Am ales poza asta cu micul sconcs din desenele lui Disney pentru a ilustra starea în care ne găsim acum, eu şi gândurile mele. Am avut o perioadă de vreo trei săptămâni numai cu stres, cu muncă în exces, cu diverse neînțelegeri, cu alergături, cu nervi, mă rog, o perioadă de chin. M-am convins, pentru a nu-ştiu-câta-oară, că unii dintre oameni sunt 80% răi, răi fără de lecuire, şi de o nesimțire cronică, şi egoişti şi fără de bun simţ. Pur şi simplu nu poţi avea un dialog civilizat cu ei. Bine-bine, sunt de acord, nimeni nu e fără defecte, dar eu mă regăsesc mereu în postura pe care mă sfătuia mereu tatăl meu, Dumnezeu să-l odihnească, să o adopt: aceea de om înțelept şi care cedează primul. Ei bine, am cedat aşa de mult şi de multe în această viaţă a mea, încât lumea a început să „mă ia de proastă”. Ce legătură are asta cu micul sconcs din poză? Păi, gândiți-vă, domniile voastre, când îl vedem aici, în fotografie, pare nevinovat, drăguț, chiar adorabil. Dar când se apropie, îşi ridică hotărât codiţa şi ne împroaşcă cu chestia aia urât mirositoare, parcă nu ne mai place aşa de tare. Ba nu ne mai place chiar deloc. Aşa este cu unii oameni şi cu gândurile lor. Sunt cu totul de acord că toți avem gânduri cu care nu ne mândrim. Dar încercăm să le dominăm. Şi ne străduim să ne comportăm urban (chiar dacă locuim „la ţară”). Ei bine, unii sunt iremediabil mârlani (MÂRLÁN, mârlani, s. m. (Fam.) Om prost-crescut, grosolan, necioplit; bădăran, țopârlan. – Et. nec. Sursa:DEX) Şi au reușit să-mi dea peste cap echilibrul meu de Balanță. Deci, acum încerc să-l refac, dar o să-mi ia ceva timp...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu