Gânduri blonde

        
              Motto:
       Discuţie între două blonde:
      - Fată, cum se zice corect, Irak sau Iran?
      - La ce?!

             De vreo douăzeci şi cinci de ani încoace (şi rima din "Mioriţa", uşor adaptată, îmi vine brusc în minte, "gura nu-mi mai tace", dar nu despre asta vreau să scriu azi) m-am hotărât să fiu blondă. Adică, să-mi vopsesc amestecul meu de păr şaten şi cărunt în diverse nuanţe (mai mult sau mai puţin reuşite) de blond. Zic asta nu ca să accentuez că nu sunt blondă naturală (blondele frumoase şi naturale fiind, în general, înfăţişate ca reprezentante de frunte ale prostiei omeneşti), pentru că ştiu că nu sunt frumoasă, şi ştiu  că nici proastă nu sunt (deşi, recunosc, m-am purtat de multe ori aşa). Dar, cum bine zice Creangă ("Ştiu că sunt prost, dar când privesc în jur prind curaj"), îmi trece repede necazul că m-am purtat sau am gândit prosteşte, pentru că alţii, în jurul meu, sunt deja profesori doctori (sau doctoranzi) în ale Prostiei. Eu cred că lumea din jur devine din ce în ce mai urâtă, sordidă, mai plină de proşti, mitocani, încrezuţi, mincinoşi şi, pentru că e la modă, stresaţi.

         Ei bine, eu nu vreau să mai am de-a face cu astfel de specimene, deci îmi voi vedea de muncile mele (făcute cu drag în grădină, la casă sau asupra gândurilor mele), voi citi prin "cele cărţi", voi scrie, voi fecventa doar oameni de la care am ce învăţa, cu umor şi cu bun simţ (sunt mai rari, dar se mai găsesc), şi voi încerca să ajung în punctul unde nu mă mai interesează nimic altceva. Pentru că mi-e teamă că într-un areal restrâns (cum e satul meu, Domneşti, de pildă) aceste groaznice "boli" (pe care le-am înşirat mai sus, şi la care pot adăuga lenea, lipsa de respect pentru valorile autentice, dorinţa de a imita modele nedemne de imitat, închinarea totală la Măria sa Banul, prejudecăţile, închistarea în nişte convenienţe desuete) ale oamenilor din jur să nu se ia şi la mine. Bine, ca să fiu sinceră, ceva forme uşoare ale unora dintre bolile astea le-am avut şi eu, dar sunt pe cale de a mă vindeca. Am să închei cu o glumiţă absolut fabuloasă, aşa, pentru a face haz de necaz (doamnele de o anumită vârstă cred vor fi de acord cu mine):

         "Cei şapte pitici ai Menopauzei: Scărpinici, Nervoşel, Transpiratu', Somnorilă, Balonatu', Uitucel şi Nebunici".