Gânduri prin ceaţă...

 

     Da, domniile voastre, cinstite feţe de domnişoare, doamne şi domni, suntem în anul de graţie 2014. La mulţi ani! Să fim toți sănătoşi, voioşi şi să reuşim să ne împlinim măcar câteva dintre micile noastre dorinţe. În zodiacul chinezesc, 2014 este Anul Calului de Lemn. Bine, să trec peste bla-bla-bla-ul obişnuit despre începuturi, speranţe, curaj, vise, cu care deja v-am plictisit la începutul anilor trecuți. Am zis (în titlu) că am gânduri ce plutesc ca prin ceaţă şi e adevărat. La modul figurat, dar şi la propriu. Adică am gânduri uşor încețoșate şi afară e o atmosferă londoneză. Ascult Concertul de Anul Nou de la Viena, lucru care a devenit un fel de tabiet al meu în prima zi a anului. Frumos. Altă lume. Nu mai încerc să-mi fac planuri. Îmi vine mereu în minte, apropos de asta, o zicere comico-înțeleaptă a lui Woody Allen (sau, mă rog, așa zic „internauții”, adică cei care zburdă și scriu pe câmpiile Internetului, susținuți de „postaci”, tot un termen inexistent în DEX, care-i denumește pe cei care comentează postările), „panseu” pe care cred că l-am mai citat: „Dacă vrei să-L faci pe Dumnezeu să râdă, povestește-I despre planurile tale".