Gânduri despre curaj

      
                                                          MOTTO:
                       "Inspiraţia este şi ea o manifestare a inconştientului.
                         Creaţia poetică nu este decât opera acestui inconştient
                         veşnic în activitate."

                                                          Max Blecher

    

    Mai nou, am o nouă şi devoratoare pasiune: pasiunea de a pune câte un motto la ce vrei şi la ce nu vrei. Nu mă pot opri, când găsesc câte un citat, o maximă, o zicere a unui autor, să nu o aşez în fruntea unei scrieri de-ale mele. Ei, să sperăm că nu va dura mult. Adică, de ce nu, dacă-mi place? Azi am ales citatul ăsta despre inspiraţie, aşa, de ciudă că eu nu mai am nicio idee mai de Doamne-ajută, şi asta de foarte mult timp. Singurul gând care nu-mi dă pace este că sunt o mare fricoasă, pentru că nu simt deloc acel curaj nebunesc de frumos de a "ieşi în stradă" şi a mă alătura celor care protestează. 
 

      Adevărul este că ştiam că nu sunt o eroină, apoi, alt motiv al ezitării mele este că nu ştiu cărui grup să mă alătur, pentru că fiecare cere un alt lucru şi, în al treilea rând şi cel mai important, eu cred că totul va fi degeaba, un dialog normal nu se poate desfăşura în stradă, iar Băsescu şi nesimţiţii din guvern nici nu au de gând să înceapă vreunul. Simt la fel ca aceia care au ieşit în stradă, mi-e lehamite şi mi-a ajuns cuţitul la os, dar o să continui să-mi văd de viaţa mea, acceptând ideea că nu-s deloc curajoasă şi fiind pe deplin conştientă că astfel nu voi câştiga nimic, decât regrete.