Gânduri despre walkie-talkie

   Motto: „Am învățat că doi oameni pot privi același lucru și pot vedea ceva cu totul diferit.” (Octavian Paler, „Avem timp”)

   Am văzut zilele trecute un film în care se vorbea la walkie-talkie (adică, mai pe românește, aparat de emisie-recepție la mică distanță) și atunci mi-a trecut prin minte gândul că și noi, oamenii, când comunicăm, suntem cam la fel, suntem ca un astfel de aparat. (E un truism, știu!) Numai că la noi, între „emițător” și „receptor”, se interpun gândurile, emoțiile, prejudecățile, educația (sau lipsa ei), cultura, curajul și sinceritatea fiecăruia, așa că uneori discuțiile noastre arată ca o transmisie cu „paraziți”. În popor se spune că „una vorbim, bașca ne înțelegem” și așa este, uneori. Sunt de-a dreptul încântată când întâlnesc oameni care gustă același fel de umor ca mine, care au citit mult și care au mintea și sufletul deschise spre nou, spre lucruri neștiute, spre visare, spre mister și emoții. Oameni care nu se „dau mari” și nu se iau exagerat în serios. Care recunosc când nu știu ceva și, de asemenea, care nu ezită să-și spună părerea, chiar dacă aceasta contrazice ceea ce spun alții. Comunicarea e dificilă, pentru că noi suntem dificili și foarte diferiți. Am scris asta apropo de motto și de Octavian Paler. Am citit câteva dintre scrierile lui (recunosc, nu atât cât ar fi trebuit și mi-aș fi dorit) și cred că-mi place pentru că spune niște adevăruri care ne sar în ochi tuturor, numai că el le spune mult mai bine. Bun, am să închei subiectul ăsta. Tot zilele trecute am citit de o inițiativă, foarte bună, de nota zece (cu felicitări), pornită de la o pagină de Facebook, și anume o campanie a orășenilor pentru procurarea de alimente direct de la micii producători, numită „Adoptă un țăran”. O găsiți pe GOOGLE. Rămâne s-o studiez și eu mai aprofundat. Acum, după ce-am văzut titlul, mi-a venit ideea șugubeață ca pușcăriile noastre (care adoptă cu drag criminali, violatori, hoți și mafioți) să pornească și ele o astfel de campanie. Cu titlul „Adoptă un politician corupt”...

Gânduri care nu-nțeleg frizona

     MOTTO: „Zâmbetul e ca ștergătorul de parbriz: nu oprește ploaia, dar îți permite să-ți vezi de drum.” (Jeanne Wasbro) 

  Astăzi, după o noapte ploioasă, a fost o zi în care a continuat să plouă mărunțel și apăsat, deși soarele a avut vreo trei tentative de a se arăta. Deci, pauză de la grădinărit. Aveam însă chef de alte ocupații casnice, cu care eram ușor în urma graficului, dar ni „s-a luat lumina”, fapt ce m-a necăjit tare, mi-a tăiat brusc avântul, și m-a dus cu gândul la vremurile „acelea”, pe care le credeam de mult apuse. Și acum, nici măcar nu cred că e în scopul de a face economie de curent. Deci, necăjită cum vă spuneam că mă găseam, am vrut să scriu, domniile voastre, despre cu totul și cu totul altceva (dacă am o idee, hai, două, în timp ce desfășor „activități gospodărești”, le notez imediat, e mai sigur așa, pentru „că și uitarea e scrisă-n legile-omenești”, cum bine zice Minulescu).

  Dar am lăsat pentru altă dată notițele, pentru că am dat, întâmplător, peste niște cuvinte, unul total necunoscut mie și altul despre care știam vag ceva, dar n-aș fi fost în stare să-l folosesc într-un anume context, iar faptul ăsta m-a necăjit și mai tare. M-am învinovățit singură și mi-am făcut o morală strașnică, preț de vreo jumătate de oră, am făcut apoi șmotru cu înverșunare și, când am obosit, am trecut aici, la scris, gândind că dacă-mi recunosc greșeluța (căci altele sunt marile greșeli...), îmi va fi mai ușor să mi-o iert. Deci, cuvintele sunt acestea (după cum mi le-a explicat DEX-ul):

    „FRIZÓNĂ s. f. (cf. fr. frisone): limbă germanică, vorbită în primul secol e. n. de o populație așezată între Rin și Ems, stăpânită pe rând de romani, saxoni și franci. Astăzi este vorbită de vreo patru sute de mii de oameni, urmași ai frizonilor, stabiliți în Olanda, nord-vestul Germaniei și o parte din Danemarca. A avut o evoluție aparte încă din secolul al V-lea, dezvoltând multe dialecte. Primele atestări de limbă frizonă datează din secolele XI – XII. Și în epoca actuală are trei grupuri de dialecte: de apus, de răsărit și de nord. Dialectele din nord, folosite în insulele de pe lângă coastă se aseamănă cu engleza. Din secolul al XIV-lea, frizona scrisă a fost înlocuită de olandeză, care a rămas până astăzi limba oficială.

   APODÍCTIC, -Ă, apodictici, -ce, adj. (Despre judecăți, demonstrații, raționamente etc.) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau fenomene; care exclude posibilitatea unei opoziții; care nu admite replică; indiscutabil, categoric, incontestabil – Din fr. apodictique, lat. apodicticus.”

  Ei, „mea culpa”, încă o dată (și încă o dată). Ca să uit de „necazul” filologic al zilei și ca să-mi „văd de drum”, m-am gândit să urmez sfatul apodictic din motto și să zâmbesc un pic:

    „Furnica și elefantul trec fraudulos granița. La un moment dat, furnica se oprește. Elefantul o întreabă:

- Da`, ce ai, furnico, de ai încremenit așa?

- Taci și mergi mai departe! Numai pe mine m-au zărit...”

Gânduri care se bat între ele

Am pornit să scriu câte ceva și astăzi. Am timp și, parcă aș avea și un pic de inspirație. E timp urât și, pornind (cu umor) de la poza aceasta, care unora dintre noi, de o anumită vârstă, ne amintește de vremurile de tristă amintire ale „domniei” comunismului, voi vorbi de cu totul altceva decât despre muncă. (Deși, ca să fim sinceri, domniile voastre, pe atunci chiar se muncea!) Nu știu dacă timpul e la fel peste tot în țară, dar îmi pare sincer rău de cei care voiau ieșiri în aer liber, bere și mici. Poate la anul vor avea mai mult noroc...

Ei, dar uite despre ce voiam să scriu: despre lupta pe care gândurile mele o dau între ele, sub imperiul sentimentelor și intuiției. Eu aș vrea să fiu obiectivă, în general nu am idei preconcepute, cred sincer că toți oamenii au ceva bun în ei, sunt destul de diplomată, ca orice Balanță, dar când CEVA sau CINEVA nu-mi place, gândurile care se vor obiective cad leșinate în fața forței intuitive a sentimentelor mele. Nici măcar nu mai încerc să lupt cu această forță, dar încerc, totuși, să-mi explic ce a cauzat-o. Știți și domniile voastre că, înainte de decembrie 1989, nu prea se vorbea de capacități extrasenzoriale, de paranormal (poate doar de farfurii zburătoare), de premoniții, clarviziune, bioenergie și alte asemenea misterioase lucruri. Ei bine, după așa-zisa revoluție, „paranormalul” a dat năvală peste biata noastră țărișoară, venind mai ales din Republica Moldova. O mulțime de bărbați și femei au venit în Țara Mamă, toți care mai de care mai paranormali. Ei, drăcie, mi-am spus atunci și îmi spun încă și astăzi, când mi-am mai „luminat” unele dintre mistere. Unul dintre personajele acestea este doamna Lidia Fecioru (bioterapeut, bioenergeticiană, bioenergoterapeut, clarvăzătoare, cu multe alte capacități extrasenzoriale, după cum scriu ziarele) pe care mărturisesc sincer că nu o pot privi cu ochi buni. Poate că este extraordinară, poate că e o ființă de excepție, mie nu-mi place. Am căutat pe Google câte ceva despre ea și viața ei, dar n-am dat decât de titluri ca: „Lidia Fecioru a dezvăluit cum să scapi de energiile negative din casă, cu un ou”, „Nu mai dați mărunțiș cerșetorilor”, „Lidia Fecioru te învață cum să-ți îndeplinești dorințele și să câștigi mai mulți bani” etc. Am trecut cu nonșalanță peste reclama la „Cabinetul Fundației Lidia Fecioru”, peste articolul unde ne dezvăluia cum a slăbit 30 de kile în șapte luni și, mai ales, peste idila ce pare să se nască între ea și Stelian Ogică (simptomatic, nu?) și am găsit, în sfârșit, ceva despre viața acestei atotștiutoare doamne. Mai multe citiți în revistaflacara.ro/lidia-fecioru-„bolile-nu-se-prea-leaga-de-oamenii-fericiti“. Redau doar un mic fragment din articol:

„A fost, pe rând, coafeză, bibliotecară, director de Casă de Cultură, medic legist, secretară de editură şi, în fine, bioenergoterapeut. S-a măritat şi a divorţat de vreo trei ori, are doi băieţi, studenţi la Drept. O fiinţă deschisă, iscoditoare, căutând mereu acel ceva care să-i desăvârșească viaţa. Şi, mai ales, să o ajute să dăruiască şi celorlalți din harul ei. În acest sens, a citit parapsihologie, la greu. Şi a învăţat, jumătate din viaţă, în tot felul de şcoli  din Chişinău: Şcoala de Cultură şi Artă, Facultatea de Medicină, cu specializarea medic legist, Facultatea de regie de teatru şi film. Dar cireașa de pe tort a fost Facultatea de Parapsihologie de la Moscova, unde i-a avut profesori pe Ignatenko şi Djuna.”

Aha! Și acum iar o să se pornească bătălia dintre gândurile mele, căci gândurile mele blajine și pioase, acelea cu „e loc sub soare pentru toți”, gândurile mele pozitive și îngăduitoare primesc o replică covârșitoare de la emoțiile mele, care au ele un fel de radar, din păcate doar cu două indicatoare: ÎMI PLACE și NU-MI PLACE. Și poate nu am dreptate, poate radarul e defect (mi s-a mai întâmplat), poate mi se aduc contraargumente convingătoare, dar până atunci, în cazul de față, indicatorul rămâne, încăpățânat, la NU-MI PLACE.

Împletituri din gânduri

    Astăzi, timpul nu prea mi-a permis să grădinăresc. Adică, cum să spun, în orice sens s-ar înțelege fraza asta, tot ar fi adevărat: nu am avut timp, căci am avut altele de făcut, iar timpul a fost spre ploaie, deci... Bun, acum e vreme de odihnă și m-am gândit să trec un pic pe la blogul meu. Uitându-mă în calendar când este 1 Mai, văd că mâine, pe 30 aprilie, e Duminica Mironosițelor, care urmează Paștilor, după Duminica Tomii. Imediat mi-a venit în minte cum s-a „depreciat” (dacă pot spune așa) termenul, căci știm cu toții cam ce înseamnă azi „mironosiță”. Apoi, gândurile mi-au sărit grațios la un termen foarte abscons, pe care l-am întâlnit zilele trecute într-un articol, unde era vorba de o „infecție nosocomială”. A trebuit să umblu repede-repede prin DEX, care nu știa nici el decât asta: „nosocomión, nosocomioáne, s.n. (înv.) spital”. Păi, domniile voastre, nu era mai fain să-i spună pe nume, românește? Bun, am trecut și peste asta, și am vrut să aflu ceva știri, dar n-am avut răbdarea și nici starea necesare pentru a le citi fără să-mi fac nervi. Așa că, pentru amuzamentul personal (și, poate, al celor ce vor citi aceste rândulețe) am plonjat în plin horoscop pentru Balanță. Deci, săptămâna ce va urma, conform  zenivers.ro, asta ne așteaptă, pe mine și pe alte câteva milioane de Balanțe:

   „Socio-profesional. Comunici ceva mai eficient cu cei de la locul de muncă și ești mulțumit de direcția pe care o iau lucrurile în momentul de față. Mare atenție la modul în care îți expui totuși argumentele și explicațiile în fața șefilor atunci când vine vorba de o situație dificilă, deoarece sunt mari șanse să nu te înțeleagă pe deplin și să rămână cu o impresie greșită. Ești reticent, astfel, în a deschide anumite subiecte delicate însă spre finalul săptămânii s-ar putea să fii nevoit să o faci. Anumite lucruri nu țin numai de tine și ești perfect conștient de acest lucru. Atenție totuși la modul în care aceste incertitudini îți afectează starea financiară. E posibil să plătești pentru anumite greșeli care nu sunt ale tale.

  Dragoste. Din fericire căminul pare a fi acum oaza ta de liniște și te bucuri să vezi că cei dragi sunt alături de tine. Partenerul te susține în tot ceea ce faci și te ajută să iei decizii eficiente pe plan financiar și să păstrezi un echilibru al bugetului personal. Te simți norocos din acest punct de vedere.

  Sănătate. Zile bune sunt cele de 2, 3 și 4 mai, în care reușești să fii activ/ă pe plan fizic și liniștit/ă și echilibrat/ă în cel personal, însă între 5-7 mai se pare că experimentezi niște simptome neplăcute la nivelul organelor interne. Dacă ești nelămurit/ă e de preferat să apelezi la sfaturile unui specialist.”

    Buuun, acum că am terminat de hohotit, mă retrag iar în gândurile mele, cugetând la diferențele dintre „singurătate” și „singularitate”.

Gânduri despre predicții

Ieri, după cum sincer am mărturisit tuturor care aveau timp să mă asculte, nu prea am avut chef de muncit prin grădină. Astăzi, parcă-parcă aș fi fost tentată de un pic de roboteală. Dar pe urmă, absolut fără nicio legătură cu intențiile mele întru hărnicie, m-am gândit: „azi e marți, trei ceasuri rele”. Și mi-am dat seama că nu prea știu de se ce zice așa, din moși-strămoși (vorbim aici tot de acea „înțelepciune populară” la care m-am mai referit). Nu am avut prea mare răbdare să caut explicații pentru acest „de ce”, tot ce am găsit se referă la predicții, astrologie, horoscop etc. Dar voi continua să caut. Nu azi. Azi mi-am propus să ignor cele trei ceasuri rele, gândindu-mă insistent la trei lucruri bune: sunt în viață, sunt relativ sănătoasă și horoscopul zilei pentru Balanțe e mirobolant (glumesc!). Iată ce se spune, în general, pentru ziua de azi:

„HOROSCOP 25 APRILIE 2017: Ca efect al conjuncției Mercur-Lună, imaginația capătă azi o amploare neobișnuită și poate influența inițiativele și deciziile. Apare tendința de a vedea totul în roz, iar emoțiile capătă o importanță disproporționat de mare. În consecință, astăzi nu este recomandabil să luați decizii majore. De asemenea, vă sfătuim să amânați activitățile importante în plan profesional și în afaceri, oricât ar părea de clare și de sigure.” (Deci, înțeleg că trebuie să stau liniștită până îmi trece cheful de muncă...)

„BALANȚA: Se aud vești bune care adună lumea în jurul unui punct de atracție de care poate beneficia fiecare în parte într-un anumit fel. Și tu ai avut un rol la acest succes care merită celebrat cu atâta bucurie, poate chiar și cu un iz festiv, pentru că toată lumea a participat cu ceva la atingerea acestui scop. Se simte o atmosferă de petrecere în jurul tău și te bucuri din toată inima pentru succesul ce stă la baza acestui moment plăcut, iar aerul acesta amuzant, relaxant, optimist apropie și mai mult oamenii și strânge și mai puternic relațiile cu cei din jur, de parca ați fi o mare familie.” Sursa: www.romaniatv.net/horoscop. (Este o exprimare așa de vagă, plină de platitudini și de generalități, încât prefer să mă fac că nu înțeleg...)

Și iată ce spune www.dcnews.ro despre amărâtele alea de ceasuri rele:

„Dintre cele șapte planete, Marte şi Saturn sunt considerate planete malefice, a căror simbolistică nu este întotdeauna pozitivă. Pentru că ziua de marți este guvernată de Marte, iar ziua de sâmbătă de Saturn, se consideră că prima oră planetară a celor două zile din săptămână aparține celor două planete negative, şi pe parcursul întregii zile vor mai exista şi alte două ore planetare marcate de energia celor două planete. (...) Marţi, vor exista trei ore planetare patronate de Marte, iar sâmbăta, trei ore planetare guvernate de Saturn. În restul zilelor din săptămână vor exista câte două ore guvernate de cele două planete malefice, deci se poate spune că fiecare zi din săptămână are câte două ceasuri rele, și numai marţea şi sâmbăta există "trei ceasuri rele", adică trei ore planetare guvernate de cele două planete care aduc, de regulă, conflicte, neînțelegeri, piedici, probleme, eșecuri etc. Rețineți, fiecare zi are câte două ore marcate negativ de Marte şi Saturn, dar faptul că marţea şi sâmbăta avem deja o oră în plus a generat ideea că trebuie să ne luptăm cu cele trei ceasuri rele de marți şi sâmbătă.” (Mda, așa o fi, deci înțeleg că, de acum, șaisprezece ore pe săptămână o să mi le dedic acestei lupte...) 

Superstiții, tradiții, nelămuriri, îndoieli și revelații care m-au pus pe gânduri

Ați observat, domniile voastre, că atunci când se scrie despre o sărbătoare (ortodoxă, în cazul de față), se dau mereu și o serie de obiceiuri, superstiții și alte asemenea, legate de acea sărbătoare. La noi, de exemplu, se pun ramuri tinere de fag pe la porți, pe la casele gospodarilor, înainte de Sfântul Gheorghe. Li se spune armindeni. Dar văd că DEX-ul zice că acest cuvânt are și sensul:
ARMÍNDEN, armindeni, s. m. Nume popular al zilei de 1 Mai (ziua prorocului Eremia, considerată ca început al primăverii); sărbătoare populară de primăvară (ținută la 1 Mai). ♦ Pom sau ramură verde care se pune în ziua de 1 Mai la poarta, ușa sau ferestrele caselor. Cf. sl. Ieremiinŭ dĭnĭ „ziua [sfântu]lui Ieremia”. Dar, am mai găsit (pe traditii-superstitii.ro) și următoarea explicație: „Obiceiul de a pune crenguțe de fag și iarbă verde la porți are o dublă semnificație. Pe de o parte, simbolizează venirea primăverii, verdele reprezentând renașterea naturii și trezirea la viață a vegetației. Pe de altă parte, crenguțelor cu muguri le sunt asociate puteri nebănuite de ocrotire a pășunilor și fânețelor împotriva duhurilor rele. Chiar și cei ai casei, pentru a fi protejați de junghiuri rele și boli necruțătoare, trec prin fumul și flăcările unui foc aprins, iar vitele și casele se afumă, la rândul lor cu tămâie. În tradiția populară, de Sfântul Gheorghe ard comorile pământului, ele putând fi văzute, iar cei care le caută nu trebuie să sufle niciun cuvânt pentru a le putea descoperi și ca nu cumva duhul comorii să-i amuțească. (...) O superstiție legată de Sfântul Gheorghe spune că de ziua Sfântului Gheorghe nu e bine să dormi, pentru că vei lua somnul mieilor și vei fi adormit tot anul. Tot în ziua Sfântului Gheorghe, o altă superstiție spune că, dacă te duci pe malul apei, stai culcat pe burtă și se întâmplă să vezi un pește, ai noroc tot anul. Încă o superstiție spune că, dacă în dimineața zilei de Sfântul Gheorghe, alergi înainte de a răsări soarele, o să fii sprinten și sănătos tot anul. Ziua Sfântului Gheorghe nu aduce doar superstiții, ci și tradiții vechi, populare. Se spune că Sfântul Gheorghe este protectorul ciobanilor și i se acordă astfel o atenție sporită prin ritualuri speciale. Un astfel de ritual cere ca, în seara de ajun a Sfântului Gheorghe, ușile și ferestrele de la grajduri să fie unse cu usturoi, iar vitele să se afume cu tămâie. În fața ușilor se pune peste noapte o greblă cu dinții în sus pentru a alunga strigoii și duhurile rele”. Ei, m-am mai lămurit un pic. Oricum, tradițional ori ba, azi e soare (cam cu dinți, dar orișicât!), așa că săptămâna ce vine voi relua „lucrările agricole”, sperând că ninsoarea de zilele trecute a fost, totuși, ultima din această primăvară...

Gânduri (cu +) și bombăneli (cu -)

   MOTTO: „Problema cu lumea este că oamenii inteligenți sunt plini de îndoieli, în timp ce oamenii proști sunt plini de încredere.” (Charles Bukowski)
Astăzi este una dintre zilele când ceea ce scriu aici nu are aproape nicio legătură cu citatul pus ca motto. Și nici cu titlul. Adică, pentru a fi totalmente sinceră, un pic de legătură are, dar n-o să vă spun care-i. Știți și domniile voastre, de bună seamă, zicala aceea izvorâtă din nesecata „înțelepciune populară”, și anume: „Ziua bună se cunoaște de dimineață”. Ei bine, azi o să-mi permit să contrazic „înțelepciunea populară”, pentru dis-de-dimineață era frig ca iarna iar afară, la sfârșit de aprilie, venise asupra Domneștiului ninsoarea pe care o așteptasem cu toții toată iarna. Cădea peste flori, iarbă, peste pomii înfloriți și peste toată „munculița” mea de până acum. După ce, cu o săptămână în urmă, fuseseră vreo douăzeci și trei de grade Celsius, acum suntem amenințați cu șase grade sub zero. Prin această ninsoare (și prin niște noroaie și băltoace impresionante), m-am dus să-mi plătesc rate și facturi care mi-au „mâncat” aproape trei sferturi din pensie, lăsându-mă bușbe (cum zicea Băieșu în scrierile sale) sau „bouche bée” (pentru cunoscătorii de franceză). Și făcându-mă să mă gândesc foarte serios la cum voi trece peste cele douăzeci și cinci de zile ce mai sunt până la pensia următoare. Asta, din punct de vedere economic, căci altfel zilele trec cu o viteză halucinantă. Vă dați seama că, după toate astea, gândurile pozitive îmi alergau tropăind de colo-colo prin minte! Ca să mă înveselesc un pic, am căutat repede un banc, pe care l-am și găsit:

OLANDA: Ai două iubite. Te poți însura cu amândouă. Ele se pot căsători între ele.
RUSIA: Ai două iubite. Stalinskaya și Moskovskaya.
INDIA: Ai două iubite. Buddha nu știe nimic.
BULGARIA: Ai două iubite. Pe una o cheamă Sofia. Când cealaltă te întreabă „unde ai fost?” și tu răspunzi “la Sofia” ești în deplină siguranță.
GERMANIA: Ai două iubite. Ambele blonde.
MEXIC: Ai două iubite. Vin hoții și-ți fură jumătate din ele. Îți mai dă vecinul una. Împrumuți încă trei din barul de vis-a-vis. Vecinul își ia partea înapoi. Câte ți-au mai rămas?
BRAZILIA: Ai două iubite. Rosaria Maria Fiorella Andrea Luiza Esmeralda Carla Izabel Vitoria Alessandra del Campo și încă una.
SUEDIA: Ai două iubite. Pentru că la IKEA chiar găsești orice.
ROMANIA: Ai doua iubite. Exclami: „`Ai de capu`meu! Ce-am făcut?”