Gânduri ce fac "mea culpa"!

     Cred că renunţ să mai pun vreun moto, oricât de mult aş dori asta. Nu reuşesc să-l scriu în aşa fel încât să nu apară ca cel din postarea trecută. Ei, mai am vreme să mă obişnuiesc cu subtilităţile astea ale "pusului în pagină". Important este, cred eu, să ai ce să pui acolo, pe pagina albă, dar pentru mine, ca profesoară ce mă aflu,  contează şi cum se aşează textul. Ca să nu mai vorbesc de cât mi-e de necaz când mi se strecoară în ceea ce scriu o greşeală, de exprimare sau de gramatică. De aceea, o dată pentru totdeauna, fac acum "mea culpa". Da, mai greşesc, da, nu sunt perfectă, da, mă grăbesc, scuze! Sunt conştientă că nu citesc prea mulţi ce scriu eu aici, dar eu vreau să le placă ceea ce citesc. M-am uitat şi eu, la întâmplare, pe alte bloguri, şi, drept să spun, m-am cutremurat de-a dreptul din cauza a ceea ce-am citit în unele dintre ele. Dar, fiindcă tot suntem la scuze, poate eu sunt de vină, că nu le-am citit pe cele care merită. Dar ce-am citit, m-a pus pe gânduri, atât ca formă, cât şi ca fond. Ca să-l mai citez o dată pe Caragiale, "genii bune ale venitorelui României", cum pot unii să scrie aşa nişte aberaţii?!