Niște gânduri date prin șișcorniță

 

Motto: „Dragostea este nostalgia de ceva necunoscut în care presimți frumusețe.” 

(Ionel Teodoreanu, „La Medeleni”)

E joi dis-de-dimineață, afară-i ceață și eu mă simt cam precupeață. Rimele sunt proaste, dar „voluntare”. Mda, de ce mă simt ca o precupeață? Pentru că mă tocmesc aprig cu gândurile personale, căci nu vor să iasă din starea asta „leșinată”, de care m-am cam săturat. Durează cam de multă vreme și nu găsesc o cale de ieșire din ea. Mai cuget. Acum o să mă ocup de cuvintele din dexonline.ro și o să apelez, ca în cazuri de restriște, la „rezerve”...

♦  Cuvântul aleatoriu:

PRICHICI, prichiciuri, s.n. (Pop.) Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță, la horn, la cuptor sau la vatra țărănească. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină. Din ucr. prypičok.

♦  Cuvinte aleatorii de rezervă:

SELEMET s.n. (Înv.; în expr.) A scoate (pe cineva) la selemet = a distruge din punct de vedere material, a ruina (pe cineva), a aduce la sapă de lemn. [Var.: silimet s. n.] Din tc. selâmet.

ȘIȘCORNIȚĂ, șișcornițe, s.f. (Reg.) Mașină de tocat paie sau coceni. Șișcă + suf. -orniță.

♦  Cuvântul zilei:

(A) DECERNA, decernez, vb. I. Tranz. A acorda, a da, a conferi (un premiu, o decorație, o răsplată). [Prez. ind. și: decern. Var.: (înv.) decerne vb. III] Din fr. décerner, lat. decernere. Cheia alegerii: În 1856 regina Victoria a înființat ordinul Crucea Victoria, inițial pentru a-i distinge pe militarii britanici cu merite deosebite în Războiul Crimeei. Crucea Victoria (în engleză Victoria Cross) este cea mai înaltă decorație militară acordată pentru acte de eroism în fața dușmanului militarilor din diverse țări ale Commonwealth-ului și ale fostelor teritorii ale Imperiului Britanic, având prioritate față de toate celelalte ordine, decorații și medalii. Ea poate fi acordată unei persoane de orice grad în orice ramură militară, precum și civililor sub comandă militară.

♦  Citat de rezervă:

„O iubire mare este mai degrabă un proces de autosugestie, trebuie timp și complicitate pentru formarea ei.” (Camil Petrescu, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”)

♦  Text de rezervă:

Îmi aduc aminte (destul de vag) că am scris acum câțiva ani ce încântată am fost când am cumpărat o carte cu rețete de salate. Eram convinsă că voi încerca multe dintre ele și, în consecință, voi „alege să mă hrănesc sănătos”, cum ne sfătuiesc nutriționiștii. Și acum cred că mă hrănesc destul de sănătos, dar am renunțat la unele dintre salatele ălea simandicoase, pentru că, efectiv, cinci ingrediente din șapte îmi erau total necunoscute. Recunosc că am fost întotdeauna mai „pădureață” și că nu am frecventat cu ardoare supermarketuri, mall-uri, restaurante „de fițe”, magazine „de firmă” etc. Una la mână, mă simțeam acolo precum Alice în Țara Minunilor (și-mi era necaz pe mine că mă simt așa) și, a doua la mână, nu prea îmi permiteam să cumpăr ce mi-aș fi dorit. Ei bine, legat de subiectul ăsta, zilele trecute am găsit în cutia poștală o revistă din aceea „de reclamă” de la  Kaufland. Și n-am avut de lucru să mă uit un pic prin ea. Am avut imediat un nedorit flash-back. La secțiunea „fructe” era o pagină la care m-am blocat complet. Și gândurile mele, la fel. Auzisem noi de papaya și de maracuja (sau „fructul pasiunii”), deși n-am mâncat niciodată așa ceva, însă pitahaya, physalis și granadilla chiar nu aveam habar că există. M-am uitat pe Google, pentru că gândurile mele erau cam nedumerite și, pe lângă imagini și explicații despre fructele de mai sus, am dat și de carambola (sau „fructul-stea„) și litchi (numit și „fructul bucuriei”). Aici e momentul când eu și gândurile mele ne-am burzuluit un pic, nu am mai vrut să știm nimic în plus și, pline de patriotism, am început să mâncăm un măr (din livada mea)...

P. S. Nu, nu e ăsta, dar ce mai contează, e măr! (Februarie 03, 2022)

♦ Glume de rezervă (sau din rezervă):

😆

Când Dumnezeu a creat omul, Sfântul Petru a întrebat:

– E gata, Doamne?

Iar Dumnezeu i-a răspuns:

– Hm, știi ce, pune-i și degete mici la picioare!

Bineînțeles, Sfântul Petru a dorit să știe care este scopul unui astfel de demers:

– Degete mici? Pentru ce?

Iar Dumnezeu i-a răspuns:

– Pentru mobilă. Crede-mă, o să râdem…

😆

El: Jur că m-am îndrăgostit de tine!

Ea: Și nevastă-ta?

El: Nu, doar eu...

😆
– Ce faci, iubi? Cum e tura de noapte, e aglomerat la spital?
– E liniște, chiar sunt afară, la o țigară, și admiram stelele. Uau, am văzut o stea căzătoare!
– Pune-ți o dorință.
– Mi-am pus.

– Auzi, dragule, mâine seară vine mama pe la noi și stă vreo trei zile.

– Dacă mi se îndeplinește dorința, nu mai vine...

Doar două gânduri azi...

Motto: Nț!

Am decis să scriu astăzi cuvintele din dexonline.ro pe Facebook. Deci am amintit acolo cuvântul zilei, „signaletic”, despre care nu sunt sigură că-l știam, și unul dintre cuvintele „ieșite la zar”. Am păstrat pentru aici celelalte două „aleatorii”, deși le-am mai scris cândva. Cele două gânduri pe care am vrut să le chem la catedră (deh, scuze, deformație profesională) nu au mai avut chef să vină, au invocat niște motive puerile și vizibil neadevărate, așa că mă voi mulțumi să spun că primul gând se referea la eforturile mele eșuate de a mă îmbărbăta („Zoe, Zoe, fii...”), iar cel de-al doilea gând mă suspecta că am început să nu mai fiu sinceră cu mine însămi, și mă sfătuia ce și cum. O să văd, în cursul zilei, dacă pot să-l descos despre acest „ce” și acest „cum”. Pentru ridicat oleacă moralul, câteva glume...

Soția mea mi-a făcut un scandal monstru când a aflat că am avut o aventură de-o noapte, a plâns, și apoi mi-a zis, cu reproș în glas:
- Ah! Cum ai putut să-mi faci așa ceva?!
- Iubi, a fost o greșeală, iartă-mă! Hai să ștergem totul cu buretele și să o luăm de la-nceput...
- De la-nceput?! Eram în luna de miere, nenorocitule!
😆
Ceartă între doi copii:
– Tatăl meu e polițist și îl va prinde pe taică-tău!
– Tati e poștaș și o va prinde pe maică-ta…
😆

Un șofer de TIR oprește la un popas, comandă un sandviș, o cafea și o plăcintă. După el, intră trei motocicliști fioroși, unul îi mănâncă sandvișul, altul îi bea cafeaua, iar al treilea îi mănâncă plăcinta. Șoferul nu zice nimic, plătește și pleacă. Unul dintre motocicliști râde și zice:

– Ha, ha, ha, ăsta n-are niciun pic de sânge de bărbat în el.
Barmanul, uitându-se pe geam, adaugă:

– Păi, nici sânge de șofer nu prea pare să aibă, căci tocmai a dat cu spatele și a zdrobit trei motociclete…

Cuvântul aleatoriu nr. 2:

HUZUR s. n. Trai comod și lipsit de griji; p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. Din tc. hūzur.

Cuvântul aleatoriu nr. 3:

CLONĂ s.f. [Variantă: (rar) clon s.n. / Pl: clone / E: fr. engl. clone] 1. Individ sau populație de indivizi identici obținuți prin reproducerea asexuată a unui singur organism. 2. Ansamblu de celule identice rezultate din diviziuni succesive ale unei singure celule.

💫 😓 💁 😴

Gânduri în izoletă

MOTTO: „Nu sunt ce par a fi -/ Nu sunt/ Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!”

Cred că ați recunoscut, domniile voastre, versurile puse de mine drept motto: sunt dintr-o poezie a lui Ion Minulescu, și anume, „Nu sunt ce par a fi”. Azi (și nu numai azi) mi se potrivesc la fix, cum cred că se potrivesc multora dintre noi. Nu, nu suntem ce părem a fi, uneori nici chiar când ne analizăm noi înșine. Cred că unica diferență este că unii dintre noi recunosc asta, adică și-o asumă, iar alții nu. Dar mai bine să trec la cuvintele de astăzi...

👀 Cuvântul aleatoriu:

CHEMBRICĂ, chembrici, s.f. 1. Țesătură subțire de bumbac, vopsită într-o singură culoare și bine apretată. 2. Sortiment de chembrică. – Din engl. cambric.

👀 Cuvântul zilei:

ACURATEȚE s.f. Grijă deosebită, atenție mare, exactitate în executarea unui lucru. [Variantă: acurateță s. f.] – Din it. accuratezza. Cheia alegerii: În 1955, oamenii de știință de la Universitatea Columbia au dezvoltat un ceas atomic cu o precizie de o secundă la 300 de ani.

!!! Textul introductiv, poza și motto-ul sunt din anii 2020 și 2021, când toată omenirea a trecut printr-un adevărat coșmar. Coșmar care pe unii ne-a marcat, ne-a îndurerat, ne-a făcut să ne simțim neputincioși, iar pe alții i-a îmbogățit. Nu-s adepta teoriilor conspiraționiste dar, în anii din urmă, nimeni nu prea a binevoit să explice de ce s-au cheltuit atâția bani cu izoletele și apoi ele au „dispărut discret”. Pe mine, claustrofobă cum sunt, numai gândul de a fi în interiorul uneia mă făcea să simt fiori reci pe șira spinării. Mă îngrozea. Mă rog, nu vreau să-mi mai amintesc, dar am reluat un pic problema pentru că, de un timp, simt că gândurile mele chiar sunt într-un fel de izoletă și, normal, mă simt și eu cam tot așa. Sper să treacă. Cuvintele din dexonline.ro sunt actuale, cel aleatoriu a fost cel ales de mine, pe locurile doi și trei fiind „lighean” și „căpușă”. Textul de mai jos este din 2020, iar explicațiile ce urmează (despre nefolosirea izoletelor) sunt așa de penibile, încât nici nu le mai amintesc. Mda, mi-e cam silă. Glumele sunt vechi, dar bune, chiar vreau să-mi ridic cât de cât moralul. La bună vedere!

👀 „Izoleta a devenit, în luna martie, obiectul mai multor reportaje realizate de posturile de televiziune, fiind o noutate pentru publicul larg. Persoanele infectate în perioada stării de urgență apăreau că sunt transportate la spitale în aceste izolete. Situația s-a schimbat după doar câteva luni. Fără să fie anunțat în mod oficial, izoleta nu mai este obligatorie în transportul bolnavilor de COVID-19. Ea a dispărut discret din peisajul legat de coronavirus.”

Sursa: https://romania.europalibera.org/a/

!!! Să zâmbim...

😊 

La o petrecere, cineva le spune unor tineri:

– Vai, ce bine vă stă împreună! De cât timp sunteți căsătoriți?

– Eu de trei ani, ea de vreo cinci ani…

😊 

Un tip le povestește amicilor, la o bere:

- Ieri, am parcat maşina grăbit şi am dat o fugă să cumpăr ţigări şi bere de la magazinul din colţ. Când am ieşit (după doar câteva minute) deja era afară un poliţist care scria de zor o amendă. Așa că m-am dus la el şi i-am spus: „Poate mă mai slăbeşti un pic“, la care el a continuat să scrie amenda, fără să se uite la mine. Atunci l-am făcut „nazist“. De data asta s-a oprit, s-a uitat la mine, şi a început să scrie o altă amendă (pentru cauciucuri uzate). Aşa că eu l-am poreclit „curcan tâmpit“, iar el a început să scrie o a treia amendă pe lângă cele două, deja agăţate în parbriz. Chestia asta a cam durat vreo douăzeci de minute. Cu cât îl jigneam mai tare, cu atât se grăbea la scris amenzi. Până am obosit eu şi am hotărât să cedez. Aşa că am plecat pe jos, am dat colţul, şi m-am urcat în maşina mea. 

😊

Examenul pentru obținerea permisului de conducere. Blonda urcă în mașină.

- Mulțumesc, ați picat, spune examinatorul.

- Cum să pic, domnule, când nici nu am pornit?

- Păi, v-ați așezat pe bancheta din spate!

😊

Soțul unei blonde se întoarce acasă dintr-o călătorie de afaceri și intră în dormitor, unde găsește un bărbat gol întins în pat. Deschide dulapul și își găsește soția ascunsă acolo.

- De câte ori trebuie să-ți spun, draga mea? El trebuie să se ascundă, nu tu!

😊

Un bărbat e oprit de poliție, pe stradă. Poliţistul se apropie şi îi spune:

- Aţi putea, vă rog, să mă însoţiţi la secţie?

- De ce, domnule poliţist? N-am făcut nimic.

- Ştiu, zice polițistul, dar mi-e frică noaptea singur prin Ferentari...

Ceva gânduri? Momentan, nu!

MOTTO: „Două lucruri sunt foarte potrivnice unei înțelepte deliberări: graba și mânia. Una merge mână-n mână cu nepriceperea, cealaltă cu lipsa de disciplină a minții și cu ignoranța.” (Tucidide)

Gândurile mele de azi au deliberat (nu știu cât de înțelept, dar sigur fără grabă și mânie) și m-au anunțat, în cor, cum că nu vor să muncească, deci să mă descurc cum pot. Păi, fără gânduri?! Am recurs, ca de obicei, la un subterfugiu: am împrumutat din scrierile trecute o poză, un text, un motto și trei glume. Cuvintele din Dexonline sunt cele ale zilelor de ieri și azi. Cam asta-i tot!

„Urmează acum o înlănțuire (nu neapărat logică) de gânduri, toate aparținând subsemnatei. Gânduri de ieri și, în urma lor, tropăind destul de grăbite, gândurile de azi. Ieri n-am avut vreme să scriu. Și asta pentru că am hotărât să-mi plătesc ratele, taxele locale și impozitele, iar drumul până la locul „crimei” și așteptarea pe la cozi, ca să-l parafrazez pe Mircea Badea, „mi-au ocupat tot timpul”. Plus că, pe urmă, mintea mea era destul de necăjită (da, e un eufemism) și prin ea se vânzoleau tot felul de imprecații. Deci, mă gândeam ieri că nu au fost zăpezi mai deloc în ultimii ani (am avut, în schimb, ploi în exces, am avut și secetă, căldură ciudată în februarie, ger în aprilie etc.) și că mi-e dor de ninsorile din copilăria și adolescența mea. Mărturisesc că acum, când încă mai șchioapăt (uau, ce ciudat sună!) un pic, din cauza unei pârlite de luxații, nu mi-e așa dor de derdelușuri, dar nu contează... Cuvântul în sine îmi place și i-am oferit un loc în titlu. De aici, gândurile mele de azi, văzând cuvântul „derdeluș” s-au oprit cu obstinație în fața lui „ineluș-învârtecuș”. Era un joc al copiilor de pe vremuri, care cântau „Ineluș-învârtecuș, pe-al cui deget încăpuși” și unul dintre ei trebuia să-l ghicească pe acela care avea inelul. Da, ați ghicit, domniile voastre, acum m-am gândit la J.R.R. Tolkien și la „Stăpânul inelelor. Frăția inelelor”. Bineînțeles că pe Google am găsit imediat și o reclamă ce ne îndemna viguros că cumpărăm „Ineluș-învârtecuș - Inel extrem de fin, reglabil, din sârmă goldfilled 12k, 0,91mm, cu textura de ciocan și perluțe de cultură 5x6mm”. Mda... Am să trec mintenaș la cuvintele din „dexonline.ro”...” (Ianuarie 2022)

PROXIMITATE s. f. (Livr.) Apropiere imediată (în spațiu sau în timp); vecinătate. Din lat. proximitas, -atis, fr. proximité. Cheia alegerii: În 1963 a fost semnat la Paris Tratatul de prietenie franco-germană, care a marcat apropierea celor doi foști inamici. Are o valoare simbolică pentru că a pus capăt la aproape un secol de rivalități diplomatice și războinice și a instituit o nouă formă de înțelegere în fruntea Comunității Economice Europene, care avea să devină Uniunea Europeană treizeci de ani mai târziu.

BANDIERĂ, bandiere, s. f. 1. (Înv.) Steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard. 2. (Rar) Steag al unei corporații, al unei societăți, spec. al unei corăbii. [Pr.: ban-di-e-ră] Din it. bandiera. Cheia alegerii: Pe 21 ianuarie 1948, a fost adoptat drapelul Quebecului. Crucea de culoare albă este o referință la catolicism; fundalul albastru regal amintește de culoarea suveranilor Franței care au domnit în timpul dominației franceze în America, la fel ca și crinul, un binecunoscut simbol al monarhiei franceze.

Glume...

☺

Soția mea a studiat puțin psihologia. Întotdeauna folosește această psihologie a ei de amator când ne certăm. În ziua când l-am concediat pe băiatul care curăță piscine, ea mi-a zis:

- Ei bine, să știi, dragul meu, îl concediezi doar pentru că este atât de tânăr și arătos, iar tu te simți amenințat și nesigur, pentru că îți amintește de propria ta mortalitate și proiectezi toate aceste nesiguranțe asupra altcuiva într-un mod foarte pasiv/agresiv pentru că aceste sentimente sunt pur și simplu prea traumatizante pentru a le face față.

I-am răspuns:
- Iubito, noi n-avem piscină...
☺
- Maestre, de ce nu am și eu succes în viață?
- Ai privit apusul soarelui în munți?
- Da, maestre!
- Ai văzut zborul lin al vulturilor deasupra piscurilor?
- Da, maestre!
- Ai contemplat luna într-o noapte senină?
- Da, maestre!
- Păi, vezi, îți pierzi timpul cu nimicuri de astea în loc să pui osu' la treabă!
☺
O tânără este întrebată:
– Când te-ai îndrăgostit prima oară?
– Pe la 16…
– Și a doua oară?
– Pe la 16:30!

Gândurile mele iar îmi zic adio...

MOTTO: „Îmi plac zilele reci, cenușii, de iarnă. Zile ca acestea îți permit să savurezi o dispoziție proastă.” (Bill Watterson)

Am tot încercat să scriu și ieri, dar sunt încă răcită și, mda, cred că „savurez o dispoziție proastă”, deși aș vrea să mă conving singură să nu. Am amânat scrierea (sau scrisul) pentru astăzi, dar tot n-am niciun chef. Când au văzut cuvântul aleatoriu, adică acum vreo zece minute, gândurile mele mi-au zis, zâmbind ironic: „Adio și-un praz verde!” Nu prea mi-a servit ca inspirație „declarația” asta a lor, decât poate dându-mi ideea ca, în cursul săptămânii, să gătesc ceva pe bază de praz. Mi-am reamintit azi că pluralul de la „praz” este destul de ciudatul „praji”, că Bill Waterson este un autor de benzi desenate și că scrierile mele sunt cam anoste și repetative (dar domniile voastre știau deja asta), așa că plec de-aici ca să-mi fac un ceai fierbinte...

♦ Cuvântul aleatoriu:

PRAZ, praji, s. m. Plantă erbacee legumicolă din familia liliaceelor, înrudită cu ceapa, cu tulpina cilindrică, groasă și înaltă, cu frunzele lanceolate și cu bulb cărnos (Allium porrum). Expr. (Fam.) A mânca praz = a spune minciuni. Adio și-un praz verde = se spune pentru a exprima indiferența totală a cuiva față de cineva sau ceva. Mâncare pregătită din tulpina plantei descrise mai sus. [Var.: (reg.) praj]. Din bg. praz. Sursa: DEX '09 (2009).

♦ Cuvântul zilei: 

TAMBURINĂ, tamburine, s.f. Instrument muzical popular, folosit pentru acompanierea ritmică a dansului în Spania, Italia și în Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăci de metal sau cu zurgălăi de jur-împrejur. [Variantă: tamburin s.n.] Din fr. tambourin, it. tamburino. Cheia alegerii: Pe 18 ianuarie 1994, Silvio Berlusconi, cunoscut ca un bogat antreprenor de televiziune, creează un nou partid politic, Forza Italia, și se lansează în campanie electorală. Împotriva tuturor așteptărilor, câștigă alegerile parlamentare și formează un guvern de coaliție cu aliații săi de dreapta și de extremă dreapta. Deține puterea aproape un deceniu, până în noiembrie 2011 când, sub presiunea piețelor financiare și a Uniunii Europene, demisionează fără să fi fost dezaprobat de electorat. 

♦ Text reluat (pentru exemplificare):

Mda, m-am tot plâns (aici, sau în discuțiile cu „lumea”) că în ultima vreme nu prea îmi mai vin idei despre ce/cine să scriu și că habar nu am de ce se întâmplă acest lucru. Acum am ajuns la concluzia din titlu, cum că mașina gândurilor personale e cam „gripată”. Am fost și eu cam gripată (aș, a fost mai mult o răceală!), dar mi-a trecut. Lipsa de idei continuă însă și sunt tare necăjită din cauza asta. Mi-am propus să fac din nou călătorii imaginare, dar nu-mi venea în minte niciun loc unde să plecăm, eu și gândurile din dotare. Așa că mi-am zis să pun „degetul pe hartă” și să mă duc acolo. Și, ca o încununare a căutărilor mele înfrigurate, cursorul mouse-ului a binevoit să se oprească undeva la granița dintre Ucraina și Belarus. Dacă n-ar fi tragic, ar fi de râs. De râsul curcilor. Așa că am renunțat la plimbări „online” și am să rămân, o vreme, la „chestia” destul de monotonă cu prezentarea cuvintelor din dexonline și a unor glume.

(19 ianuarie 2023, Mașina gândurilor mele e „gripată”) 

♦ Glume:

☺

Ion și Gheorghe se întorc de la oraș, desculți, prin colbul drumului de țară. Pe un umăr, Ion duce o pereche de ghete nou-nouțe, spânzurate de șireturi.

- No, faine ghete ai, mă, Ioane!

- Faine ca faine, da' îs tare trainice. De douăj' dă ani le port...

☺

Convorbire la telefon, seara:

- Ce faci, iubito?

- Stau în pat...

- Ce ai pe tine?

- Cutia cu pizza!

☺

Un tip le spune colegilor de birou:

- Măi, am o dilemă: azi am prins doi vecini sărutându-se în lift și acum mă întreb dacă să le spun și nevestelor lor...

☺

Doi tipi ies la o bere. Unul întreabă:

- Dacă ar fi să împărțim aceeași femeie, care ai vrea să fie? Soția mea, sau soția ta? 

- Măi, omule, eu m-am săturat de amândouă. Hai să încercăm alta...

☺

 Discuție între două amice:
– Fată, ce-ai mai slăbit!
– Daaaa! Zece kilograme într-o lună.

– Ești nebună?! Cum ai reușit?

– Mi-am luat niște adidași faini de 580 de euro.
– Și, cât alergi pe zi?
– Alerg, pe dracu! Nu mai am bani de mâncare...

♦ P. S. # Vă reamintesc că, în dexonline.ro, cuvântul lunii este „impunitate”, și avem, mai nou, un cuvânt al anului (trecut), și anume „sinecură”. 

# Recunosc că nu-mi dau seama deloc care este legătura între cuvântul „tamburină” și cheia alegerii. Dar, deh, fără gândurile mele, destul de înfrigurată, răcită, și cu o viziune destul de gri asupra vieții mele, mi se pare normal să cuget mai greu...

# Ah, era să uit, ieri am mai descoperit (pe Facebook, cred) o reclamă la o carte, care m-a lăsat iar fără replică și cu nervii ferfeniță: „Ghidul speakerilor care vorbesc cu lejeritate” (Cum să îți găsești vocea într-un club de public speaking). Și apoi eram îndemnați să descărcăm chestia asta de mai sus de pe SPEAKERSNET.RO. Hm, bine...

Gânduri care fug de ciondăneli

MOTTO: „Cel care zâmbește atunci când lucrurile merg prost s-a gândit deja pe cine să dea vina.” (Robert Bloch)

Am început „muncile” la această scriere pe la ora șase și un pic. Documentarea și întreruperile pentru a alimenta zdravăn soba cu lemne au cam durat dar, vai, ieșirea neuronilor mei din starea de amorțeală văd că durează și mai mult. Însă nici dacă-i grăbesc nu câștig nimic, pentru că va urma o inevitabilă ceartă și nouă nu prea ne plac discuțiile în contradictoriu, tonul ridicat și reproșurile fără temei. Am tot insistat, încă de pe la începuturile activității mele de „blogăreală” că tot ceea ce scriu aici este exact ceea ce gândesc în acel moment și că sunt 100% sinceră. Păi, hm, poate ar trebui să rectific acum și să mai micșorez oleacă procentajul: uneori păstrez unele gânduri doar pentru mine, căci știu sigur că vor fi interpretate greșit, alteori, când sunt nervoasă, necăjită, mirată, indignată din cale-afară, încerc să nu dau pe la blog, pentru că aș scrie fără să folosesc eufemisme, ci chiar aș trece la chestii argotice și nu vreau asta. Și, în fine, când sunt prea tristă, renunț la scris, pentru că fiecare are necazuri și nu vreau să împovărez pe nimeni cu ale mele. Bun, n-aș vrea să îi plictisesc pe cei patru-cinci cititori fideli ai blogului meu, așa că o trec la cuvintele de astăzi din Dexonline și apoi la câteva glume. Poza, citatele, glumele și P. S.-ul sunt „împrumutate” din scrierile mele mai vechi. Deh!

💬 Cuvântul aleatoriu:

CIONDĂNEALĂ, ciondăneli, s.f. (Fam.) Ceartă ușoară; dispută trecătoare; cioandă, ciorovăială. Ciondăni + suf. -eală.

(A SE) CIONDĂNI, ciondănesc, vb. IV. Refl. recipr. (Fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri fără a-și spune vorbe grele, a se împunge cu vorba; a se ciorovăi. ♦ Tranz. A certa pe cineva în mod repetat sau insistent. Cf. săs. schände.

💬 Cuvântul zilei: 

(A) PREAMĂRI, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. Prea + mări. Cheia alegerii: Pe 16 ianuarie 27 î.Hr., Senatul roman i-a acordat lui Octavian titlul de Augustus pentru că a restabilit formele Republicii senatoriale și a pacificat țara, punând capăt războaielor civile care o însângerau de un secol.

Bancurile de azi:

😊 

Discuție aprinsă între soți:

EA:

- Ești un nesimțit și știi ce e culmea?

EL:

- Partea mai înaltă a dealului?

😊

Fiica, de curând sosită acasă din luna de miere, o sună pe maică-sa:

- Mami, la câte grade să-i spăl tricoul?
- Ce scrie pe el?
- „Metallica”.
😊

Un tip îi zice la telefon amicului său:

- Măi, e așa o ceață deasă afară, că la semafor stă un polițist care strigă culorile!

😊

- Cioc, cioc!

- Cine e?

- ANA...

- Ana și mai cum?!

- ANAF!

😊

Sună telefonul. Se aude o voce groasă, fioroasă: „Am răpit-o pe nevastă-ta și, dacă nu plătești răscumpărarea, o omorâm!“.

- Pot să vorbesc cu ea? întreabă soțul.

După câteva secunde de așteptare, soția zice, cu voce gâtuită:

- Iubire, tu ești?
- Da, eu sunt. Auzi, dragă, sarmalele ălea din frigider mai sunt bune de mâncat? 

P. S. Fotografia de mai sus (de altfel, excelentă, cred că atunci, în anul 2021, m-a distrat copios) nu mai e chiar de actualitate dar, metaforic vorbind, poate fi interpretată și acum în diverse moduri.  Este „împrumutată” de mine de aici:

https://www.magazinsalajean.ro/cultura/la-zalau-caragiale-fara-varsta-spectacol-de-teatru/

Citatul de astăzi: „Psihiatrii sunt foarte eficienți. Eu, înainte, făceam în pat și îmi era rușine. Am fost la un psihiatru și m-am vindecat. Acum fac în pat, dar sunt mândru de asta.” (Coluche)

Michel Colucci, cunoscut sub pseudonimul de Coluche a fost un umorist și actor francez. S-a născut la Paris în Arondismentul 14 și a decedat lângă Opio în departamentul Alpes-Maritimes, în urma unui accident de motocicletă. (Wikipedia)

💤

Niște gânduri care și-au pitit mindsetul

MOTTO: „Învățarea este un proces continuu de acțiune, reflexie și adaptare.” (John Dewey)

Zilele trecute am văzut undeva (dar nu mai știu unde) un titlu de carte, care suna așa: „Cum să îți creezi mindsetul potrivit pentru schimbare (21 de idei și soluții)”. Autorul este Andy Szekely. Și nu, n-ați ghicit, nu o să mă indignez, n-o să protestez la folosirea abuzivă a englezismelor, nici măcar n-o să fiu ironică sau autoironică. Adică, nu aici. Sunt așa de înfrigurată, bolnăvioară și lehămetisită, încât chiar nu mai am putere să fac nimic din cele de mai sus. Vreau să învăț mereu câte ceva, așa e, dar azi sunt într-o pauză, o să încerc aplicarea fazelor „reflexie și adaptare” din motto, dar nu garantez că o să am succes. Poza mi s-a părut o ilustrare haioasă a Inteligenței Artificiale și voi da, în continuare (deși știe toată lumea ce și cum), un scurt răspuns la întrebarea ce o însoțește, răspuns „generat”, da, sigur, tot de IA...

♦Inteligența artificială (IA) este un domeniu al informaticii care creează sisteme capabile să efectueze sarcini ce, în mod normal, ar necesita inteligență umană, cum ar ar fi învățarea, raționamentul, percepția, rezolvarea problemelor și luarea deciziilor. Se bazează pe învățare automată (machine learning), rețele neuronale și procesarea datelor, permițând mașinilor să învețe din experiență și să se adapteze la noi informații, fiind întâlnită în asistenți vocali, recomandări online, vehicule autonome și multe altele.

Bun, din titlul cărții pomenite m-am oprit la un cuvânt doar, ceea ce m-a condus la următoarea „rubrică”, pentru că am cam uitat ce e cu el...

♦ Întrebarea zilei: „Ce e mindsetul?”

(Rezumat generat de Inteligența Artificială: Mindset (mentalitate, cadru mental) este setul de convingeri, atitudini, valori și felul de a gândi care formează filtrul prin care interpretăm realitatea, ne raportăm la noi înșine și la lume, ghidându-ne comportamentul, luarea deciziilor și reacția la provocări, cum ar fi cel rigid (fix) sau cel de creștere (growth).

♦ Cuvintele de azi din dexonline.ro:

Aleatoriu:

(A) ELIDA, elidez, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor. – Din fr. élider, lat. elidere.

Cuvântul zilei:

(A) ÎNTĂRÂTA, întărât, vb. I. 1. Tranz. A aduce pe cineva în stare de enervare, de surescitare; a agita, a instiga un grup de oameni; a ațâța, a asmuți, a zădărî (un animal). 2. Tranz. A incita pe cineva să facă un lucru. Refl. A se însufleți, a se entuziasma, a se înflăcăra. 3. Refl. A se porni cu violență, a se intensifica, a se înteți. [Var.: (pop.) întăra, întârta vb. I] – Lat. *interritare. Cheia alegerii: Pe 13 ianuarie 1953, la Moscova, a avut loc scandalul cunoscut sub numele de „doctorii care otrăvesc”. Un articol din ziarul Pravda îi acuza pe acești medici, majoritatea fiind evrei, de pregătirea unor crime medicale sub instigarea unei organizații sioniste. Mai mulți medici au fost imediat acuzați și trimiși în deportare, inclusiv medicul personal al lui Stalin. Dictatorul avea intenția de a-i condamna pe medici după ce le-ar fi obținut mărturisiri false, urmând să-i spânzure în Piața Roșie, să incite la pogromuri în țară și, în cele din urmă, sub pretextul unui apel „spontan” al unor personalități evreiești din lumea culturală, să ofere „azil” evreilor sovietici în regiunile estice ale țării. Chiar dacă apelul era pregătit deja, moartea dictatorului l-a împiedicat să-și pună în aplicare această ultimă inițiativă...

♦ Glumele zilei:

- Alexa, aprinde luminile!

- Eu sunt Siri, cine-i Alexa?
- Ok, Siri, aprinde luminile!
- Să ți le aprindă Alexa!
&
Cum scriu oamenii, folosind tastatura:

– Unii scriu normal.
– UNII SCRIU CU CAPS LOCK.
– IaR UnII PaRca fAc o Criz3 d3 ePil3psye!