Gânduri care se prefac că uită...

MOTTO: „Ziua de ieri s-a sfârșit noaptea trecută. Fiecare zi este un nou început. Învață să uiți. Și mergi mai departe.” (Norman Vincent Peale) 

 

Recunosc că, uneori, gândurile mele nu se prefac, chiar uită. Uită, cum se spune „de la mână la gură”. Dar mi se pare absolut normal pentru că, zi de zi, îmi bombardez cerebelul cu mii de informații, unele fără niciun folos, așa că e bine să le mai uit, măcar pe acestea de pe urmă. Am fost prea ocupată și, iată, au trecut vreo zece zile de când n-am mai trecut pe la blogul meu. Dar astăzi, fiind cam obosită, fără prea mult timp de stat în fața laptop-ului, am ales să mă prefac că am uitat că am mai scris o dată despre cele de mai jos. Deci, nu mai reiau tot articolul meu, scris cândva, mai demult, despre memorie, uitare și relația dintre ele. Ca exemplu pentru „memoria afectivă” (care la mine funcționează cel mai bine), iată un text, scris de cineva care semnează R.M. (chiar nu știu cine e), în data de 29 septembrie 2017, pe https://kmkz.ro/ . 

Vi se pare și domniilor voastre ireal de actual, nu-i așa?

„Nu există PSD. Nu există PNL. Nu a existat niciodată FSN, PSL sau USB. Există doar politicianul român. Amator, semidoct și croit pe câștiguri imediate și recunoaștere mondială la el în sat. Politicianul român e ușor de corupt, e lacom și e arogant. Habarnist până în măduva oaselor, vine în general din medii care n-au nicio legătură cu statutul de politician - vezi inginer auto la Ministerul de Finanțe. Singura idee din capul lui (și aia foarte fixă) este să nu fie prins. Prins că e pe lângă orice subiect, prins că ia șpagă, prins la amantă, prins în trafic (deși pentru asta are girofar), prins mai târziu de ora 12 la birou. Sigur că da, el poate fi ejectat de către noi o dată la patru ani, atunci când scriem "mue" pe buletinul de vot. Însă se va întoarce, sub aceeași formă, doar că mai gras sau cu chelia mai mare. Dar la fel de diletant, de hoț și de nemernic. Dați share, că altfel veți avea încă patru ani de ghinion. Feeling wonderful!” 

 

Și, de asemenea, mă voi preface că am uitat că bancurile de mai jos le-am mai postat de „n” ori:

Discuție între doi amici:

- Măi, tu știi care e prenumele lui Alzheimer?

- Nu.

- Vezi, așa începe...

#########

Pacientul:

– Domnule doctor, am o problemă: uit tot, nu ţin minte nimic.

Doctorul:

– De când?

Pacientul:

– De când ce? 

#########

– Doctore, cred că încep să-mi pierd memoria…

– Știu, zice doctorul, e a patra oară când vii la mine azi!

 

Gânduri între saț și nesaț

MOTTO: „Gândurile noastre sunt ca nişte unde sau frecvențe radio, vibrații, o energie care se răspândește.” (Sandy Forster) 

 

    De dimineață, de când, argotic vorbind, „am făcut ochi” (a se vedea diferența față de „am făcut un ochi”), am tot așteptat să văd cum se hotărăște vremea să fie: furtunoasă, ca azi-noapte sau însorită ca ieri și alaltăieri? S-a hotărât, și-a luat-o în a treia direcție: plouă mărunțel, ca toamna. Mda, chiar mi-era dor! Până încep acțiunile „de șmotru” prin casă, o să scriu aici câteva cuvințele. Am pornit de la cuvântul aleatoriu de azi, „saț”. Eu îl „întrebuințez”, pentru uzul propriu, în sensul figurat de „dezgust, silă, lehamite” (nu mai spun față de cine sau ce, căci m-am tot plâns blogului meu, de ani de zile, pe teme asta).

SAȚ s.n. (Pop.) Senzația celui sătul; săturare, îndestulare. ◊ Loc. adj. și adv. Fără saț = lacom, nesățios; fig. nepotolit, neistovit. ◊ Expr. A ține (sau a-i ține, a-i fi cuiva) (de) saț = a potoli cuiva foamea pentru mai mult timp. A-și ține sațul = a se sătura pentru mult timp. A nu avea saț = a fi lacom, nesățios. ♦ Fig. Dezgust, silă, lehamite. ♦ Belșug, abundență; îmbuibare. [Var.: sáțiu s. n.] – Lat. satium. Sursa: DEX '09 (2009).

   Ca bonus, am adăugat și „nesaț” (pentru mine, este valabil doar livrescul cu înțelesul de „dorință puternică” și se aplică în ale scrisului...)
NESÁȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesáțiu s. n.] – Ne- + saț. Sursa: DEX '98 (1998).

Cuvântul zilei e:
PRÊT-À-PORTER [pretaporte] (cuv. fr., ) s. n. Îmbrăcăminte (confecții) de serie, concepută de un stilist la modă și purtată sezonier; fabricarea acestui gen de îmbrăcăminte. Sursa: DE (1993-2009). Cheia alegerii: În 1922, s-a născut Pierre Cardin, creator de modă și om de afaceri francez.

    Și:
HAUTE-COUTURE [otku’tyr] s.f. Croitorie de lux (cu unicate sau serii mici). ● /<fr. haute-couture. Sursa: DEXI (2007).

P.S. Pentru mine, sunt ambele total inaccesibile, dar nu-i bai... 

   Oarece glume:

La un moment dat, mama începe să-și certe fiica de 16 ani, spunându-i cu reproș:
- Uite, ia exemplu de la mine. Am 43 de ani, dar de douăzeci de ani iubesc unul și același bărbat.
- Hm, răspunde fiică-sa, îmi imaginez ce tărăboi va fi când va afla tata!

#
În această perioadă, este nevoie de câteva mesaje motivaționale pentru a putea ieși din criză:
* Dacă nu îți place locul de muncă, fă un împrumut la bancă, o să înceapă să-ți placă;

* Mai contractează un împrumut, o să înceapă să-ți placă și șeful;

* Căsătorește-te, o să înceapă să-ți placă să stai și peste program.

# 

SMS-uri între soți:
- Ți-am zis că, dacă se întâmplă ceva cu mine, poți să te întâlnești cu alte femei...
- Păi, de-aia m-am și întâlnit cu Cristina…

- Când am spus „dacă mi se întâmplă ceva”, m-am referit dacă mor, nu dacă sunt blocată în trafic, nenorocitule!