Gânduri uitate

                             MOTTO:

          "Ceea ce poţi să uiţi în clipele fericirii

          nu poţi să uiţi în zilele suferinţei"

                         Rabindranath Tagore

        

         Ca să nu mă dezic de cele scrise nu prea de multă vreme, apropo de uitare, banc cu o margaretă, găsire de scuze că uit cam des şi cam multe, precum şi alte drăguţe chestiuni şi subterfugii, azi am şters rapid (cred că am şters, pentru că încă nu m-am lămurit eu prea bine cum e cu postările astea) ceva ce scrisesem de două ori pe blog. Nu că ar citi cineva, în afară de mine, dar dacă este totuşi vreun curios, tare aş vrea să nu-şi dea seama că am devenit o mare uitucă. Eu susţin sus şi tare că, vorba cântecului, "de vină-i numai primăvara", mâhâ - mâhâ, tra-la-la...
      Refuz categoric să dau vina pe viaţă, pe destin, pe mine, pe vârsta mea sau  pe neuronii mei zăpăciţi şi osteniţi. Dar adevărul ăsta este: uit!