Gânduri ce nu-s perimate, exprimate prin desene animate

Iată un text scris de subsemnata acum vreo paisprezece-cincisprezece ani:

Gânduri despre "Legile lui Murphy"

De vreo câteva zile bune, Inspiraţia mea şi-a făcut bagajele, mi-a surâs graţios, mi-a spus un „pa” grăbit şi s-a dus. În asemenea condiţii, chiar nu are rost să mă chinui (şi, eventual, să vă chinui şi pe domniile voastre, care veţi binevoi să citiţi ce scriu eu aici), aşa că am să fac o pauză, aşteptând ca Inspiraţiei să-i piară cheful de plimbare și să revină la mine. În „pauză”, am recitit, cu mereu aceeaşi plăcere, câteva dintre „legile” lui Murphy şi ale celorlalţi care îl completează, îl copiază sau îl contrazic. Am găsit două asemenea ziceri care mi se potrivesc în momentul acesta şi care, de fapt, sunt universal valabile, se potrivesc oricui.

Prima zice cam aşa: „Niciodată să nu te cerţi cu o femeie obosită. Sau cu una odihnită”. Este la fel de valabilă şi în cazul bărbaţilor, unde ar mai putea fi şi a treia variantă, adică să nu te cerţi niciodată cu un bărbat obosit, sau odihnit, sau beat. Ideea de bază ar fi să nu ne certăm deloc. Eu, una, aşa aş vrea. Altă zicere: „Până îl găseşti pe Făt Frumos, trebuie să săruţi o mulţime de broscoi". Foarte adevărată. Şi nenorocirea cea mai mare este când nu-l găseşti deloc pe celebrul Făt Frumos şi rămâi numai cu sărutatul broscoilor. Bleah! (A, asta ar fi o idee pentru o scriere a mea viitoare, pe care o voi intitula „Viaţa fără Făt Frumos”). Şi, în fine, ultima și cea mai optimistă: „Zâmbeşte! Mâine va fi mai rău.”

P. S. (Atunci) Pozele din desene animate nu au absolut nicio legătură cu cele scrise de mine. Asta e!

P. S. (Acum) Păi, ce să zic, bag de seamă că mă răsfățam încă de pe atunci „văitându-mă” cum că nu am deloc „inspirație” (idei, imaginație, mă rog, cum vreți să-i zicem), dar până la urmă perseveram și tot scriam. Și, culmea, uneori chiar ceva demn de citit. Mda, acum mă laud singură și nu e bine. Ziceam atunci că pozele puse de mine nu au legătură cu textul. Ei, acum sunt sigură că au. Păi, filmele din seria „Epoca de gheață” sunt foarte faine, îmi plac la nebunie, și cred că am să le revăd în curând. Iar Mihaela și cățelușul ei, Azorel (din desenele animate ale lui Nell Cobar) au încântat generații întregi de copii, în Epoca de Aur. Eu eram adolescentă în vremea când se difuzau, dar tot mă uitam, căci cam astea erau alegerile de pe cele două programe ale TVR: serialul „Dallas”, câteva desene animate, câteva filme și muuuuulte jurnale de „știri”. Dar și acum, ca și atunci, eu aleg cărțile. Da, acum se diversifică filmele și serialele, desenele animate, dar nu vreau știri despre politică, nu reclame, nu „tocșouri”, nu emisiuni „distractive”, deci NU televizor, decât foarte rar. Închei, e destul pentru astăzi. Ne vedem aici după ce trece așa-zisul Ciclon Ashley. Doamne, ajută!

Niște gânduri care uită...

MOTTO:

„Aleg să trăiesc prin alegere, nu întâmplător. Aleg să fac schimbări, în loc să găsesc scuze.

Aleg să fiu motivată, nu manipulată.

Aleg să fiu utilă, nu folosită.

Aleg valoarea de sine, nu autocompătimirea.

Aleg să excelez, nu să concurez.

Aleg să îmi ascult vocea interioară, nu părerea întâmplătoare a oamenilor.”

(Eileen Caddy)

Hm, poate am avut gânduri din astea, holistice, când am pus titlul scrierii, deși nu prea mai știu ce e cu holismul, dar acum mai toate „panseurile” mele sunt din zona administrativ-gospodărească (factură telefon, cumpărături, muncă prin grădină). Dar tot e bine, căci iată, mi-am reamintit ce e...

👇 

HOLÍSM (< engl.; {s} gr. holos „întreg”) s.n. Concepție susținând ireductibilitatea întregului la suma părților, în sensul că anumite caracteristici ale acestuia nu pot fi explicate în termenii proprietăților și relațiilor componentelor. Prezentă și în Antichitate, ideea întregului se impune, în epoca modernă, ca principiu alcătuitor și ordonator (ex. gestalt-ul). O dată cu L. von Bertalanffy, principul holismului este ridicat la nivelul unei teorii generale a sistemelor. Perspectiva holistă și-a găsit numeroase aplicații în economie, sociologie, filosofia culturii etc. Holismul semantic este o concepție despre natura și testarea teoriilor științifice, dezvoltată de W. van Quine, conform căreia semnificația empirică nu se stabilește la nivelul enunțului, ci la nivelul întregului sistem de enunțuri. Sursa: DE (1993-2009).

👇 

Eileen Caddy MBE a fost un profesor spiritual și autoare new age, cel mai bine cunoscută ca fiind printre fondatorii comunității Fundației Findhorn din Ecovilaia Findhorn, lângă satul Findhorn, Moray Firth, în nord-estul Scoției.

Sursa: Wikipedia (Engleză).

👇 

P. S. Cam asta scriam eu acum doi ani, la sfârșit de septembrie. Bineînțeles că azi, văzând titlul scrierii de atunci („Acum am niște gânduri holistice”), nu mai știam prea bine explicația termenului „holistic”. Deci, uitucă. Am recitit-o (scrierea, adică) și m-au pierdut la „gestalt”. Nu contează, reiau până când pricep mai bine și, poate, o să țin minte. Sau, vorba unui banc, „dacă nu, nu”.

Gânduri despre tupeu

„Sufletele au un fel al lor de a se înțelege, de a intra în intimitate, până la a se tutui, în timp ce ființele noastre sunt încă încurcate cu schimbul cuvintelor comune, cu sclavia exigențelor sociale.” (Luigi Pirandello) 

    Ieri (sau alatăieri?) eram foarte hotărâtă să scriu ceva despre tupeu, pornind de la poza cu compunerea unui elev român (găsită mai demuuuult, cred că pe Facebook). Era, probabil, un „fake”, dar acum, când am regăsit-o, sunt din ce în ce mai sigură că a fost scrisă de un personaj adevărat, care acum chiar e la Bruxellles, trimis de Statul român cu „treburi”. Începusem să scriu, dar pe urmă am avut altceva de făcut și, iată, nu mai știu ce mai aveam de comentat. Deci, nu mai comentez nimic, am schimbat și citatul pus ca motto, căci mi se potrivește mai bine astăzi, iar acum voi căuta prin Dexonline cuvintele de joi și, evident, câteva glume. Gândurile îmi cam picotesc și refuză să-mi dea o mână de ajutor, așa că mă resemnez și plec de-aici...

Cuvânt aleatoriu:

💬 AMFIBOLIE s. f. (Livr.) Ambiguitate (2). – Din fr. amphibolie. Sursa: DEX '09.

Cuvântul zilei (de ieri):

💬 CEARȘIT s. v. iscoadă, spion.

Cheia alegerii: Oleg Lyalin a fost un agent secret sovietic care a dezertat din KGB. Dezvăluirile sale au dus la expulzarea din Regatul Unit a 105 oficiali sovietici suspectați că ar fi spioni pe 25 septembrie 1971.

💬

TUPEU s. n. I. Îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare. II. (teatru) Șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte, și se piaptănă cu părul propriu. (< fr. toupet).

😊

Ce ne așteaptă în iernile viitoare:

La ora 07:49 dimineaţa, la uşa garsonierei lui Mircea se aud bătăi puternice:

- Deschideţi, poliţia termică!

Buimac, Mircea deschide uşa şi o echipă intră în vestibul, cu o mulțime de aparate de măsură.

- Exact cum am depistat cu camera termică din maşina noastră de patrulă: aveţi 21 de grade în apartament. Hm, sunteţi în pantaloni scurţi.

- Dar... îmi pregăteam micul dejun. Mi-am fiert nişte spaghete. Este normal să se încălzească puţin casa, de la abur, ştiţi?

- Gătiţi cu gaz?

- Jur că-l urăsc pe Putin! Spaghetele au fost fierte cu metan european din butelie, provenit numai din ferme europene, de la oi şi vaci hrănite cu furaje europene, la standarde europene.

- Spaghetele sunt cu făină de greieri?

- Bineînţeles, nici n-aş putea concepe altfel.

- Aveţi steagul Ucrainei deasupra patului?

- Să trăiţi, am şi prosoape de baie cu el!

- În regulă. Veţi primi doar un avertisment. Când mai gătiţi, deschideţi geamul, să mai intre nişte frig în casă, altfel se face prea cald şi riscaţi amendă. O zi bună!

😊

Discuție între doi prieteni:

– Nu înțeleg cum au reușit să spargă parola de pe laptopul meu!

– Păi, care era parola ta?

– Anul canonizării Sfântului Dominic de către Papa Grigore al IX-lea.

– Uaauu! Foarte tare! Și, în ce an a fost asta?

– 1234!

Trei gânduri care măcăne

                                                           

MOTTO: „Omul care așteaptă ca o rață friptă să-i zboare în gură, trebuie să aștepte foarte, foarte mult timp.” (Jules Renard)

Toată săptămâna asta am avut intenția să scriu câteva vorbe aici. Din motive foarte subiective, am renunțat. Adică, da, ați înțeles bine, numai eu sunt de vină. Astăzi, mă gândesc să încerc, deși motivele subiective n-au dispărut de tot. Deci, căutând cuvintele din dexonline.ro, dau de cel aleatoriu: 

👇

PARADAISĂ, paradaise, s. f. (Bot.; reg.) Pătlăgea roșie. Din germ. Paradeis. Sursa: DEX '09 (2009). 

Îu, îmi zic, păi asta-mi amintește de o vizită foarte faină, din timpul studenției mele de la Timișoara, acasă la una dintre colege, o bună prietenă, la Cuvin, pe lângă Arad. Primire de nota zece, oameni veseli și cumsecade, iar la masă, printre alte „uimiri” în fața unor obiceiuri și cuvinte (regionalisme) nemaiîntâlnite de mine până atunci, mi se pune întrebarea: „Da' niște salată de părădăisi vrei?” Nu știam ce-s alea, dar am spus, politicoasă și curioasă, că vreau. Și așa am mai învățat ceva nou. Uimirea mea de acum e că mi-am adus aminte de întâmplările de atunci, căci, vorba bancului, am cam început să uit.

Cuvântul zilei este...

👇

SCHISMĂ, schisme, s.f.1. Sciziune în sânul Bisericii, refuz al unui grup de credincioși de a se supune conducerii oficiale. 2. Prin analogie - Dezbinare, ruptură provocate de o deosebire de păreri. Din fr. schisme, lat. schisma. Cheia alegerii: Pe 20 septembrie 1378 a avut loc Marea Schismă a Occidentului. 13 cardinali s-au întâlnit în secret la Anagni, în sudul Romei. Nemulțumiți de papa Urban al VI-lea, impus de Roma, aceștia l-au desemnat ca papă pe prelatul francez Robert de Geneva. Noul papă ales și-a luat numele de Clement al VII-lea și s-a mutat la Avignon. El s-a erijat imediat în rivalul lui Urban al VI-lea, fiind descris drept „antipapă”. 

😊

Nu, nu am găsit glume cu rațe. Adică nu destul de decente, de bun simț și de haioase încât să merite să le „citez” aici. Dar mi-am adus aminte de o replică de prin filmele și serialele americane, care mă amuză mereu. Am căutat mai multe despre această zicere și am găsit câte ceva. Singura chestie care mă nedumerește este de ce se numește „testul rățoiului”, când de fapt e vorba de rață? Și încă ceva, pe mine m-au înșelat de foarte multe ori, în viața asta, aparențele, deci s-ar putea foarte bine ca o entitate care „arată ca o rață, merge ca o rață și măcăne ca o rață” să fie cu totul altceva...

👇

Testul rățoiului - „Dacă arată ca o rață, înoată/merge ca o rață și măcăne ca o rață, atunci probabil este o rață” - sugerează faptul că ceva/cineva poate fi identificat prin caracteristicile sale comportamentale. Testul rățoiului nu se aplică cazurilor care nu sunt evidente. Cu excepția cazului în care există o evidență care dovedește un caz contrar, editorii trebuie să presupună bună credință de la alții. (Sursa: Wikipedia)

Vreo câteva gânduri amânate...

MOTTO: „Vestea rea este că timpul zboară. Vestea bună este că tu ești pilotul.” (Michael Altshuler)

Gândurile astea au fost amânate de ieri pe azi. Am vrut să scriu ieri după-amiază și pe urmă, după ce am avut două scurte convorbiri telefonice și o „discuție” cu mine însămi, am renunțat. Ideea e că niște „chestii” se repetă în existența mea (și nu numai, uneori e valabil pentru mai multă lume), de parcă sunt scrise „la indigo”. De exemplu, la cele spuse de mine acum patru ani, apropo de mărirea pensiilor, nu prea am ce adăuga, căci ar fi superfluu. Recunosc, spășită, că am folosit cuvântul ăsta din urmă doar ca să „mă dau mare”. Dar înțelesul rămâne. Deci...

👇💣

Septembrie 2020 (an cu o așa-zisă epidemie de Covid și cu niște așa-zise „alegeri democratice și libere”): 

Așteptând poștașul care-mi va aduce amărâta mea de pensie, am tot încercat, cu ajutorul neprețuit al domnului GOOGLE, să văd cam ce sumă „exorbitantă” se va adăuga la ea. M-am enervat, evident, și pentru că era o sumă mult prea mică, dar și pentru că, v-am mai spus, de câte ori e vorba de științe exacte, creierul meu are un fel de blocaj și eu, în sfârșit, mă retrag într-un colțișor și tac din gură. Da, dar pot să scriu. Ceea ce iarăși îmi face un car de nervi este faptul că și guvernul de acum, precum au făcut și guvernele ce s-au succedat de la așa-zisa revoluție încoace (da, mă repet, dar îmi place mult sintagma „așa-zisă”), se bate cu pumnul în piept, lăudându-se cum că „v-am mărit pensiile”, de parcă aceste măriri vin din averea mămicuțelor lor, nu din contribuția noastră la fondul de pensii. Da, poate că pensiile ălea mai mult decât „nesimțite”, pe care și le dau cei care cârmuiesc diverse instituții (și, în genere, toată țara), or fi de prin furtișaguri sau de la oarece „fonduri secrete”, dar pensiile noastre sunt plătite de munca noastră de-o viață. Plus că toate aceste așa-zise măriri au iz electoral...

👇💣

Septembrie 2024 (tot an electoral, aceleași minciuni, despre mărirea pensiilor și despre toate celelalte aspecte ale vieții noastre):

Izul electoral s-a cam păstrat (deși începe să miroasă destul de scârbos), încolo sunt toate cam la fel ca în 2020. Mă rog, fără Covid. Dar cu amenințarea unui război. A, am uitat, pe lângă greșeli de calculare, haos, nedreptăți, acum s-a adăugat și un fel de bătaie de joc nedisimulată la adresa noastră, a pensionarilor. Deja mi-e prea silă ca să mai scriu ceva...

GLUME (mda, deși nu am chef de râs):

☺

Fiica, proaspăt căsătorită, o sună pe maică-sa: 

- Mami, la câte grade să-i spăl tricoul? 

- Ce scrie pe el? 

- „Metallica”.

☺

- Iubi, uite, ai un mesaj de la Vodafone: „Nu pot trăi fără tine!”.

- Da, dragă, le-am zis că mă mut la Orange.

☺

La psihiatru:

- Domnule doctor, am impresia că noaptea doarme cineva sub patul meu.

- Oh, este destul de grav. Ai paranoia, vei face tratament trei ani, 100 de lei ședința săptămânală…

Se revăd după vreo trei ani.

- N-ai mai venit la tratament!

- Am rezolvat problema, domnule doctor, m-a învățat unul la cârciumă.

- Cum? Ce-ai făcut?

- Am tăiat picioarele patului…

Oarece gânduri exprimate în cuvinte greușoare

💭 💫 😓 💁 😴

MOTTO: „Puterea de a dărui este atât de intensă, încât entuziasmul și sentimentele pozitive sunt adesea mai mari pentru cel care dăruiește decât pentru cel care primește.” (Jen Sincero)

     E miercuri. E frig și plouă. Ce mai tura-vura, e Toamnă. Toamnă adevărată și care a debutat un pic cam brusc. Cu ploi și frig. De exemplu, azi-noapte au fost la Domnești doar vreo șase grade. Celsius, să nu se înțeleagă altceva. Acum, după ce am scris pe Facebook cuvintele zilei (din dexonline.ro), m-am mai distrat oleacă pe pagina lor, am jucat „spânzurătoarea cuvintelor”, apoi am dat cu zarul până am găsit un nou cuvânt aleatoriu, am combinat câteva definiții de-ale lui și iată ce am aflat:

GREUȘOR (Pronunție: gre-u-șor) adj.,m.,pl. greușori; adj.,fem. greușoară, pl. greușoare. Etimologie: greu + -ușor (Nota mea: o interesantă „unire” a contrariilor, nu?)  1-2 (Pfm; șhp) Greuleț (1-2). Sursa: DOOM 2 (2005). (Nota mea: Pfm, adică popular, familiar, masculin; șhp, adică și hipocoristic.) Ahaaa! M-am lămurit oleacă dar, stați așa, ce e cu „hipocoristic” ăsta, că am uitat? Păi, uite:

HIPOCORISTIC, HIPOCORISTICĂ, hipocoristici, hipocoristice, adj., s.n. (Despre cuvinte, sau sufixe; adesea substantivat) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. Din fr. hypocoristique. Sursa: DEX '09.

     S-a cam potrivit cu dispoziția mea de azi. Am vrut să mă plâng, ca de obicei, că n-am chef, dar am ales să am. Chef, adicătelea. Și să-mi exprim gândurile în vorbulițe greușoare. Semnele de la începutul scrierii se „traduc” așa: am avut gândul să postez o fotografie faină, nu am reușit, am văzut stele verzi (sau, în cazul de față, galbene), am transpirat oleacă de nervi, pe urmă m-am calmat și am aflat informațiile ce-mi trebuiau, iar spre final, aproape că am adormit. Mă duc să beau o gură de cafea, dar nu înainte de a vă relata și restul de „chestii” aflate și de a căuta o glumă, două. Ce mai tura-vura, sunt cam predictibilă, nu-i așa?

TURA-VURA (interjecție). Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă. ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = Ce mai atâta vorbă degeaba? – Onomatopee. Sursa: DEX '09 (2009).

     Despre autoarea cuvintelor din motto, am găsit mai întâi ceva în engleză, apoi am perseverat și am găsit și câteva vorbe în limba română:

„Jen Sincero is a #1 „New York Times” bestselling author, speaker and motivational cattle prod who’s helped countless people transform their personal and professional lives via her products, speaking engagements, newsletters, seminars and books.”

„Jen Sincero este autoare și îndrumătoare de (spre) succes. Prin intermediul newsletterului său, al seminarelor, ședințelor private, aparițiilor publice, articolelor, produselor și cărților sale, i-a ajutat pe mulți să își transforme atât viața personală, cât și pe cea profesională. În urmă cu câțiva ani, Jen și-a luat rămas-bun de la casa din California, pentru a călători pe o perioadă nedeterminată și acum ea încurajează pe toată lumea să trăiască o viață împlinită, fără limite. Poți descoperi mai multe despre ea accesându-i website-ul: jensincero.com.”

Sursa:https://www.curteaveche.ro/a/jen-sincero

GLUME:

- Bună ziua, vă telefonăm pentru a vă testa IQ-ul.

- Ce-i ăla?!

- Vă mulțumim, testul a luat sfârșit!

#

Doi tineri timizi stăteau pe o bancă în parc. După o oră de linişte profundă, băiatul se decide să rupă tăcerea și îi murmură încetișor fetei:

– Știi, vreau să te întreb ceva, însă nu aș vrea să par prea îndrăzneț. Nu vrei să mergem la mine în apartament?

– Dragul meu, îți spun sincer că nici în ruptul capului n-aveam de gând, însă acum tu m-ai convins.

#

Doi colegi de facultate se întâlnesc pe stradă:

– Am auzit că te-ai însurat. Așa-i?

– Da!

– Și, de ce-ai făcut-o?

– Păi, nu-mi mai plăcea mâncarea de la cantină.

– Ei, na, și acum?

– Acum îmi place!

Gânduri în berton sau cu breton?

    

MOTTO: „Adevărata educație vine de la a învăța să pui întrebările corecte, nu de la a memora răspunsurile corecte.” (Carl Sagan)

Ca să răspund la întrebarea pe care mi-am adresat-o în titlu, nici așa, nici așa... Am învățat astăzi un cuvânt noi, „berton”. Adică, trag nădejde să fie unul nou, nu să intre în categoria „l-am știut, dar l-am uitat”. Gândurile mele, ca și mine, nu vor să se afle într-un berton, pentru că ne e frică de apă și suntem un pic claustrofobe. Și nu vrem nici breton, căci avem părul creț și nu reușim să-l aducem pe frunte cu niciun chip. Cu bretonii (pluralul de la un alt „breton”) suntem ca „pisica cu tramvaiul” (vă explic altă dată). Și, fiindcă azi începe ȘCOALA, am căutat până am găsit un motto adecvat. Mă rog, sper să fie așa. Poza este luată din dexonline.ro și chiar m-a binedispus, deși nu mă simt prea bine.

Cuvintele de luni:

💬

BRETON, bretoane, s.n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne.

👇

BRETON, -Ă, bretoni, bretone, s.m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor, privitor la bretoni. ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni (1). – Din fr. breton. 

Sursa: DEX '09 (2009).

Expresia lunii:

💬

A nu-i fi (cuiva) boii acasă (pop.) - A fi necăjit; a nu se simți bine. Sursa: Argou (2007). 

(Fotografia: Ana-Maria Gălețeanu)

Glumele de luni:

😆

Aterizând pe planeta noastră, comandantul unei nave extraterestre îi raportează entuziasmat superiorului său: 

- Domnule, există viaţă pe Pământ! 

Uitându-se mai atent, a văzut războaiele, revoltele, luptele pentru putere, înarmarea excesivă, salariile de mizerie, crimele, anarhia, corupția, așa că, după câteva zile, a raportat cu amărăciune: 

- M‑am înşelat, domnule. Asta nu‑i viaţă…

😆

Ceartă între doi copii:

– Tatăl meu e polițist și îl va prinde pe taică-tău!

– Tati e poștaș și o va prinde pe maică-ta…

😆 

Un șofer de TIR oprește la un popas, comandă un sandviș, o cafea și o plăcintă. După el, intră trei motocicliști fioroși, unul îi mănâncă sandvișul, altul îi bea cafeaua, iar al treilea îi mănâncă plăcinta. Șoferul nu zice nimic, plătește și pleacă. Unul dintre motocicliști râde și zice:

– Ha, ha, ha, ăsta n-are niciun pic de sânge de bărbat în el.

Barmanul, uitându-se pe geam, adaugă:

– Păi, nici sânge de șofer nu pare să aibă, căci tocmai a dat cu spatele peste trei motociclete…

Zece gânduri care-mi spun: „Nu fi copilă...”

MOTTO: „Rugăciunea unui copil: „Doamne, te rog, ai grijă de mine, de mama, de tata, de bunici... dar, mai ales, ai grija de Tine, Doamne, că dacă Ţi se întâmplă Ție ceva, va fi vai de noi toți!” 

Am găsit „rugăciunea” aceasta cu câțiva ani în urmă pe Facebook, dar autorul a fost și a rămas anonim. Bine, cred că nici n-am făcut eforturi prea mari ca să-l găsesc. De asemenea, tot din „spațiul public” și tot anonime, mi-am reamintit astăzi de niște sfaturi de la copii, pe care ar trebui să le urmăm din când în când. Măcar pe câteva dintre ele. Acele zece gânduri care mi-au „servit” trei cuvințele din replica unui personaj al lui Nenea Iancu Caragiale (vezi „O scrisoare pierdută”, de unde am „furat” și îndemnul pe care mi-l aplic atunci când mi-e greu, adică „Zoe, Zoe, fii bărbată!”) s-au suit fuguța într-o cursă charter și au plecat în vacanță. Fără mine. Mda, sfaturile...

1. Mănâncă porţii mici, la fiecare trei ore. Încearcă de toate: lapte, dovlecei, iaurt, fructe, dar să fie uşor, delicios, natural, şi aşa îţi vei dezvolta un metabolism incredibil. 

2. Dacă îţi place ce mănânci, bucură-te, aplaudă, exprimă-ţi încântarea şi poate faci şi un mic dans. Bucătarul va fi fericit şi tu te vei bucura şi mai mult de momentul mesei, atât de important într-o zi. 

3. Ridică-te şi mergi mai departe de câte ori cazi şi, cu fiecare ridicare, vei şti şi mai bine să înaintezi. 

4. Zâmbeşte copiilor, animalelor, cerşetorilor, oricui te priveşte şi nu preferă să se uite în telefonul mobil. Pentru că, aproape sigur, vei primi înapoi tot un zâmbet. 

5. Spune NU când nu vrei ceva. Dar câteodată, după ce spui nu, schimbă-ţi părerea şi, totuşi, încearcă... 

6. Dacă cineva te roagă să aplauzi, fă-o. Este cel mai simplu mod de a face pe cineva fericit. 

7. Fii curios. Deschide dulapuri, sertare, uşi. Şi, când ieşi afară, priveşte cu atenţie şi sigur vei vedea un lucru minunat. Măcar un fluture sau un nor. 

8. Încearcă ceva nou, învaţă ceva nou, în fiecare zi. 

9. Dormi.

P. S. Mărturisesc că primele două „sfaturi” îmi cam dau bătăi de cap, căci sunt ușor bulimică în ultimul timp, plus că eu sunt bucătarul și refuz să dansez în timpul mesei, deși îmi place mâncarea. De o vreme, mi-e cam greu și cu aplicarea punctului 3 (mă refer la sensul figurat), încolo totul e în regulă, aș zice că mă încadrez în „barem”. Ei, și dacă ălea zece gânduri „trădătoare” tot au zburat spre destinații necunoscute, nu trebuie să le ascult, deci astăzi vreau să fiu copilă (în suflet, bineînțeles).

Niște gânduri dintr-un septembrie...

Iată ce scriam eu într-un alt septembrie, adică cel de acum zece ani. Postarea de atunci se cheamă „Negânditele gânduri” (da, știu, e cam ciudat titlul, dar mie mi se potrivește câteodată și acum, când sunt cu un deceniu mai în vârstă). Nu e o „scriere” prea grozavă, dar mie îmi „spune” ceva. Hai să ne-o reamintim:

 
MOTTO: „Trebuie să reţii că tot ceea ce se întâmplă înăuntrul tău este mult mai important decât ceea ce se întâmplă în exterior.” (John C. Maxwell)

Sunt întru totul de acord cu această zicere a lui John Maxwell (și chiar voi exclama, vorba personajelor lui Caragiale, „cum le zici mata, Bibicule, mai rar!”). Da, e mai important ce gândim sau ce avem în suflet decât ce se întâmplă în jurul nostru. Din păcate, acest „în jurul nostru” ne poate influența mai mult decât ne dorim. Şi mult mai mult decât unii dintre noi vrem să recunoaștem. Familia, şcoala, vecinii, educaţia, prietenii, colegii de muncă, totul îşi pune amprenta asupra noastră. Este un fel de picătură chinezească, ce nu are doar rolul de a ne enerva, ci şi de a ne transforma. Dar viaţa însăși e o continuă transformare, nu? În regulă, după această întrebare absolut retorică, o să închei brusc, pentru că astăzi e marţi, mă simt cam singură, sunt anostă de m-am plictisit până şi pe mine însămi şi deci n-are niciun rost să mai scriu ca să plictisesc și pe alții...

P. S. Acum, în anul 2024, nu prea am ce adăuga. Glumesc, am, dar sigur că n-o voi face. Gândurile mele se simt astăzi precum cățelușul din poză, cu o pungă cu gheață pe cap, o dată pentru că e foarte cald și a doua oară pentru că nu, n-au chef de scris. O glumă? Daaaaa!

SMS: 

„Bună, pisi! Ce faci? Ia zi, ne vedem în seara asta? Iau acum o sticlă de vin și te aștept, apartamentul este al nostru.”

Răspuns: 

„Hm, pare o propunere interesantă, doar că „pisi” nu e acasă. Sunt soțul ei. Mai bine ia un bax de bere. Vin imediat. Miaaauuu.”

Iubiri neîmpărtășite, gânduri nostalgice, predicții haioase și uitare

💘

„Nu-nţelegi că merită să trăieşti pentru ca să vezi cum cad frunzele şi apoi cum cresc mugurii, pentru o zi în care e soare, pentru alta în care plouă?” (Cella Serghi)

Am pornit azi de la acest motto, găsit nu-știu-unde, și mi-am dat seama că nu mai știu mare lucru despre Cella Serghi, îmi amintesc numai că a fost frumoasă ca o actriță de la Hollywood, că a fost îndrăgostită (fără speranță și iremediabil) de Camil Petrescu și că a scris „Pânza de păianjen”. Carte pe care am citit-o cândva. Și nu, nu trebuie să mă întrebați cât sau ce mai țin minte din acest roman, pentru că îmi răsuciți cuțitul în rană și, cu siguranță, îmi veți strica această frumoasă zi de duminică (și început de toamnă). Mda, nu-mi mai amintesc nimic. Deci am șters (superficial și în grabă, cum acționez eu de obicei) praful de pe amintirile mele și am găsit o prezentare destul de seacă despre Cella Serghi, apoi un articol despre relația ei cu Camil Petrescu și, în fine, un rezumat al romanului despre care am făcut vorbire...

👇

Cella Serghi (1907-1992) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. (Wikipedia) 

„Chiar dacă relaţia de iubire dintre cei doi nu s-a împlinit niciodată, prietenia a durat. Scriitorul a continuat să fie pentru Cella Serghi un sfetnic în ceea ce priveşte tainele scrierii. La rândul ei, Cella l-a ajutat să descrie toaletele personajelor feminine din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. (...) Cariera literară a Cellei, izvorâtă din dragostea neîmplinită pentru Camil Petrescu, a mers mai departe. După „Pânza de păianjen”, a scris romanele „Această dulce povară, tinereţea”, „Mirona” şi memoriile „Pe firul de păianjen al memoriei”. (...) Camil Petrescu a murit în 1957. Cella Serghi i-a supravieţuit încă 35 de ani. S-a stins din viaţă pe 19 septembrie 1992 la Bucureşti.” Sursa: https://adevarul.ro/stiri-locale/alexandria/

👇👇

Rezumatul romanului Cellei Serghi o să-l păstrez doar pentru mine, sunt sigură că domniile voastre aveți o memorie mai bună decât a mea, deci știți despre ce e vorba. Iar dacă nu, Google ne poate ajuta. Despre Camil Petrescu nu e cazul să mai „povestesc” ceva, în afară de cele spuse de Paul Cernat în legătură cu latura de Don Juan a scriitorului și de faptul că eu nu știam (sau am uitat?) că, în anul 1947, la 53 de ani, Camil Petrescu s-a căsătorit cu actrița Eugenia Marian și că au avut împreună doi băieți.

„Sclipitor de inteligent, cu o minte speculativ-teoretică dedată la filosofie și matematici, omul Camil Petrescu era îngrozitor de dificil, megaloman și plin de contradicții: ultrasincronist citadin și apărător îndârjit al specificului național, colaborator privilegiat al lui Lovinescu, transformat în dușman acerb al lui, bărbatul Camil a fost un seducător, cu mare succes la femei și slăbiciune pentru actrițe și scriitoare (printre «victime»: Leni Caler, Cella Serghi, Anișoara Odeanu)”, a scris Paul Cernat în Jurnalul.ro.

👇👇👇

Cam atât astăzi. Nu prea am ce să mai comentez. În loc de „glumele zilei”, mi-am citit horoscopul pe septembrie 2024. Am trecut grațios de „capitolul” Dragoste și viața în doi, am poposit un pic la Muncă și bani și am terminat „apoteotic” cu Formă fizică și moral. Păi, ca să citez una dintre greșeluțele făcute de foștii mei elevi, „m-am râs” de m-am prăpădit. 

Sfatul eastrolog.ro pentru mine a fost: „Cultivă-ți simțul echilibrului – pe care, din fericire, îl ai din naștere”.

😉

„În ceea ce privește banii, luna septembrie promite să fie o perioadă suficient de bună, grație tranzitelor lui Marte și Venus și influenței benefice a lui Jupiter. Trigonul Venus-Jupiter, care se formează în primele două decade, și cuadratura Venus-Pluton, care are loc în perioada 21-25 septembrie, arată că ai face bine să nu emiți pretenții nejustificate și să ai grijă să menții un echilibru între venituri și cheltuieli.

Tranzitul lui Venus prin Balanță este benefic și pentru forma fizică și moralul Balanțelor. Pe de altă parte, trigonul Venus-Jupiter sugerează că această stare de bine te poate face să uiți de anumite situații mai puțin plăcute din trecutul mai recent sau mai îndepărtat, astfel încât ești tentat să exagerezi cu plăcerile. Prin urmare, eastrolog.ro te sfătuiește să ții cont de problemele pe care ți le-ai provocat în trecut cu unele dintre acele plăceri. Cel puțin în primele două decade din septembrie 2024, tranzitele planetare prin casele sănătății Balanței te îndeamnă să fii moderat și cumpătat și chiar să adopți un regim de viață mai riguros, dacă vrei să te bucuri în continuare de un tonus fizic și moral la cote cât mai înalte. Plăcerea poate fi găsită și în porții mici, care nu riscă să îți facă rău. După 22-23 septembrie, premisele devin mai bune, în special pentru că n-ar trebui să mai existe tendința spre excese.

Sursa:https://www.eastrolog.ro/horoscop-lunar/balanta.php