Câteva gânduri vagante și cu capsa pusă

     Cele „câteva gânduri” de astăzi, rătăcitoare și un pic nervoase, sunt de fapt numai două, dintre care voi dezvălui „publicului” doar unul. Cred că domniile voastre și-au dat seama de ce am pus ghilimele cuvântului „public”. Da, sunt autoironică. Să fim bine înțeleși, eu fac vorbire aici de gândurile care merită să apară într-o postare, nu la totalitatea gândurilor mele. Așaaa, am făcut deja câteva pauze de când am început să scriu, dar nu, nu voi susține că nu-mi mai amintesc unicul gând pe care voiam să-l împărtășesc și domniilor voastre. Aș scăpa prea ușor. Adevărul gol-goluț este că nu mai vreau să-l spun azi. Poate mâine...

GLUME 

– Vii weekend-ul viitor la mare?
– Nu pot, trebuie să merg la o nuntă, chiar dacă nu prea am chef.
– Hai, fată, poate pleci mai devreme.
– O.k., arunc buchetul și vin!
☺
Discuție între doi amici:
- Nu te întristează faptul că toți prietenii tăi sunt căsătoriți și tu nu?
- Mă întristează, dar nu am cum să-i ajut...
☺
Într-o farmacie:
- Bună ziua, aveți ceva contra tusei?
- Nu, puteți tuși cât doriți.
☺
– Alo, iubi, ce faci?
– Am mâncat și stau nițel întins pe trotuar.
– Dar ce ai mâncat?
– Bătaie.
☺
Două prietene discută, la o cafea:
– Fată, după trei ani de relație, iubitul meu mi-a vorbit despre căsătorie.
– Și, ce-a spus?
– Că e însurat și are doi copii!

POST-SCRIPTUM
Cuvântul zilei: 

VAGANT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. Din fr. vagant. Cheia alegerii: Carl Orff s-a născut pe 10 iulie 1895, la München. Este un compozitor cunoscut pentru muzica sa educațională și de teatru. „Carmina Burana” este probabil cea mai faimoasă lucrare a sa, libret inspirat din texte vechi medievale, găsite la biblioteca mănăstirii Benediktbeuern, din Germania. (Nota mea: Vagant, adj. Care hoinărește din loc în loc; rătăcitor, nestatornic; care este rătăcitor, fară domiciliu; vagabond.)

Cuvântul aleatoriu:

CAPSĂ, capse, s.f. 1. Mică piesă metalică utilizată la prinderea laolaltă a unor hârtii, la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc.; buton. 2. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la cartușele armelor de foc, la provocarea unei explozii în mine etc. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusă = a fi gata de ceartă, pus pe ceartă, nervos. 3. Capsulă. 4. (Elt.) Rondelă metalică izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului. Din lat. capsa, germ. Kapsel.