite, a grijilor zilnice și a regretelor inerente, dar eu mă bucur de ea ACUM. În altă ordine de idei, nu mă pot dezbăra de obiceiul de-o viață de a explica totul, de a face recapitulări și de a da (în cazul de față, metaforic) teme pentru acasă. Așa că iată, domniile voastre, ce spune Wikipedia despre luna care a început:

„Aprilie sau Prier este a patra lună a anului în calendarul gregorian și una dintre cele patru luni gregoriene cu o durată de 30 de zile. Aprilie începe (astrologic) cu soarele în semnul Berbecului și sfârșește în semnul Taurului. Din punct de vedere astronomic, luna aprilie începe cu soarele în constelația Peștilor și se sfârșește cu soarele în constelația Berbecului. Numele lunii aprilie (latină: Aprilis) vine de la cuvântul latinesc „aperio, ire” („a deschide”), deoarece în aprilie se deschid mugurii plantelor. Înainte de anul 700 î. Hr., luna aprilie era a doua lună a anului în calendarul roman și avea 29 de zile. După ce Iuliu Cezar a introdus calendarul iulian în 45 î. Hr., luna aprilie avea 30 de zile și devenea a patra lună a anului. Grecii numeau luna aprilie „Mounichion”. În România, luna aprilie, popular, se numește Prier, Florariu, Traista-n băț. În aprilie continuă semănăturile de primăvară, se închid țarinele pentru pășunatul devălmaș, se formează turmele, se tund oile înainte de a fi urcate la munte, se construiesc sau se repară țarcurile și oboarele pentru vite etc. Aprilie începe cu aceeași zi a săptămânii ca și iulie în toți anii și ca ianuarie în anii bisecți”.