Gânduri despre gânduri

  

Da, gânduri despre gândurile mele. Sau, mai bine zis, un fel de exercițiu de căzut pe gânduri asupra unor gânduri ale mele în legătură cu gândurile altora. În regulă, devin confuză, deci am s-o iau abrupt. Mă surprinde uneori marea şi foarte nefolositoarea mea inocență (ca să nu zic naivitate prostească), care se încăpățânează să creadă că, dacă pe mine nu mă preocupă nici capra vecinului, nici ograda lui, uneori nici chiar vecinul însuși, toată lumea face la fel. O, nu! Marea majoritate se înverșunează în a ști TOTUL despre ceilalți, eventual cu scopul de a-i bârfi copios şi a presupune cele mai rele lucruri despre lumea din jur. Am observat că foarte puțini au larghețea sufletească de a se bucura de succesele celorlalți, în schimb foarte mulți jubilează atunci când aproapele are ceva greutăți. Mă rog, nu mai dezvolt ideea, că mă deprimă îngrozitor.

Ca să mă binedispun, am să citez un pic dintr-un articol al lui Doru Buşcu, apărut în „Academia Cațavencu” prin 1991, cred. Zice aşa autorul scrierii, referindu-se la o conferință de presă în legătură cu „evenimentele” sau „Întâmplarea” din '89: „La un moment dat, imprudentul ziarist (american n. a.) l-a întrebat total aiurea pe marele bărbat cine a tras în cetățenii acestei ţări (adică în noi). Fire speculativă, domnul Iliescu a replicat cu vorbe şi gesturi care pot fi comprimate astfel: „Ce, voi ştiţi cine l-a-mpuşcat pe Kennedy? Ai?" Cu alte cuvinte: Ba pe-a mă-tii!” Am râs şi atunci şi am râs şi acum, dar în spatele râsului este, evident, lacrima şi marea suferință că noi, românii, am avut parte de aşa o soartă nedreaptă și de așa loaze în fruntea Statului. Dar m-am liniştit apoi,căci nu am avut încotro, tot nu putea face nimic...