Gânduri despre strămoşi

  Vă mărturisesc, domniile voastre, că nu prea m-a pasionat cunoașterea trecutului îndepărtat al familiei mele. Mă opream undeva, pe la bunici. Dar am descoperit, de curând, că e un teren fascinant. Pe linie paternă, rădăcinile neamului meu sunt din Ardeal, de unde un strămoș, preotul Zaheu (sin Bucur), a venit în Domnești, împreună cu mulţi enoriaşi ai săi, refugiați din calea samavolniciilor Imperiului Austro-Ungar. Preotul Pavel, sin ( adică fiul lui) Zaheu i-a urmat, iar feciorul acestuia, preotul Ion (Duhovnicul sau Popa Niţă), a fost o figură pregnantă şi emblematică a Domneştiului de Muscel de pe la o mie opt sute şi ceva. Iată un text, de o frumuseţe aparte, prin care enoriașii domneşteni îl cereau ca duhovnic pe străbunicul meu:

„(...) avem lipsă de duhovnic, din care cauză până să alergăm la alte sate după duhovnic, am rămas nespovediţi de la Posturile Mari, precum cere buna cuviinţă şi, ca să nu mai fim şi de acum înainte sub această sarcină, cu dare de seamă înaintea Atotputernicului Dumnezeu, vă rugăm plecaţi să binevoiţi a raporta Sfintei Mitropolii păsul despre care am vorbit mai sus. Şi să binevoiască a ne hirotoni duhovnic pe sfinţia sa, părintele nostru Ion, sin preot Pavel, care îşi are vârsta şi calităţile cerute de a ocupa acest post  şi, de se va putea, cât mai neîntârziat, căci se apropie Sfânta Înviere şi am vrea să ne dăm la sfinţia sa tot talantul şi a ne împărtăşi de cele sfinte, spre a nu rămâne ca dobitoacele”.