MOTTO:
Alexe, Alexe, Alexe
Aprinde-ţi din stare, aprinde şi clipa
Aproape e seară şi n-am făcut nimica
Stinge lumina, mai lasă doar o rază
Trage cortina şi să ne facem (varză)
Aprinde-ţi din stare, aprinde şi clipa
Aproape e seară şi n-am făcut nimica
Stinge lumina, mai lasă doar o rază
Trage cortina şi să ne facem (varză)
(Viţa-de-vie, "Varză")
Azi, pe când afară ploua mărunt, "mocăneşte", ploaie de toamnă hotărâtă să ţină muuuult, mi-am făcut de lucru prin casă, bineînţeles. Nu, n-am citit, că nu prea mai am ce, şi numai gândul că e cazul să-mi cumpăr ceva cărţi mă face să plâng (preţuri mari, eu în şi mai mare perioadă de "strâns cureaua"). Am scris ceva, am udat florile din glastre, am făcut curăţenie, mă rog, chestii anoste, domniile voastre. Pe urmă, în timp ce pritoceam varza, m-am gândit că noi, românii, nu-i acordăm acestei minunate murături locul cuvenit pe podiumul de premiere în ale bucătărelilor. Coreenii au un muzeu dedicat verzei murate (la ei, kimchi). Şi tot atunci, admirând fără pic de modestie minunea de varză murată pe care am "prestat-o" (şi care e aproape făcută), m-am gândit, filosofic, că e bine, într-adevăr, să ne bucurăm de lucrurile mărunte ale vieţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu