Gânduri ieșite din zona de confort

MOTTO: „Folosește-te cât poți mai bine de ceea ce-ți stă în putere, și lasă restul împrejurărilor să se petreacă de la sine. Unele lucruri depind de noi, iar altele nu depind. Opiniile noastre ne aparțin, la fel impulsurile, dorințele, aversiunile noastre, pe scurt, orice ne stă în putință. Corpurile noastre nu depind de noi, și nici posesiunile noastre, reputația noastră, statuturile noastre publice, sau orice nu poate fi influențat de noi înșine.” (Epictet) 

Păi, da, iar am să copiez, fără niciun pic de jenă, ceva scris de mine mai demult (acum trei-patru ani) și nici n-am să mă scuz, nici nu mă mai muștruluiesc singură, nici măcar nu explic de ce fac lucrul ăsta. Dar mai întâi, voi scrie, cam cu lehamite și cu câțiva nervi, cuvintele de astăzi din Dexonline, și asta pentru că pe primul nu prea mi-l mai amintesc (dacă, bineînțeles, l-am știut vreodată), iar al doilea e un englezism absolut deloc necesar în limba română. 

🎲Cuvântul aleatoriu: ORONIMIE s.f. 1. Totalitatea numelor geografice (proprii și apelative) care desemnează formele de relief. 2. Ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul formării și al evoluției numirilor referitoare la formele de relief. – Din fr. oronymie. Sursa: DEX '09 (2009).

🎲 Cuvântul zilei: HOLDUP, holdupuri, s.n. Jaf asupra unei bănci, a unui tren care transportă bani etc., efectuat sub amenințarea cu arma; tâlhărie. [Pr.: holdap] – Cuv. engl. Cheia alegerii: În anul 1969 a fost lansat „Clanul Sicilienilor”, un film de Henri Verneuil despre jaf, adulter și onoare, cu Gabin, Ventura, Delon, Demick, Sydney Chaplin, fiul lui Charlie, pentru prima dată împreună pe ecran.

☑

Pentru că avatarul meu de astăzi arată ca mâța din poză (numai că oleacă mai anxioasă), am citit ceva care să-mi dea curaj și astfel să pot ieși din starea asta ușor jemanfișistă și lenevoasă. Mai întâi, „Tanti Wikipedia” mi-a zis ce e cu „zona de confort”: „O zonă de confort este o stare psihologică în care lucrurile se simt familiare unei persoane și aceasta este în largul său și controlează mediul în care se află, experimentând niveluri scăzute de anxietate și stres.” (Wikipedia)

☑

Am găsit apoi un articol, intitulat „5 modalități prin care să ieși din zona de confort”, din care citez doar acele cinci „modalități”:

1) Mergi spre casa pe un alt traseu.

2) Spune DA invitațiilor pe care le primești.

3) Alege opțiunea care te va face să te simți cel mai puțin confortabil.

4) Schimbă-ți mediul în care trăiești.

5) Simte teama, dar nu te lăsa distras de ea.

(Sursa: https://www.ferratumbank.ro/blog/5-modalitati-prin-care-sa-iesi-din-zona-de-confort/)

➰ P. S. Am avut infinita răbdare să citesc tot articolul. Și da, m-a scos din zona de confort, pentru că mi-a făcut câțiva nervi. Zic „câțiva” căci nu am energia să suport mai mulți. De ce? Pentru că, de fapt, toate aceste îndemnuri, aparent binevoitoare, voiau să ne conducă înspre ideea de a lua un credit online. Ha!

☑

Serialul destul de siropos (hm, nu sunt sigură dacă-i american sau canadian) pe care-l văd de o bună bucată de vreme, numit „Chesapeake shores” (și despre care poate o să „povestesc” într-o postare viitoare), mă cam scoate și el din zona de confort, în sensul că zona mea de confort, în acest moment al existenței mele, n-aș zice că experimentează, „niveluri scăzute de anxietate și stres”, dimpotrivă. Pe mâine!

☑ Glumițe...

Scufița Roșie mergea cântând prin pădure la bunica ei. Deodată, dintr-un tufiș, aude:

- Scufiță Roșie, Scufiță Roșie!

Scufița se oprește, se uită curioasă spre boschet și răspunde destul de speriată:

- Da! Cine e? Ce vrei?

- Ce-ai în coșuleț?

- Niște ouă, brânză, măsline, un pui fript, un cozonac, o sticlă de vin, niște șervețele...

- Bine, se-aude din nou glasul. Lasă șervețelele lângă tufiș și du-te! 

😃

- Iubitule, sper că-ți dai seama că pe mine m-a trimis Dumnezeu la tine?

- Da, doar că nu înțeleg pentru ce păcate...

😃

Doi tipi vorbesc între ei:

- Nevastă-mea conduce atât de rău încât GPS-ul i-a zis într-o zi: „Știi ce, după 50 de metri trage pe dreapta, că eu cobor”.

- Asta nu-i nimic, soția mea conduce așa de prost încât GPS-ul spune tot timpul „Tatăl nostru”...

😃
Un şofer loveşte un pieton. După aproape zece metri, maşina se oprește şi şoferul scoate capul pe geam, strigând:
– Fii atent pe unde mergi!
La care pietonul, abia sculându-se de pe jos, răspunde:

– Da' de ce, mă, altfel dai înapoi?

Gânduri bune, dar cam încâlcite...

Motto I (unu): „Pentru că aceasta este bunătatea. Nu înseamnă să faci ceva pentru cineva pentru că acesta nu poate, ci pentru că tu poți.” (Andrew Iskander)

Motto II (doi): „Dacă iei un câine flămând și îi dai de mâncare, nu te va mușca. Aceasta este cea mai importantă diferență între un câine și un om.” (Mark Twain)

Motto III (trei): „Bunătatea este gândirea lui Dumnezeu înfăptuită de oameni.” (Sfântul Ignatie Teoforul)

Am pus aceste trei motto-uri frumoase despre bunătate, dar la scris am pornit-o de la realitatea mea ternă și crudă (mai „ușurel” zis, de la realitatea care mă aduce cu picioarele pe pământ, sau „terre-à-terre”, așa cum zic franțujii), adică aceea care mi-a dat ideea. Zilele trecute, în acțiunea destul de laborioasă de a-mi aduce lemne și a-mi face „uscături” (pentru cei care n-au făcut focul în viața lor, astea sunt niște surcele, așchii, fâșii subțirii de lemn, cu care se aprinde acesta la început), una dintre acele minuscule așchii mi-a intrat sub unghia unui deget. Nu vă spun care deget, ca să nu ziceți că vorbesc în argou. Mă rog, eufemistic vorbind, n-a fost plăcut deloc, și m-a făcut să înțeleg altfel scenele din filme când unii erau chinuiți de niște alții prin introducerea de bețișoare de lemn sub unghii. Pe urmă am observat că, la toate treburile casnice care au urmat, cel mai adesea mă loveam chiar la degetul cu pricina. Și atunci am avut „revelația” că unii oameni asta fac: îți ghicesc punctul slab și te lovesc acolo până te doboară. Dar, de un timp, adică de vreo trei-patru luni, am mai observat ceva: parcă și eu, precum și câțiva dintre cei din jurul meu, am început să avem mai mare grijă unii de alții și aș zice că, mă rog, cu unele mici și regretabile excepții, această grijă este sinceră. Sau măcar dă impresia asta. Și asta mă face să sper că, da, în timpul așa-zisei pandemii de Covid, poate că vom încerca să devenim mai buni și iarăși da, poate vom începe să ne punem unii altora plasturi pe rănile sufletului. Hai, că deja m-am emoționat, și chiar n-am urmărit asta. Și, totuși, un gând (singuratic și destul de cinic) îmi șoptește că s-ar putea să mă înșel amarnic și ceea ce mi se pare că am observat să fie doar una dintre dorințele mele secrete. Ei, nu prea vreau să-l ascult astăzi. Trec la glume:

↓↻

Într-un compartiment de tren, alături pe banchetă, un oltean şi un ardelean. La un moment dat, ardeleanul scoate tacticos o litră de palincă, slănină, pită, sfarmă o ceapă şi începe să mănânce, trăgând din când în când şi câte o gură din „glaja” cu pălincă... Olteanului i se face poftă de-o dușcă, dar cum să intre în vorbă? La un moment dat, văzând că pălinca e pe terminate, îşi ia inima în dinți şi-i zice ardeleanului:

- Mă cheamă Radu!

Ardeleanul îl privește și-i zice, calm:

- Apăi, no, dacă te cheamă, du-te...

↻

Mergând agale prin codrul secular, Făt Frumos îi zice calului său:

- Măi, calule, ia stai tu aici, căci eu o să mă urc în turn, la Ileana Cosânzeana, da` să stai exact sub fereastră și, dacă vine Zmeul Zmeilor, o să sar drept pe spinarea ta, în șa, și o să fugim...

Calul, ce să zică, asta era „misia” lui ingrată. Se urcă Făt Frumos în turn și, după o vreme, se aud ciocănituri puternice în ușă. Făt Frumos sare iute pe geam, Ileana Cosânzeana se aranjează un pic, deschide ușa și, spre uimirea ei, la ușă era calul care îi zice:

- Fată, spune-i tu lu` Făt Frumos c-afară plouă prea tare, așa c-am să-l aștept aici...
↻

Un ardelean vine acasă mai devreme de la câmp şi aude zgomote în dormitor. Se duce în fugă şi-şi găsește nevasta dezbrăcată complet, întinsă pe pat, transpirată şi gâfâind...

- Ce-i, mă nevastă, ce ai?
- Ioi, Ioane, fac infarct, zice ea.
Ardeleanul dă să fugă afară să cheme pe doctor, când copilul lui de patru ani îi zice:

- Tată, tată, nea' Gheo este sub pat în pielea goală...

Ardeleanul fuge înapoi, ridică pătura, îl vede pe Gheorghe sub pat dezbrăcat şi zice:

- Păi bine, mă bolândule, nevastă-mea moare de inimă şi tu umbli prin casă în pielea goală de-mi sperii copchilul?!

↻
Un bărbat merge la psihiatru și-i spune, disperat:

- Doctore, soţia mea e infidelă. În fiecare seară, merge la barul pescarilor şi agaţă bărbaţi. Chiar mai rău, se culcă cu oricine îi cere asta! Înnebunesc! Ce crezi că ar trebui să fac?

Doctorul îi răspunde:

- Mai întâi, relaxează-te, respiră adânc şi încearcă să te calmezi. Acum, ia spune-mi, mai precis, unde e barul acesta?

↓↻ P.S.

Scrierea de mai sus se cheamă „Gânduri ce-mi pun plasturi pe suflet” și am scris-o eu prin decembrie 2020. Am reluat-o (ca și glumele, ca și poza, dar astea „sunt din alt film”) pentru că azi n-am chef să creez (uau, îmi vine și mie să râd) și, deși am gânduri multe și bune, cum am mai zis, sunt destul de încâlcite...

Gânduri și meterhanele

În loc de motto:

„O poveste turcească spune că a fost odată o vrăbiuță care, atunci când tunetul vestea furtună, se culca pe pământ și-și ridica piciorușele spre cer.

- De ce faci asta? a întrebat-o vulpea.

- Ca să ocrotesc pământul, căci el adăpostește atâtea viețuitoare! a răspuns vrăbiuța. Îți dai seama ce s-ar întâmpla dacă s-ar prăbuși cerul? Așa că ridic picioarele ca să-l sprijin.

- Și crezi că poți să sprijini cerul ăsta uriaș cu piciorușele tale prăpădite?!

- Fiecare cu cerul lui, a spus vrăbiuța.”

(Jean-Claude Carrière – „Cercul Mincinoșilor. Povești filosofice din toată lumea”)

Știu, am mai pus cândva fragmentul ăsta „în loc de motto”. L-am reluat și sper că nimeni nu va  avea nimic de comentat. O să dau chiar eu exemplu și nu o să mai comentez pe nicio temă, despre nicio poză, glumă, citat, poezie, ce mai, despre Nimic, căci din cauză de ploi nesfârșite și de lehămetiseală nu știu ce-aș mai putea zice...

Cuvântul din titlu:

METERHANEA, meterhanele, s. f. (Înv.) Muzică turcească în care predominau tobele; p. restr. tobă. – Din tc. mehterhane. Sursa: DEX '09 (2009).

Glume:

Domnul Popescu are, de ani întregi, prostul obicei de a se sprijini cu mâna de perete în momentul în care vrea să se ridice din pat. Cu timpul, pe perete s-a făcut o urâtă pată de mizerie care strică aspectul dormitorului. Vine şi momentul zugrăvitului. Doamna Popescu îl conduce pe zugrav, un bărbat mai în vârstă, prin toate încăperile apartamentului. În cele din urmă, îi spune:

– Vă rog să veniți şi în dormitor, o să vă arăt unde obișnuiește soţul meu să-şi pună mâna în fiecare dimineață când se trezeşte…

Speriat, meșterul spune:

– Mulţumesc frumos, doamnă. Dar, dacă se poate, aş prefera mai degrabă un păhărel cu țuică...

&

A fost odată o mică Scufiță Roșie care mergea prin pădure și, deodată, l-a zărit pe lupul cel mare și rău în spatele unui tufiș.

– Te-am văzut, lup rău, pleacă, nu-mi e frică de tine!

Și lupul plecă în tăcere. Fata își continuă drumul și, dintr-o dată, îl văzu iarăși pe lup, ascuns după un copac.

– Te-am văzut, lup rău, pleacă, nu-mi e frică de tine!

Și lupul plecă. Continuându-și drumul, îl zări din nou pe lup care se ascundea după o piatră mare.

– Te-am văzut, lup rău, pleacă, nu-mi e frică de tine!
Lupul se apropie și îi zise, nervos:
– Dar chiar nu-i posibil ca, în toată pădurea asta, să fie un loc unde pot să fac și eu pipi în liniște?!

P. S. Și, pentru că mi-era dor de niște versuri de-ale lui Mugur Dumitriu, iată că mi-am recitat poezia „Ce-ar fi?”...

„Ce-ar fi să vii, măcar acum

Să nu mai pară că, de-o viață,

Îmi plâng trotuarele în pumni

În fiecare dimineață?

Ce-ar fi să vii fără să-mi spui,

Să nu mai creadă toți nebunii

Că m-am născut al nimănui,

Sigur și gol, în văzul lumii?

Ce-ar fi să vii, ce-ar fi să pleci,

O piruetă temporală,

Rotindu-se în cercuri reci,

Printr-o poveste imorală?

Ce-ar fi?”

Niște gânduri strânse ghiotură

MOTTO: „Cel mai bun lucru pe care îl poți face atunci când plouă este să accepți că plouă.” (Henry Wadsworth Longfellow)

Mda, așa cum am prezis, mi s-au strâns oarece gânduri ghiotură, dar astăzi nu le pot exprima prea coerent pentru că, da, ați ghicit, domniile voastre, plouă cu găleata (sau abundent, în averse, cu bulbuci, torențial et caetera) și toată dispoziția mea „scriitoricească” s-a dus pe apa Sâmbetei. Deci, „ghiveciul” improvizat, pe care o să vi-l servesc eu acum este format din citate, cuvinte aleatorii din dexonline.ro, niște glume și, la post-scriptum, câte ceva despre autorii citatelor. Gata!

✒ Cuvântul aleatoriu de alaltăieri:

GHIOTURĂ s.f. Mulțime, cantitate mare (de lucruri); grămadă. În fiecare sîmbătă seara ne strînge ghiotură în tindă. STANCU, D. 220. ◊ (Mai ales în loc. adj. ) Cu ghiotura = în număr sau în cantitate mare; cu nemiluita, cu grămada, cu duiumul. Spune minciuni cu ghiotura. STANCU, D. 437. Nică începe să mă asculte; și... unde nu s-apucă de însemnat la greșeli cu ghiotura pe o draniță. CREANGĂ, A. 5. Pronunțat: ghio-tu-ră. Sursa: DLRLC (1955-1957).

✒ Cuvântul aleatoriu de azi:

(A) RIHTUI, rihtuiesc, vb. IV. Tranz. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. – Probabil din germ. richten. Sursa: DEX '09 (2009).

📍 GLUME:

Un preot în fața mulțimii de enoriași:

– Dragii mei, am o veste proastă, o veste bună și o altă veste proastă.

Enoriașii amuțesc.

– Vestea proastă: biserica are nevoie de un acoperiș nou.

Mulțimea murmură și se agită.

– Vestea bună: avem destui bani pentru noul acoperiș.

Mulțimea răsuflă ușurată.

– Vestea proastă: ei sunt încă în buzunarele voastre!

📍

Doi ardeleni se suie într-un tren ca să se întoarcă acasă. După vreo oră de mers, parcă încep să bănuiască că au greșit trenul. Când vine controlorul, unul din ei își face curaj și-l întreabă:

– No, dom'le dragă, nu te supăra, trenul ăsta mă duce la Cluj?

– Nu.

După câteva momente de tăcere, al doilea ardelean întreabă:

– Da' pe mine?

📍

El și ea, în pat. Sună telefonul. Ea răspunde. După ce ea se întoarce, el o întreabă:

– Cine-a fost?

– Soţul meu.

– Aoleu, atunci plec!

– Stai liniștit. A zis că mai întârzie o oră, fiindcă a ieșit cu tine la o bere!

📍

Polițistul sosește la locul unui accident de circulație și începe să noteze datele martorilor.

– Ce ocupație aveți? îl întreabă pe un bărbat mai în vârstă.

– Sunt specialist în arheologie, răspunde acesta.

– Spuneți-mi mai pe românește, vă rog.

– Bine, spune bărbatul, scrieți că mă ocup cu săpăturile.

Polițistul se gândește o clipă și se decide:

– Bine, atunci zilier în construcții...

✒ P. S.

Henry Wadsworth Longfellow (1807-1882) a fost un poet american. Influențat de romantismul german, a prelucrat legende scandinave ori motive literare ale culturii europene. A scris o lirică idilico-elegiacă, alternând celebrarea cuceririlor civilizației cu înclinația către o contemplație melancolică, totul într-o expresie cantabilă. (Wikipedia)

William Boyd Watterson II este un caricaturist american, autorul benzii desenate „Calvin și Hobbes”. Banda desenată a fost difuzată între anii 1985 și 1995. Watterson a încheiat „Calvin și Hobbes” cu o scurtă declarație adresată cititorilor ziarelor, în care spunea că a realizat tot ce a putut în acest mediu. Wikipedia (Engleză)

Gânduri despre o gândire feminină

 

Cuvântul din vitrină: femeie

MOTTO: „O femeie, dacă-și dă osteneala, poate păstra un bărbat, cu o condiție: să-l iubească. Numai dragostea poate inventa mijloace de convingere. Dragostea sau șantajul.” (Ileana Vulpescu)

Azi am „descoperit” că cei de la Dexonline au inaugurat o rubrică nouă, pe care o putem vedea mai sus. Și, de câteva zile, am mai observat tot aici că, parafrazând cântecelul din reclama aia celebră de la Coca Cola, „Vin sponsorizările, vin sponsorizările, vin...”, au ajuns niște „ajutoare” la dexonline.ro, ceea ce e foarte bine. Pentru că, iată, am întâlnit cuvinte ca „reciclare”, „reciclat”, „reciclabil”, iar cuvântul lunii este, cum v-am mai zis, „rPET”, toate făcând parte dintr-o „campanie susținută de Coca Cola”, iar noua rubrică este gazdă a publicității oferite de World Vision Romania. Buun, ia să vedem prima postare de la această rubrică (a se vedea și „sinteza definițiilor”, căci eu nu am avut răbdare să o copiez):

# Femeie s.f. curajoasă, hotărâtă, determinată, înțeleaptă, inteligentă, puternică, fermă, vizionară, empatică.

Nota mea: Mda, frumos spus, dar „determinată” este un termen pe care eu îl bănuiesc a fi un englezism, cu sensul de „hotărâtă”, pentru că în dulcea limbă română el înseamnă...

DETERMINAT ~tă (~ți, ~te), adj. și substantival. 1. Care a fost precizat, care a fost stabilit. 2.(despre cuvinte, propoziții) Care este precizat, lămurit de alte cuvinte sau grupuri de cuvinte. /v. a determina. Sursa: NODEX (2002).

Ieri, când nu am scris pe blog, cuvântul aleatoriu a fost „ghiotură” și am vrut să-mi intitulez postarea „Gânduri strânse ghiotură”. O să amân pe mâine, căci aștept să mi se strângă în minte niște gânduri mai acătării. Astăzi, fără să mai comentez asupra „gândirii feminine”, scriu cuvântul aleatoriu (de care eu n-am auzit) și, în loc de „gluma zilei”, un citat (din păcate, cu autor anonim), care m-a amuzat la culme.

((()))

(A) ALIMBA, alimbez, vb. I. Tranz. A descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a o putea face să navigheze în ape de mică adâncime. Cf. limb. Sursa: DEX '09 (2009).

LIMB, limburi, subst. (lat limbus, fr limbe, ger Limbus) 1. (în religia catolică) Loc imaginar unde ar ajunge după moarte sufletele copiilor nebotezați și ale oamenilor virtuoși care au trăit înaintea venirii lui Hristos. 2. Margine a discului unui astru. 3. (Bot.) Porțiune lărgită și aplatizată a frunzei, care este legată de ramură sau de tulpină prin pețiol. Sinonim: lamină. 4. (Bot.) Parte superioară, amplă și desfăcută a unei petale sau sepale. 5. Cadran gradat la instrumentele optice de măsurare a unghiurilor, folosite în lucrările geodezice și topografice. 6. (Tehn.) Instrument de măsurat orificii mici, compus din două brațe de oțel gradate, îmbinate la un capăt într-un unghi ascuțit a cărui margine se modifică, prin presiune, în funcție de mărimea orificiului în care este introdus. 7. (Med) Margine proeminentă a unei formații anatomice circulare. 8. Navă folosită la limbare. Sursa: MDA2 (2010).

☺

„Femeile cred că, dacă o femeie fuge de acasă, este din cauza lipsei de afecțiune. Femeile cred că, dacă un câine fuge de acasă, este din cauza lipsei de afecțiune. Femeile cred că, dacă o pisică fuge de acasă, este din cauza lipsei de afecțiune. Femeile cred că, dacă un bărbat fuge de acasă, este din cauză că bărbații sunt niște porci.” (Anonim)

Niște gânduri...

MOTTO: „Prietene, îți voi fi alături când vei cădea. Imediat ce termin să râd.” (Anonim)

Intenția mea, dis-de-dimineață (mda, astăzi chiar a fost foaaaarte de dimineață, cam cinci fără un sfert), era să fac un pact cu gândurile mele ca să procedăm în așa fel încât să ne simțim bine, optimiste și pline de viață. Deci, să nu ne uităm la vremea de-afară (ploaie rece, ceață, frig), să nu luăm în seamă deloc acțiunile și vorbăria din „ospiciul-politicii-românești”, să nu ne gândim la singurătate și la pensie precară, ce mai tura-vura, să-ncercăm să fim vesele și vioaie, făcând ce ne place. Așa că am hotărât că azi nu trebuie să gătim, căci mai avem ceva mâncare (și mâine vom improviza), ne-am zis că nu trebuie să facem curățenie, pentru că totul arată destul de decent și am mai luat și alte hotărâri, semnând apoi „pactul”. Am dezlegat rebusuri, am citit, am ascultat muzică și, pentru blog, am căutat citate, poze și glume „haioase”. Bun așa, dar am căutat, ca de obicei, și cuvintele din dexonline.ro. Nu mai comentez asupra lor, deși mi-au dat de gândit. Dar mi-am zis imediat că „ce e mult, strică” și am „comentat” în gând...

Cuvântul aleatoriu:

RUSTICAN, -Ă, rusticani, -e, adj. (Rar) Rustic. Din it. rusticano. Sursa: DEX '09 (2009).

Addenda:

(...) Unul din cele mai aplaudate titluri ale curentului verist, „Cavalleria rusticana” justifică prezența sa în repertoriul teatrelor din întreaga lume. Inspirația cu care compozitorul a găsit textul literar, corespondentul muzical, plasticitatea imaginilor și caracterul pasionat al melodiei, tipic italiene, justifică gloria acestui titlu, cu care nu a rivalizat nicio altă creație a lui Pietro Mascagni. (...) Premiera operei a avut loc la „Teatro Costanzi“ din Roma, în ziua de 17 mai 1890. Muzica: Pietro Mascagni. Libretul: Giovanni Targioni-Tozzeti și Guido Menasci, după un roman de Giovanni Verga. (...) Acțiunea. Act unic: La ridicarea cortinei se aude o serenadă („Siciliana”), pe care Turiddu o cântă sub ferestrele Lolei, fosta sa iubită. Aceasta se măritase în timp ce Turiddu era în armată. Pentru a se consola, Turiddu și-a găsit o altă iubită, Santuzza, și a jurat să o ia de nevastă, dar, uitându-și promisiunile, s-a întors la Lola. În timp ce țăranii cântă bucuria primăverii, Santuzza cere noutăți despre Turiddu de la mama acestuia. Mai mulți îl văzuseră pe lângă casa Lolei. Întrebat de Santuzza unde și-a petrecut noaptea, Turiddu îi răspunde nepăsător, apoi reacționează cu violență. Apariția Lolei o exasperează pe Santuzza și, când îl întâlnește pe Alfio, soțul acesteia, îi povestește totul. Alfio jura să se răzbune. După un scurt intermezzo orchestral, acțiunea se precipită. Abia încheiată petrecerea de Paște, Alfio și Turiddu își adresează cuvinte grele. Un ultim rămas bun al lui Turiddu către Mama Lucia precede înfruntarea dintre cei doi. O femeie aduce tragica veste: Turiddu a fost ucis. 

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cavalleria_rusticana/

☺Poante

Ea: Nu uita să iei azi copiii de la școală.

El: E sâmbătă, dragă. Sunt amândoi afară, la joacă.

Ea: E MIERCURI! ȘI AVEM TREI COPII!

☺
La o farmacie:

- Domnule, vă explic pentru a treia oară, pentru antidepresive aveţi nevoie de rețetă. Certificatul de căsătorie şi poza soţiei nu sunt suficiente!

☺

Anunț:

Se caută femei puternice la descărcat și încărcat containere. Bărbații s-au dus la sală și la salon să-și facă unghiile.

☺
- Spune-mi, care este meseria la care visezi?
- Eu, în visele mele, nu lucrez.

☺

Un tip, puțin cam cherchelit, merge la doctor, acuzând dureri de cap. Doctorul îl consultă, după care îi spune:

- Nu pot să pun astăzi un diagnostic sigur bolii dumneavoastră. Cred că de vină este alcoolul...

- Nicio problemă, doctore, am să revin când sunteți treaz!

☺

Un tânăr parlamentar către o distinsă colegă:

– Servus, scumpo, ce mai faci?
– Ascultă, tinere! Cum îți permiți să vorbești astfel cu mine?
– Păi, așa vorbesc eu cu tipele care-au dormit cu mine.
– Nu ți-e rușine?! Când am dormit eu cu tine?
– În fiecare zi, în ședințele Parlamentului.

Cuvântul zilei:

A (SE) CHERCHELI, (mă) cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. Et. nec. Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1965, actorul danez Mads Mikkelsen, cunoscut printre altele și pentru rolul din filmul „Încă un rând”, povestea a patru prieteni, toți profesori de liceu, care decid să testeze o teorie conform căreia un consum moderat de alcool ar dezvolta creativitatea și ar îmbunătății viața. Deși la început rezultatele sunt încurajatoare, situația scapă rapid de sub control.

Încerc să „depășesc” un status-quo al gândurilor...

MOTTO: „Probabil că nu voi ajunge niciodată să fiu ce mi-am dorit, dar asta pentru că, atunci când eram mică, îmi doream să ajung o prințesă ninja.” (Cassandra Duffy) 

Dar nu, nu astăzi voi reuși eu acea depășire (mult dorită) a unui status-quo care-mi dă maaari dureri de cap: adică, situația actuală a gândurilor mele (exagerez oleacă, să zicem a unei jumătăți din totalul de gânduri) care este un fel de lâncezeală lehametisită și sastisită, peste care se așterne o amorțeală și, cireașa de pe tort, o totală stare confuzională. De ce nu azi? Pentru că e mult de lucrat la chestia asta și nu prea am niciun chef. Dar voi reveni. Am mai făcut vorbire despre status-quo, dar nu strică să reiau „problema” la o rubrică nouă, pe care o inaugurez acum și pe care o intitulez, așa, de fițe, „Remember”:

Rezumat generat de AI (hm, în română corect ar fi IA): „Statu-quo” (sau status-quo) este un termen latin care înseamnă "starea în care" și se referă la o situație existentă sau la starea actuală a lucrurilor, fără modificări majore. Este utilizat pentru a descrie o situație care a existat înainte și se menține în prezent, în special în contexte juridice, politice sau sociale, unde se apreciază efectele unui tratat, a unei convenții sau al unui alt act. 

Stare de fapt: Reprezintă o situație existentă, o stare a lucrurilor care se continuă.

Context juridic: A fost utilizat inițial în tratate, cum ar fi statu-quo ante bellum ("starea care a existat înainte de război"), pentru a restabili situația de dinainte de un conflict, fără pierderi teritoriale sau economice.

Exemplu de utilizare: "A menține statu-quo" înseamnă a păstra o situație așa cum este ea, fără a o schimba.

Citatul zilei:

„Problema, atunci când încerci să pari mai prost decât ești în realitate, este că, de foarte multe ori, îți reușește.” (Clive Staples Lewis) 

Clive Staples Lewis a fost un scriitor și cadru universitar britanic, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creștine, lucrările de critică și romanele de ficțiune, în special ciclul narativ pentru copii „Cronicile din Narnia”. Sursă: Wikipedia.

Starea și poza zilei: a se vedea mai sus.

Poezia zilei: „Motoşel şi Botoşel” de Ana Blandiana (fragment)

Motoşel şi Botoşel

Erau doi pisoi la fel.

Nu-i recunoşteai decât

Dup-o dungă de la gât,

Iar alteori, mai degrabă,

Dup-o pată de la labă.

Botoşel avea în plus

Pata jos şi dunga sus.

Când voia să se prezinte,

Scotea laba înainte,

Iar când ieşea la raport,

Dădea laba paşaport.

Numai când făceau vreun rău

Era leit frate-său.

Bancurile zilei:

Soția, nervoasă:

- Mi-a zis mie mama că nu ar fi trebuit să mă căsătoresc cu tine!

Soțul:

- Ei bine, asta a fost singura dată când soacră-mea mi-a dorit binele!

%

Un tip îi zice amicului său:

- Omule, așa ceață era ieri afară, încât a trebuit să mă duc să-ntorc câinele, fiindcă lătra cu fața la perete...