Sfaturi strecurate printre gânduri

  

     Da, azi e ziua dedicată sfaturilor. Și e Ziua Internațională a Îmbrățișărilor, dar asta o „serbez” pe Facebook. Să nu mă înțelegeți greșit, n-am să m-apuc acum să vă dau EU sfaturi, nu sunt destul de înțeleaptă pentru asta. Am mai scris și despre gânduri lucrul ăsta, că nu toate gândurile mele sunt „de colecție”, eu nu sunt o gânditoare, ci sunt o colecționară de gânduri. Da, multe sunt ale mele, dar adun și din cele spuse de alții, căci mereu învățăm câte ceva. Am mai scris, tot pe blog, mai demult, și despre sfaturile pe care ni le dau copacii, găsite pe montivonti.ro, acum am pus ca motto (și poză) doar patru dintre ele. Pe Facebook am tot văzut „circulând” următoarele:

Sfaturile bunicii:
* Nu te duce unde nu ești invitat.
* Nu vorbi despre ceea ce nu știi.
* Nu deschide frigiderul în casele altora.
* Nu suna pe cineva după ora zece seara.
* Nu intra în dormitorul altora fără permisiune.
* Spune întotdeauna adevărul.
* Iubește sufletul oamenilor, nu fizicul lor.
* Fii bun cu semenii tăi.
* Dăruiește din puținul pe care-l ai.
* Roagă-te zilnic pentru că rugăciunea este pacea sufletului.

    Sunt sfaturi foarte bune, dar câți le mai urmează azi? 

    Bun, trec la glume:

Nevasta unui preot vine de la oraș cu o rochie nouă. Când vede chitanța de 400 de lei, preotul se face foc:
- Eu pun bani deoparte ca să avem mâncare şi să întrețin casa, iar tu îi cheltui?!
- Bărbate, nu m-am putut abține, tentația era prea mare. Era ca şi cum un demon mi-ar fi șoptit: „Îţi stă bine! Îţi stă bine!”
- Păi, şi de ce n-ai zis cum te-am învățat eu: „Piei, Satană, pleacă de lângă mine!"
- Aşa am zis, dar el a continuat: „Și de la distanță îţi stă bine!"

&&&

Judecătorul:
- Sunteți căsătorit?
Martorul lasă ochii în jos și oftează prelung.
- Să se consemneze că martorul este căsătorit, dictează judecătorul.

 

&&&

Doi trompetiști stăteau într-o seară la o băută în casa unuia dintre ei, când, la un moment dat, unul îi spune celuilalt:
– N-o să-ți vină să crezi, dar am o trompetă care ţi-arată cât e ceasul.
– Să mori tu!? Cum aşa?
– Păi uite, hai să vezi!
Îşi scoate trompeta din cutie, deschide geamul de la apartament şi se apucă să cânte ca nebunul. Imediat se aude vocea unui vecin urlând enervat:
– Băi, nenorocitule, e trei dimineaţaaa!

GÂNDURI HOMOCRONE

    

MOTTO: „Dacă vrei să ai liniște sufletească, atunci trebuie să înveți să bei ceai dintr-o ceașcă goală.” (James Clavell, „Shogun”)

       De dimineață (foaaaaarte de dimineață), de când m-am trezit, și până acum, cu siguranță că am avut o mulțime de gânduri. Dar, când m-am uitat la cuvintele de astăzi din dexonline.ro, am „nimerit” la cel ALEATORIU, „homocron”. Parcă îmi aminteam vag că am mai scris despre asta, deci am căutat pe blog titlul pus de mine azi și... nu l-am găsit. Iată cuvintele:

HOMOCRÓN, -Ă, homocroni, -e, adj. (Rar) Simultan, concomitent, sincronic. – Din fr. homochrone. Sursa: DEX '09 (2009). Cuvântul lunii (ianuarie) a rămas tot MONOLIT. (Sau, a rămas ca un monolit). Cuvântul zilei este: DARN adv. (Înv.; în loc. adv.) În darn = în zadar, degeaba. – Din it. indarnó. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1924, Jean-François Revel, filosof, scriitor și ziarist francez, membru al Academiei Franceze, virulent adversar al totalitarismului sub orice formă. Printre cărțile sale traduse în limba română se numără și „Cunoașterea inutilă”.

     Deci, o să explic acum de ce am pus titlul ăsta: ei bine, pentru că două gânduri mai grăbite și mai „importante” s-au repezit simultan înspre „afară”, înțepenindu-se în ușa minții mele, amândouă cu neuronii ușor ciufuliți. Primul gând este că, punând poza aceea cu „femeie citind în fața șemineului” am vrut să sugerez că și mie îmi place să citesc la gura sobei, în realitate, dar că m-aș visa ca acolo, în poză. Ei bine, asta-i diferența dintre realitate și visuri: mai întâi, eu n-am șemineu, iar lângă sobă, mai ales în zilele astea cu ger, nu prea poți sta, că-i prea caldă, apoi, eu nu prea beau, lumina este cam slabă și, practic, nu pot citi prea mult, căci mă dor ochii. Doar sentimentul de liniște, încântarea, și pacea din suflet, ce le am când citesc, sunt la fel, și în realitate, și în imaginarul visat. A, era cât pe ce să uit, al doilea gând, sincronic cu primul, dar mai „tristuț”, a fost despre UITARE, care-mi dă târcoale din ce în ce mai des. Deh, asta-i! Glumele zilei:

Secretara către şef:

- Sunt concediată?

- Nu. De ce întrebi?

- Păi, de ce-ați scos canapeaua din birou?

&&&

O cucoana citește horoscopul și, la un moment dat, se oprește și oftează:

- Of, ce tâmpenie!

Soțul sesizează și o întreabă ce s-a întâmplat.

- Ei, dacă te-ai fi născut cu trei zile mai târziu, ai fi fost inteligent, gentil și spiritual!

&&&

 

Soția:

- Iubi, am un sac întreg de haine, pe care aș vrea să le donez.

Soțul:

- De ce nu le arunci la gunoi? E mult mai ușor…

Soția:

- Da, dar sunt persoane care suferă de foame, de frig, și chiar ar avea nevoie de hainele astea...

Soțul:

- Iubito, crede-mă, cei cărora li se potrivesc hainele tale, în mod sigur nu suferă de foame...

P.S. Momentan, soțul se recuperează în spital, după răni grave la cap.

GÂNDURI CARE SE MIRĂ (IAR)

MOTTO: „De obicei era nebun, dar a avut momente lucide când a fost numai prost.” (Heinrich Heine în „Citate cinice”)

 

Am mai scris cândva  despre ciudățeniile care apar câteodată pe podiumurile prezentărilor de modă. Zilele trecute, când am văzut pe Facebook poza asta, gândurile mele mai întâi au rămas „bușbe”, apoi s-au tăvălit pe jos de râs (mă rog, exagerez și eu, e un fel de „licență poetică”) și iar s-au lăsat cuprinse de o imensă mirare, amestecată cu o îndreptățită indignare. Cum se poate ajunge la așa aberații? Știu (din proprie experiență) că fiecare are micile lui momente de nebunie, dar ce se vede în figura alăturată întrece orice limită. Nu mai comentez, căci și cuvintele mi s-au speriat și au fugit care-ncotro. Am scris azi doar ca să-mi rămână notate undeva gândurile astea mirate (vorba bancului, „'ai di capu' șî de zîlili mele”), motto-ul și, bineînțeles, „neprețuita” poză...

GÂNDURI ATIPICE

   

MOTTO:

„Pentru o viaţă pe care să o poţi privi fără regrete la bătrâneţe, îţi recomand următorii paşi: Curaj. Exprimă-te cu curaj în tot ceea ce înseamnă personalitatea ta. NU lăsa pe nimeni să îţi mutileze personalitatea. Spune ce simţi, fă ce simţi. Trăieşte experienţele, doar ele te vor ajuta să evoluezi. Nonconformism. Nu băga pe gât ca o oaie tot ce ţi se spune sau tot ce eşti învăţat. Foloseşte-ţi inteligenţa pentru a dezvolta o judecată critică, pentru a lua decizii educate. Eşti un om cu un potenţial extraordinar, nu-ţi bate joc de tine şi de viaţa ta făcând tot ce fac alţii. Ai nevoi personalizate şi doar tu le cunoşti. Nu-ţi fie teamă să trăieşti după regulile tale. Asertivitate. Învaţă să comunici asertiv. Să ceri ce vrei chiar dacă vei fi refuzat. E prea multă suferinţă din cauza lipsei de comunicare. Spune ce vrei. Învaţă să întrebi, să ceri şi să fii atent şi la nevoile celor din jurul tău. Tu ce act de curaj ai de gând să faci azi sau în viitorul apropiat?” 

(Pera Novacovici)

     Puteam foarte bine să-i zic postării „Gânduri de Gică Contra”, sau „Gândurile unei nonconformiste”. Pentru că ăstea au fost gândurile mele de ieri. N-am mai vrut, anul ăsta, să mă alătur corului de voci ce-l slăveau pe Eminescu (căci, am mai scris asta de nenumărate ori, trebuie să-l citim și să ne minunăm că poporul ăsta al nostru l-a născut, mereu-mereu, nu doar la aniversări și comemorări). Și nici nu am mai vrut să mă extaziez că-i Ziua Culturii, pentru că întrebarea mea, de mulți-mulți-muuulți ani este: „Care Cultură?” Adică, alta decât cea din marile orașe, la care au acces doar elitele. Bun, ați priceput că iar joc rol de Gică Contra. M-am rătăcit pe GOOGLE căutând (iar!) expresia, pentru că cele mai multe rezultate îmi veneau din zona sportului. Așa că m-am lăsat păgubașă și mi-am căutat un motto „asortat”. Și am dat de citatul de mai sus, care mi-a mers la suflet (și în minte, bineînțeles). Nu știu dacă excelez în a avea curaj sau a fi asertivă, dar la nonconformism aș zice că sunt destul de pricepută și vreau să mă perfecționez. Cine-i Pera Novacovici? Așa m-am întrebat și eu și am aflat, conform celor scrise de ea.md, că locuiește în Timișoara și este, citez, „unul dintre cei mai de vază psihologi și autori de literatură motivațională din România (...) fondatorul comunității „Personalitate Alfa”. Ca să citez replica dintr-un banc, „Bine!” Știu că vă așteptați să „sap” în continuare, să aflu mai multe despre Pera Novacovici, despre cărțile sale sau de spre comunitatea „Personalitate Alfa”. Ei bine, NU! Astăzi (mă rog, începând de ieri), după cum am spus, am hotărât că sunt Gică Contra. Închei, cu horoscopul lunii ianuarie pentru Balanță (domniile voastre pot găsi zodia personală aici:https://www.astrocafe.ro/).

    „Foarte animate sunt relațiile cu persoanele din anturajul apropiat la începutul lunii. De asemenea, se vor ivi și cheltuieli personale majore. Ești vulnerabil la insistențele altora, astfel că există riscul să te lași influențat de sfaturi și îndemnuri nepotrivite ție. Rezumă-te la strictul necesar și lasă planurile de investiții pentru o altă perioadă. În segmentul familial, se vor relua discuții pe teme patrimoniale vechi. Se recomandă prudență, întrucât sunt posibile conflicte, decizii grăbite și fiecare să acționeze după bunul plac. Situația în plan domestic se va îmbunătăți vizibil după 13 Ianuarie. Relațiile cu prietenii și susținătorii din domeniul socio-profesional se vor modifica, în sensul că unele dintre aceste relații se vor finaliza destul de zgomotos. Detașează-te de persoanele care, până nu demult, îți acordau sprijin și le considerai de încredere! Se face loc în viața ta pentru alte personaje, mult mai folositoare ție în etapa actuală de viață.”

AMALGAM DE GÂNDURI

 

MOTTO: „Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.” (Tudor Mușatescu)

     Hm, eu sunt sensibilă la frig, cum sunt sensibilă și la căldură prea mare, cum sunt sensibilă și la timp ploios. Gata, cred că ați înțeles: SUNT SENSIBILĂ. O ființă sensibilă. Ha, ha, glumesc și eu, ca să-mi fac curaj și ca să mă mai încălzesc. Mă pregătesc de-acum să mă amuz cu titlurile „disperate” ce vor urma să apară prin ziare. Astăzi însă nu am niciun subiect anume, așa că de-aia mi-am și intitulat postarea „Amalgam de gânduri” (mă repet, dar passons), pentru că am amestecat aici câteva „chestii” pe care le-am găsit pe Internet și pe care vreau să nu le uit. Mă rog, faza asta cu uitatul e discutabilă...

     Deci, o să încep cu un link unde domniile voastre, dacă doresc, pot vedea câteva dintre locurile demne de a fi vizitate în județul Argeș (precum și în Muscelul nostru de altădată): 

https://www.universulargesean.ro/de-pus-pe-lista-obiectivelor-de-vacanta-romania-frumoasa-cele-mai-interesante-locuri-de-vizitat-din-arges/

     Apoi, o profeție a unei căpetenii a pieilor roșii, Calul Nebun:

Prophecy of Chief Crazy Horse*

„Upon suffering beyond suffering, the Red Nation shall rise again and it shall be a blessing for a sick world. A world filled with broken promises, selfishness and separations. A world longing for light again. I see a time of seven generations when all the colors of mankind will gather under the sacred Tree of Life and the whole Earth will become one circle again. In that day there will be those among the Lakota who will carry knowledge and understanding of unity among all living things, and the young white ones will come to those of my people and ask for this wisdom. I salute the light within your eyes where the whole universe dwells. For when you are at that center within you and I am that place within me, we shall be as one.” This is a statement of Crazy Horse as he sat smoking the sacred pipe at Paha Sapa with Sitting Bull for the last time, four days before he was assassinated (September 1, 1877).

* Note: It is said that Crazy Horse never had his photo taken. He did not allow it.

TRADUCEREA (Scuze, doar pentru cei care nu știu engleza, ca și mine. Eu am primit ajutor de la Domnul Google Translate):

„După o suferință dincolo de limitele suferinței, Națiunea Roșie va învia din nou și va fi o binecuvântare pentru o lume bolnavă. O lume plină de promisiuni încălcate, egoism și despărțiri. O lume dorind din nou de lumină. Văd un timp de șapte generații când toate culorile omenirii se vor aduna sub Arborele Sacru al Vieții și întregul Pământ va deveni din nou un singur cerc. În acea zi vor fi cei din Lakota care vor purta cunoașterea și înțelegerea unității dintre toate viețuitoarele, și tinerii albi voi veni la cei din poporul meu și voi cere să afle această înțelepciune. Salut lumina din ochii voștri, unde locuiește întregul univers. Căci atunci când vă aflați în acel centru, în voi înșivă, și eu sunt acel loc din mine, vom fi ca unul singur.” Aceasta este o declarație a lui Crazy Horse în timp ce stătea fumând pipa sacră la Paha Sapa cu Sitting Bull, pentru ultima dată, cu patru zile înainte de a fi asasinat (1 septembrie 1877).

Notă: Se spune că Crazy Horse nu și-a făcut niciodată o fotografie. El nu a permis să fie fotografiat.

    (Nota mea: indienii credeau că prin fotografiere li se fură sufletul.

***

     Gluma de azi:

După 25 de ani de căsătorie, într-o zi, un bărbat și-a privit soția cu tristețe și i-a spus:

- Iubita mea, acum 25 de ani stăteam cu chirie, aveam o mașina ieftină, dormeam pe o canapea și ne uitam la un televizor cu ecran mic, alb-negru, dar în fiecare noapte adormeam alături de o blondă sexy de douăzeci de ani. Acum, avem o casă mare, o mașină grozavă, un pat regal, un TV color cu plasmă, dar adorm lângă o femeie de cincizeci de ani. Draga mea, cred că începem să avem o problemă!

Soția, o femeie înțeleaptă, i-a răspuns imediat:

- Orice problemă are soluție, dragul meu: tu du-te și caută-ți o blondă sexi de douăzeci de ani, și eu mă voi ocupa ca să stai din nou cu chirie, să conduci o mașină ieftină, și să dormi pe o canapea, exact ca acum 25 de ani!

***

     Și, ultimul și, de departe, cel mai fain „ingredient”, ceva spus de Horațiu Mălăele, mare actor, om cu un umor spumos și subtil și care este, de asemenea, un foarte bun desenator și poet:

„M-am născut sașiu, dislexic, bâlbâit, cu toate componentele unui eșec enorm, și faptul că sunt aici este o performanță.” (...) „Când m-am născut, nu erau semne de vreo reuşită a mea în viaţă. Aveam un strabism foarte pronunțat, eram dislexic şi abia citeam, toţi cei din jur râdeau de mine - profesori şi copii - , eram numit «prostu’ clasei», mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta, în pauze, pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât şi de atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferinţă. Înțelesesem că sunt prost, urât, şi că nu sunt bun de nimic. Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns, şi a vorbit puţin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi şi mi-a spus clar: <<Tu eşti un geniu>>. Iar eu am început să fiu”. (...) „Einstein spunea: Fiecare este un geniu. Dar dacă vei judeca un pește după abilitatea lui de a se cățăra într-un copac, acesta va trăi întreaga viață crezând că este prost.”