Gânduri geruite

        M-am uitat, ca în fiecare dimineață, prin ziare. Ei, recunosc, nu chiar prin ziare, am citit „revista presei” de pe GOOGLE. Deci, știrile despre atacul terorist de la Paris, cele interne, despre accidente, hotărâri de guvern, pensia lui Băsescu (ce ironie!) şi, după ce am trecut grațios peste știrile mondene (bleah!), am citit titluri în care se pomenea de "România înghețată", "ger năprasnic", "ger de crapă pietrele". Eu zic că e uşor exagerat, sunt titluri panicarde și fără susținere reală, pentru că noi, oamenii (şi aş îndrăzni să precizez aici, noi, românii) suntem foarte adaptabili (şi nu doar la ger, la aproape orice). Spre exemplu, după gerul de la sfârșitul anului trecut, după gerul Bobotezei, la fel de crâncen, astăzi, văzând că sunt doar minus zece grade, am avut un surâs blazat (în genul, „ce, ăsta-i ger?!”) şi am hotărât că mi-e de-a dreptul cald (deocamdată doar în suflet şi în gânduri...)