Gânduri de vineri

      Astăzi e vineri şi, în același timp, cu voia domniilor voastre, e ziua mea. Împlinesc niște ani. O groază. Nu am scris niciodată pe acest blog al meu (din câte îmi amintesc, deci nu e ceva sigur...) despre mine în această zi. Mă gândeam că voi avea un puhoi de vorbe pe care să le înșir aici, dar remarc, destul de ofuscată, că de vreo câțiva ani buni nu mai am niciun fel de trăiri festive. E o zi ca oricare alta. Şi asta nu are de-a face cu vârsta. Ci cu viaţa, cu împrejurările, cu oamenii ce mă înconjoară. Vreau să mă fac bine înţeleasă, nu sunt tristă, nici melancolică, nu mă gândesc prea mult la trecut, dar nici nu-mi vine să sar într-un picior de bucurie. Am găsit (în sfârşit!) un fel de echilibru, că doar vorbim de Balantă, nu? E cam fragil, dar e un echilibru şi, vrând-nevrând, vorba bancului, "cu el defilez"...