Gânduri a lehamite

  Urâtă vreme. Urâte vremuri. De unde şi gândurile mele uşor necăjite. Am ales umbrela asta roşie în speranţa că mă va înveseli. Dar nu prea reuşeşte. De ce? Păi, zilele trecute am aflat ştirea că patriarhul ortodox din Cipru a hotărât donarea întregii averi a Bisericii Ortodoxe statului cipriot, pentru a-l ajuta să iasă din criză. Mi-a venit să plâng. La propriu, nu numai la figurat. Nu că aş fi dorit să mă fi născut în Cipru, eu rămân la părerea că Dumnezeu are planul Lui cu fiecare dintre noi şi dacă El a hotărât să mă nasc în România, voi rămâne aici până mor. Dar nu pot să nu mă întreb indignată: de ce, în timp ce în Cipru, Biserica Ortodoxă se gândeşte să ajute ţara şi pe credincioşi, la noi aceeaşi Biserică cere cu neruşinare bani peste bani, de la noi şi de la stat (doar pentru Catedrala Neamului trebuie încă vreo cincizeci de milioane de euro). După ce că avem nişte politicieni de două parale, instituţia asta, în care avem cea mai mare încredere, ne dezamăgeşte şi ea. Nouă, românilor, ni se potriveşte mănuşă o zicere pe care am văzut-o pe Facebook: NEAM SĂTURAT DE VOI!