Repetabile gânduri...

 

 

Ei, da, domniile voastre, după cum se vede şi din imaginea alăturată, azi noapte a fost Prima Ninsoare. Ştiu că gândurile astea ale mele, bucuroase că a nins (cu o repetiție uşor monotonă) par cam exagerate, dar eu aşa simt în fiecare an atunci când ninge prima oară. Nu e grozav de frig şi ninsoarea asta se va duce repede, dar e prima, nu?

În jur totul e alb, frumos, şi-i linişte pe muscelele din jurul Domneştiului de Argeş, iar gândul de a sta la gura sobei (mă rog, e un fel de-a zice, că nu poţi sta acolo, e prea cald!) şi a citi o carte, mă face aproape fericită. Am uitat tot ce e urât, tot ce mă nemulțumește, am uitat, pentru moment, grijile şi mai micile sau mai marile probleme ale existenței mele, dar n-am uitat să visez.

O să ies, peste vreun ceas, pentru ca să mă plimb prin ninsoarea măruntă (ei bine, recunosc, şi ca să fac ceva cumpărături...), ignorând zloata (cuvântul înseamnă ploaie amestecată cu ninsoare, dar pe la noi a căpătat sensul de "noroi", "mizerie") de pe jos, şi închipuindu-mi că sunt într-o sanie trasă de doi cai albi care mă va duce spre tărâmul nesfârșit al imaginației. Vă doresc tuturor ninsori fericite!