Gânduri ce fac slalom printre reclame

 Motto: „Reclama e sufletul comerțului.”

  În general, nu am nimic împotriva reclamelor. Asta, dacă nu sunt prea des difuzate la radio și televiziune, afișate pe străzi, scrise în ziare și reviste, dacă nu sunt idioate și, ipso facto, dacă nu devin agasante. Ei bine, mai zilele trecute afară era ploaie, frig și, neavând nimic de citit, am încercat să văd ceva la televizor. Deschid aparatul, mă așez confortabil și încep să butonez. Primul post TV difuza un interviu. Mai departe, am nimerit drept în „Zona crepusculară”! Pe următorul post mă țintuiește o voce cu întrebarea: „Tu știi care e vârsta ficatului tău?” Și mi se recomandă Fortifikat Forte. Trec la următorul. Surpriză, tot reclame! Aici mi se spune să mănânc Kinder Pinguin și în încheiere se stabilește că „O mamă cool le are cu dulciurile!” (Dar, oroare, cel care a scris textul reclamei nu prea „le are” cu limba română literară). La următoarea oprire în încercările mele de a vedea ceva cât de cât interesant, e un cutremur provocat de „napolitanele Alfers, cutremurător de crocante!” Deja simțeam cum mă enervez, încet, dar sigur. Butonez în continuare telecomanda și aflu că „Voltaren calmează durerile articulare”. Apoi, după vreo trei canale destinate copiilor, pe următorul e celebra reclamă cu Excellence de la L”Oreal Paris, cu tipa aia frumoasă și aranjată care ne spune, conspirativ: „Pentru că merităm!” Mi-am notat, în aceeași zi, rând pe rând, timp de un sfert de oră, cât au durat căutările mele după un film sau o emisiune bună, vreo zece reclame. Am scris acum despre primele cinci, căci deja mi s-a accelerat pulsul și n-aș vrea ca domniile voastre să se enerveze sau, și mai tragic, să se plictisească. Așa că mâine (sau poimâine) o să-mi continui periplul printre reclame. Și, poate, o să ajung și la o concluzie, căci acum doar am prezentat, cu sinceritate, derularea acțiunii. Imaginea am luat-o de pe blogul „Reclame TV” al lui Constantin Postolache, specialist în marketing, care spune: „Mă încadrez în acel procent de 1% din populație care este deranjat de faptul că pauza publicitară este întreruptă de film sau diverse emisiuni”. Mă rog, e dreptul domniei sale să spună (cu umor, recunosc!) ce crede, cum crede și în ce crede. Eu fac parte, din păcate (sau, mai corect, din fericire), din restul de 99%...