Gânduri caleidoscopice

        "Einstein, un geniu cu un simț al umorului colosal, spunea: „Două lucruri pe lume sunt infinite, Universul şi prostia omenească şi nu sunt foarte sigur de primul. Cât despre al doilea, pot face observația că ne distrugem doar pentru a demonstra care este mai puternic”. Vedeţi ce mare dreptate are? Cât de universal valabilă este zicerea asta lui, nu ţine seama de graniţe şi nici de trecerea timpului. Nu mai putem să râdem sincer şi fără griji, nu mai putem zâmbi amabil şi fără să fim obligați şi asta pentru că avem griji, pentru că mare parte suntem săraci (săraci, material vorbind, sau săraci cu duhul), pentru că multora ne lipseşte (am folosit generalizarea asta pentru că am vrut să fiu politicoasă) educaţia, iar omul incult se teme de orice îi depăşeşte înţelegerea şi atunci devine rău şi nu-i mai arde de râs. Nu mai putem râde pentru că-l invidiem pe vecin că are vilă şi maşină, iar noi nu, nu mai putem râde pentru că ne temem că lumea va zice că suntem neserioşi, nu mai putem râde pentru că multora dintre noi ne vine să plângem.

         Eu îi admir sincer, domniile voastre, pe oamenii care găsesc mereu partea luminoasă şi hazlie a vieţii, pe cei cărora nu le este greu să zâmbească atunci când salută, pe cei care şi-au păstrat într-un ungher al sufletului candoarea şi ghiduşia copilăriei. Sunt binecuvântaţi. Dar sunt aşa de puţini. Ceea ce mă doare cel mai mult este că văd astăzi din ce în ce mai mulţi copii prea repede maturizaţi, care nu mai ştiu să râdă din toată inima, care se iau prea în serios, pentru că aşa au văzut ei că fac unii adulţi şi cred că aşa e bine. Sunt de acord că nu putem să o ţinem într-o continuă distracţie şi iar nu putem să ne hlizim toată ziua. Dar, fiţi sinceri, domniile voastre, cam de câte ori râdeţi cu lacrimi, din plin, într-o săptămână? Vedeţi că nici măcar nu am spus de câte ori râdeţi în cursul unei zile. Nu, într-o săptămână, măcar în week-end, se aude vreun râs homeric prin casele domniilor voastre? Dacă da, atunci sunteţi printre puţinii noştri semeni fericiţi. Dacă nu, luaţi măsuri!"

       Ei bine, asta scriam eu într-un articol, acum vreo trei-patru ani. De atunci, şi eu, şi domniile voastre am râs, am plâns, am avut zile mai bune, mai rele, dar trebuie să mărturisesc că, în general, gândesc tot cam aşa şi acum. Acum, sincer, nu ştiu dacă asta e bine, în sensul că nu-mi schimb gândurile şi convingerile după cum bate vântul, sau e rău, că am înţepenit (da, cred că ăsta-i termenul!) într-un anumit mod de gândire şi nu sunt permeabilă la nou, la inedit, nu sunt adaptabilă. Ca să ies din această dilemă de Balanță, am să scriu, în încheiere, o glumiţă:   

    "Balena mascul se învârte nervos în jurul balenei femelă:

- Guvernele tuturor ţărilor, sute de organizaţii ecologiste, lideri politici de marcă, milioane de oameni, toţi se luptă ca specia noastră să supraviețuiască, iar tu îmi spui mie că te doare capul?!"