Pe gânduri...

     E cald, sunt tare obosită şi nu am prea multă vreme de stat pe aici. Aşa că o să vă transcriu, domniile voastre, vreme de câteva zile, zece ziceri înţelepte ale ieromonahului Savatie (Ștefan Baştovoi). Îţi dau de gândit.
1. Să nu uiți că trebuie să mori
   Când aveam doi ani, am căzut din sania înhămată la cal, iar tata s-a dus fără să mă observe. Tata era pădurar pe atunci şi întâmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Când calul a pornit, eu am căzut pe spate, în zăpada, amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci am avut, pentru prima oară, descoperirea singurătății şi a mortii. Nu am plâns şi nici nu am strigat. Ţin minte că eram îmbrăcat într-o salopetă albastră cu glugă. M-am întors tăcut în casa, la mama, mergând atât de încet, încât sa-i dau ragaz tatei să mă ajungă din urmă.
2. Să nu uiți că trebuie să iubești
   Cel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om este să nu fie iubit. Dar cred că şi mai cumplit este să nu iubești. Întotdeauna mi-a fost uşor să iubesc oamenii, să mă bucur că-i văd. De aceea, nu am avut nicio piedică în a înțelege Evanghelia. Când făceam vreo bazaconie, mămica îmi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa supremă, pe care eu o trăiam ca pe o izgonire din Rai. Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului nu este altceva decât dragostea pierdută, pe care eşti condamnat să o contempli veşnic.